In memoriam - Un cântec ce curge invers

Astăzi se împlineşte un an de la moartea marelui poet Cristian Simionescu (21 iul. 1939 -- 13 nov. 2018). Redau, mai jos, în semn de omagiu, un text pe care l-am scris, anul trecut, şi care a apărut în numărul 12 al revistei Hyperion.

Exilat în sinea sa, ca şi cum ar fi avut de inaugurat noi şi vaste ediţii ale tristeţii, Cristian Simionescu a învăţat pe de rost, repetând până la epuizare, de multe ori chiar şi cu o singură aripă, drumul de la inimă la tâmplă ― semeţul său „Maraton” de lavaj şi distilare prin care au trecut stăruitor evele şi adamii lumii, cu toate ale lor.

Insular, dar foarte sociabil, taciturn, dar nu posac, Cristian Simionescu şi-a asumat din plin tăcerea, ţinând urechea trudnică la cele ale lumii, dând urletului ei sfioase contururi.Adesea, în compania zâmbetului său seniorial puteai surprinde umbrele cuvintelor ce nu doreau (încă!) a fi rostite. Astfel, în chip magistral, tăcerea sa avea să devină un spaţiu cu întindere în timp ― timpul ascuns al răbufnirii meditative, lira de dilataţie poetică, pârghia şi punctul fix prin care efigia interioară a lumii, cu toată istoria ei complezentă, era urnită din loc spre un alt areal, „ţinutul bufonilor”.

Cristian Simionescu, ţinând adâncurile cuvântului sub auspiciile unui bisturiu vigilent, a ştiut să asculte atât zeii sangvini ce-i clipoceau în crucea pieptului, cât şi pe-acei ce nu vesteau nimic.

Acum, deja e târziu…, tăcerea sa, aidoma unui cântec ce curge invers, s-a ridicat la cer, legilor mele nescrise punând, iată, pinteni nostalgici. Acum e mult prea târziu… Busolele noastre au intrat în delir…, încolţesc iliadele, scâncesc odiseele, o lume eminamente tristă îmi freamătă pe limbă…

Noapte bună, Cristian…! Rămas bun, Maestre…! Veşnicie uşoară, Prietene drag…!

A debutat la editura Cartea Românească, în 1970, cu volumul de versuri „Tabu” ― apoi, timp de zece ani, a fost interzis de către cenzura comunistă. Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1983.

Volume publicate: „Tabu“ (Editura Cartea Românească, 1970); „Vicleniile oceanului“ (Editura Cartea românească 1980); „Maratonul“ (Editura Cartea românească 1985); „Insula“ (Editura Cartea românească, 1988), „Maratonul“ (Editura Timpul, Iaşi 1995); „Poezii“ (Editura Vitruviu, Bucureşti, colecţia de poezie îngrijită de Mircea Ciobanu); „Ţinutul bufonilor“ (Ed. Junimea, Iaşi, în seria „Dictatură şi scriitură”, colecţie iniţiată şi coordonată de Cezar Ivănescu); Albumul de artă plastică Paul Neagu (Londra – prezentat de Cristian Simionescu). A organizat prima expoziţie itinerantă a marelui artist român, stabilit în Anglia, Paul Neagu ― la Bârlad (prezentată de Andrei Pleşu), la Bacău, Buzău, Piatra Neamţ, Bucureşti.

Premii: 1985 - Premiul Uniunii scriitorilor pentru volumul “Maratonul“, Bucureşti. 1995 - Premiul de poezie “Galeriile tomitane“, Constanţa. 1995 - Invitat la Festivalul internaţional de poezie, Struga, Macedonia.. 2001 - Premiul “Serile de poezie”, Neamţ.. 2002 - Premiul “Opera Omnia“ la Festivalul româno-canadian “Ronald Gasparic”, Iaşi. 2002 - Medalia “Teiul de aur” pentru literatură, Ipoteşti. 2003 - Premiul festivalului internaţional “Poesis”, Satu Mare. 2003 - Premiul revistei “Convorbiri literare”, Iaşi. 2007 - Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (Iaşi) pentru “Opera Omnia“. 2008 - Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu”, Botoşani.