Fostul ministru de Interne comunist, George Homoştean, în vizorul anchetatorilor în cazul disidentului Gheorghe Ursu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Moment important în cel mai recent dosar deschis în cazul morţii disidentului Gheorghe Ursu. Pentru rolul său în torturarea şi uciderea lui Ursu fostul ministru de Interne comunist, George Homoştean, ar putea ajunge la închisoare până la sfârşitul vieţii.

La 31 de ani de la moartea disidentului Gheorghe Ursu Parchetul General i-a cerut preşedintelui Iohannis aviz pentru urmărirea penală a fostului ministru de Interne în perioada comunistă (1978-1987) George Homoştean în dosarul morţii disidentului Gheorghe Ursu. Acuzaţia adusă lui Homoştean (93 de ani) este complicitate la infracţiuni contra umanităţii pentru care riscă 25 de ani de închisoare.

„Faptele reţinute în sarcina acestuia formează obiectul dosarului cunoscut generic «Moartea disidentului Ursu Gheorghe» aflat în instrumentarea Parchetului ÎCCJ. Deşi faptele ce formează obiectul cauzei au fost comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, act normativ ce stabileşte procedura de urmat în cazul atragerii răspunderii ministeriale, având în vedere că normele de procedură sunt de strictă şi imediată aplicare, procedura de sesizare a Preşedintelui României pentru a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, ori fost membru al Guvernului este aplicabilă şi în prezenta cauză“, se precizează într-un comunicat al Ministerului Public.

Ucis la ordinul Securităţii

Gheorghe Ursu, disident anticomunist, a murit în arestul Miliţiei Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori şi de colegii de arest, la ordinul unor ofiţeri de Securitate.
Imediat după Revoluţie, familia lui Gheorghe Ursu s-a adresat noilor autorităţi, cerînd tragerea la răspundere a celor vinovaţi de moartea disidentului.

Ancheta a fost încredinţată, iniţial, magistratului Dan Voinea. Din cercetările acestuia, rezulta că autorii cei mai probabili ai omorului sunt ofiţerii Marin Pîrvulescu, Florea Popescu, Vasile Gheorghe şi Tudor Stănică. 

În 1993, procurorul general Vasile Manea Dragulin i-a luat dosarul lui Dan Voinea şi l-a transferat generalului Samoilă Joarză, cel care avea să fie supranumit „generalul NUP“.
După ce a tergiversat ancheta timp de 3 ani, Joarză a finalizat rechizitoriul doar cu trimiterea în judecată a deţinutului de drept comun Marian Clită, fost coleg de celulă cu Gheorghe Ursu. Prin acelaşi act s-a dispus în mod expres neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii care fuseseră suspectaţi iniţial.

Până la urmă, pentru moartea lui Gheorghe Ursu au mai fost condamnate două persoane: Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale, şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei. Marian Pârvulescu, maiorul de Securitate care a coordonat ancheta în cazul disidentului a primit neînceperea urmăririi penale în urmp cu fix 3 ani. Soluţia a fost contestată de fiul lui Gheorghe Ursu la Tribunalul Militar Bucureşti, care în 16 octombrie 2013 a respins definitiv cererea de judecare a fostului ofiţer de securitate.

Fiul disidentului, Andrei Ursu, nu s-a dat bătut, iar în 2014, Tribunalul Militar Bucureşti a motivat în mod scandalos decizia respingerii cererii de judecare a anchetatorului lui Gheorghe Ursu. Judecătorul Marin Gunescu a susţinut, în motivarea deciziei, că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, opoziţia sa la regim fiind „nesemnificativă“.

Mai mult, magistratul a apreciat că Ursu a fost chiar „un privilegiat“ al regimului: „şi-a făcut concediile în străinătate, neexistând practic ţară din Europa nevizitată de acesta“.
În disperare de cauză, Andrei Ursu a apelat în noiembrie 2015 la un gest extrem pentru a sensibiliza autorităţile: a intrat în greva foamei. Ulterior, Curtea Militară de Apel Bucureşti a confirmat redeschiderea urmăririi penale în dosarele privind decesul lui Gheorghe Ursu.

„Acţiunea Autobuzul“

George Homoştean a fost ministru de Interne în perioada comunistă, timp de aproape zece ani, în timpul guvernelor Ilie Verdeţ şi Constantin Dăscălescu. Numele său este legat de moartea mai multor protestestari anticomunişti.

În august 1981, trei tineri cu vârste între 23 şi 32 de ani ar fi sustras de la un post de miliţie din judeţul Hunedoara două puşti-mitralieră şi un pistol, cu care ar fi deturnat un autobuz cu navetişti.  Cei trei l-ar fi obligat pe şofer să se îndrepte spre Timişoara, cu intenţia de a părăsi România.

Operaţiunea „Autobuzul“, cum a fost cunoscută acţiunea miliţiei şi trupelor de securitate, a avut că rezultat împuşcarea „teroriştilor“, dar şi a câtorva dintre pasagerii autobuzului.
Justiţia post-decembristă a dat o sentinţă în cazul lichidării aşa-zişilor terorişti. Conform unei sentinţe definitive şi irevocabile a Curţii Supreme, din 2002, Homoştean se face vinovat de coordonarea asasinării protestestarilor anticomunişti.

Graţiat de Iliescu, decorat de Băsescu

George Homoştean nu a apucat să facă nicio zi de puşcărie, el fiind graţiat de preşedintele României de atunci, Ion Iliescu. Prin Decretul prezidenţial 952 din 27 noiembrie 2002, semnat de Ion Iliescu, „Homoştean George, condamnat la 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la omor deosebit de grav, este graţiat“.

Şi mai de neînţeles este gafa făcută de preşedintele care i-a succedat în funcţie lui Ion Iliescu. În 26 aprilie 2010, Traian Băsescu i-a acordat lui Homoştean Ordinul „Virtutea Militară“. Culmea, la momentul decorării, fostul torţionar figura printre cei menţionaţi în Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. În urma scandalului declanşat, Traian Băsescu i-a retras decoraţia.
 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite