Indiferenţa care face victime

În universul nostru mic ştirile care vin din afara graniţelor sunt, de obicei, tratate sumar. Dacă a mai luat Putin o bucată de Ucraină, dacă s-a mai răţoit Obama la cineva, dacă la Bruxelles nişte feţe de tocilari cu ochelari n-au mai luat o decizie importantă sunt lucruri de final de jurnal, de coadă de site, de ultimă pagină.

După toate graficele de audienţă, după toate cercetările calitative şi cantitative, după orice sondaj se vede că pe noi ne interesează puţin spre deloc ce depăşeşte curtea noastră mică. Tragedii precum „crima din cer“, cum a fost numită doborârea zborului MH17 deasupra Ucrainei, ne fac să mai ridicăm capul din pământ şi să privim peste gard cu îngrijorare. Dacă n-ai urmărit zi de zi etapele conflictului Ucraina-Rusia, dacă ţi s-a părut mai importantă păruiala zilnică a politicienilor de pe Dâmboviţa, avionul acela a picat din cer fără avertizare. Ţi se pare că-i un accident fără istoric sau cauţi cauzele prăbuşirii urmărind dâra de condens pe care a lăsat-o aeronava din Olanda până la Doneţk. Însă nu acolo-i adevărul, nu specialiştii în aviaţie vor elucida misterele prăbuşirii. „Crima din cer“ are o cauză mai puţin tehnică, mai confuză pentru minţile exacte: indiferenţa.

E indiferenţa oamenilor obişnuiţi care îi face să schimbe canalul atunci când văd nişte ştiri cu cetăţeni din Ucraina care ies într-o piaţă şi sunt masacraţi de miliţiile unui preşedinte dement. N-am văzut lunile trecute petiţii ale unor cetăţeni obişnuiţi către politicienii pe care i-au votat să intre în Parlamentul European prin care le cereau să ia poziţie, să preseze o decizie a UE în legătură cu vecinii noştri. E indiferenţa unor politicieni „euro-atlantici“ care tolerează, de luni de zile, ca o zonă dintr-o ţară europeană să fie ocupată de nişte omuleţi verzi înarmaţi. E indiferenţa unor state care se gândesc doar la ţevile de gaz care vin din Rusia şi le alimentează bunăstarea aparentă. E indiferenţa care te face să întorci privirea de la tragedii până când ţi se întâmplă ţie.

O catastrofă umanitară precum doborârea unui avion civil cu aproape 300 de pasageri civili la bord de nişte mercenari care-şi fac de cap într-un teritoriu din centrul geografic al Europei resetează indiferenţa tuturor.

Emoţia stârnită de poveştile individuale ale pasagerilor schimbă atitudini politice globale, modifică strategii internaţionale, scurtează discursurile şi grăbeşte deciziile care trebuiau luate de luni de zile.