Interesul public contra „Interesului naţional“

Generalul Gabriel Oprea, vicepremier şi ministru de Interne, a ales să tacă în cazul morţii poliţistului care îi deschidea drumul coloanei oficiale în care se afla. A ales prost. Tăcerea va fi groapa în care, cu toate stelele de pe umeri, va cădea fără paraşută şi fără onoare.

Pentru că orice lipsă de cuvinte şi de lămuriri tinde să fie umplută imediat de oameni cu ceea ce lipseşte. Şi lipsesc multe în cazul accidentului lui Bogdan Gigină:

„Interesul Naţional“ ne cere să avem răbdare până când ancheta va lua sfârşit. Interesul public însă ne cere să punem presiune pe instituţii să clarifice cazul repede pentru că, de obicei (ca în cazul Revoluţiei din 1989 dacă vreţi) cu cât trece mai mult timp cu atât cresc şansele ca faptele să se prescrie şi procurorii să claseze cazul.

„Interesul Naţional“, prin vocea premierului Victor Ponta, a ales să dea vina pe groapă. Interesul public este să aflăm şi dacă tot ce s-a întâmplat până la accident, şi în jurul acelei blestemate gropi din asfalt, a respectat legile şi procedurile din această ţară aşa cum sunt ele scrise. Pentru că altfel, într-o ţară în care nu se respectă legile şi procedurile, orice şefuleţ mai mare poate abuza de funcţie şi de grad.

„Interesul Naţional“ ne cere să privim la tot binele pe care vicepremierul l-a săvârşit până la acest accident al poliţistului din coloana sa oficială: măriri de salarii, dotări, creşterea indemnizaţiei de hrană, discursuri despre onoare şi patrie etc. Interesul public ne cere să  privim acest incident dincolo de aceste fapte pentru că între ele nu există o legătură de cauzalitate. Dacă, de exemplu, vicepremierul nu avea dreptul la coloană oficială în acea zi a accidentului, nimic din faptele trecute nu scuză o încălcare a legii într-un anumit moment.

„Interesul Naţional“, prin vocea unor lideri UNPR, ne cere să vedem că demisia domnului Gabriel Oprea este cerută de nişte coate-goale şi maţe-fripte: pseudo-jurnalişti, ONG-uri sprijinite de George Soros şi opoziţia parlamentară furibundă. Interesul public ne cere să aflăm adevărul dincolo de lozinci şi comunicate goale de conţinut. Una este discursul politic, alta este aflarea adevărului. 

„Interesul Naţional“ le cere politicienilor să tacă, pentru că la un moment dat vor mai avea nevoie de el şi de partidul său balama care face şi desface guverne. Interesul public le cere acestor partide şi şefi de partide să ignore micile înţelegeri politice şi să se comporte ca reprezentanţi ai oamenilor care i-au ales în Parlament sau la Preşedinţie: să ceară lămuriri şi să se convingă dacă s-a respectat ori ba legea.

„Interesul Naţional“ a reuşit – aici nu e nevoie de prea multe surse – să îngroape în mediocritate şi o mică parte a presei care şi-a trădat zilele astea menirea. Interesul public cere ca jurnaliştii să îşi respecte profesia şi să pună întrebări până la epuizarea interlocutorilor care nu vor să răspundă, cu toate riscurile.