INTERVIU Tőkés: „La începutul anilor '90, am spus că de 70 de ani se duce un genocid paşnic împotriva maghiarimii“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Europarlamentarul László Tőkés
Europarlamentarul László Tőkés

În februarie 2009, europarlamentarii UDMR Sogor Csaba şi Iuliu Winkler au înaintat Preşedintelui Parlamentului European, Hans-Gert Pottering, petiţia adoptată la adunarea de la Sfântu Gheorghe din 8 februarie. Textul conţinea cele mai dure şi grave acuzaţii pe care le-am auzit până acum la Bruxelles împotriva României, conducătorilor săi politici şi administraţiei centrale.

În mod evident, ceilalţi europarlamentari români nici măcar n-au dat vreun semn că aşa ceva i-ar putea interesa, în tradiţia lipsei lor de vizibilitate şi preocupare pentru imaginea ţării pe care se presupune că ar trebui să o reprezinte în forumul legislativ european.

Solicitasem atunci, celor doi europarlamentari UDMR, un punct de vedere asupra acestui document, dar din partea secretariatului lui Sogor Csaba am primit replica „nu avem nimic de comentat", iar din partea lui Iuliu Winkler nu am primit niciun semnal.

Iată de ce, în virtutea faptului că László Tőkés candida la acea vreme pe primul loc pe lista comună UDMR-PCM pentru alegerile europarlamentare din 10 iunie, i-am solicitat părerea asupra acestui document precum şi punctul său de vedere asupra revendicărilor pe care le conţine, într-un moment în care este evidentă intrarea într-o fază de internaţionalizare a unei situaţii pe care unii încă o cred limitată exclusiv între frontierele României.

Interviul apărut în publicaţia Ziua, pe 18 februarie 2009

Cristian Unteanu: Ne aflăm în faţa unei situaţii paradoxale. Pe de o parte, în urma cu câteva zile, preşedintele României acuză în mod deschis existenţa unui proces de epurare etnică operat de minoritatea maghiară. Pe de altă parte, iată, documentul UDMR spune, la fel de clar, la punctul 3, că ar exista un proces de populare controlată care urmăreşte modificarea componentei etnice... Dumneavoastră cu ce vă justificaţi poziţia?

László Tőkés: Dacă pornim de la statistici, este clar ca astfel de schimbări radicale în componenţa demografică şi etnică a unui ţinut nu se pot produce numai prin voinţa şi regia politică. Mă refer acum la statisticile privind Transilvania din anii '20 încoace. Atunci, în Transilvania, proporţia minorităţilor era de aproximativ 45%, iar astăzi acest procent a scăzut sub 20%. Să  lăsăm acum deoparte problema minorităţilor evreieşti sau germane, dar, în ce priveşte ungurimea, este limpede faptul că ţinuturi unde sunt sau au fost în majoritate maghiari, peste tot vedem acum că această componentă s-a schimbat şi în multe locuri ungurii chiar au dispărut. Din aceasta cauză, la începutul anilor '90, am afirmat că de 70 de ani se duce împotriva maghiarimii un genocid paşnic, fără sânge... Atunci toată lumea a sărit împotriva mea, am fost etichetat ca fiind naţionalist şi extremist. Numai că statisticile indică altceva şi îmi dau dreptate. Se ştie foarte bine că aceasta politică este foarte complexă, se poate ajunge la rezultate concrete prin aşezarea forţată a locuitorilor de peste Carpaţi, sau prin asimilare forţată, reorganizând şcolile în aşezăminte mixte, etc, dar şi, în mod indirect, atmosfera negativă creată în mod artificial poate produce asemenea efecte.

Vorbeaţi despre „genocid paşnic" la începutul anilor '90. După ce UDMR-ul a fost la guvernare aproape continuu, vă mai menţineţi aceasta acuzaţie gravă?

Da, o menţin pentru că şi de atunci până acum se produce acest lucru. În esenţa sa, strategia naţională a României nu s-a schimbat. Spre exemplu, introducerea elementului românesc în secuime şi mă refer aici la crearea Episcopiei române ortodoxe în secuime, ori la clădirea în ultimii 20 de ani a aproape 2000 de biserici româneşti. Numai la Oradea au fost clădite 16 sau 17 biserici ortodoxe întru marea slavă a Domnului! Pe de altă parte, un element interesant îl constituie faptul că multe unităţi ale armatei, poliţiei, jandarmeriei, serviciilor sunt introduse treptat în ţinuturile secuieşti... Văd acest lucru spre exemplu în Odorheiu Secuiesc unde multe unităţi ale Ministerului de Interne sunt amplasate acum în secuime. Se duce un fel de colonizare prin metode paşnice şi ne aducem aminte cum şi în timpul perioadei comuniste a existat o încercare de schimbare a componentei etnice a unor ţinuturi maghiare, asta şi în Bihor sau  Satu Mare, acolo unde colonizări reale au început încă şi mai devreme, în anii '20 şi '30. Dar şi acum, dacă sunt trei sau patru familii româneşti într-un sat din Bihor sau Satu Mare, se şi clădeşte o biserică ortodoxă română. Vorba aceeea, încă nu sunt broaşte, dar se face lacul unde ele să  poată sări. Ceea ce se întâmplă în realitate este o încercare continuă de fragmentare a unităţii satelor şi aşezărilor maghiare.

Preşedintele Traian Băsescu a spus că nu există niciun român în structurile de conducere din Harghita şi Covasna. Asta nu e discriminare operată de minoritatea maghiară împotriva românilor?

Trebuie să analizam aceasta afirmaţie. Pe de o parte, este absolut clar ca în unitatile administrative din Harghita şi Covasna, aflate direct în subordinea Guvernului, încă şi acum majoritatea conducătorilor sunt români, deci în proporţie inversă faţa de proporţia etnică din zonă. Este adevărat însă că în autoguvernările locale maghiarii sunt cei preponderenţi, dar, în majoritatea cazurilor, sunt angajaţi ai administraţiei locale, respectându-se proporţia etnica a localităţii respective.

Problema este că dl. Traian Băsescu a afirmat că nu există niciun român în acele structuri de conducere!

Da, aşa a spus, dar preşedinţii Consiliilor Judeţene au venit să-i demonstreze că lucrurile nu stau aşa şi au negat realitatea afirmaţiilor făcute de Domnia-Sa. Şi-au argumentat poziţia cu date, nume, cifre, diagrame ale unităţilor administrative.

În preambulul petiţiei se spune că s-ar constata o amplificare a atitudinii antimaghiare. Pe ce vă bazaţi când faceţi o asemenea afirmaţie?

Dupa părerea mea, pe de o parte există o atitudine politică antimaghiară, dar ea a existat şi în timpul când UDMR s-a aflat la guvernare. Numai că, atunci, politica respectivă era dusă mai pe ascuns. Când noi ne-am expus opiniile împotriva acestui tip de politică, UDMR-ul a tăcut, numai că, acum, când a căzut de la guvernare, UDMR-ul are interesul să nu mai taca şi să  exprime aceasta realitate. Eu nu cred că actuala conducere a UDMR ar avea baza morală să strige numai acum dacă pe noi au încercat să ne reducă la tăcere atunci când noi eram singurii care protestau. Sigur că există o politică antimaghiară dar nu mai mult ca înainte, atunci când UDMR-ul se afla la guvernare. Acum conducerea UDMR, când partidul a ajuns în opoziţie, are tot interesul să  joace pe cartea naţională, să  o scoata în faţă. Răspunzând deci întrebării dvs., da, dintotdeauna a existat o politica antimaghiară într-o proporţie mai mare sau mai mica.

Bun, atunci asta este cauza pentru care UDMR-ul vă doreşte acum portdrapelul intereselor comune ale maghiarimii din România la Bruxelles, oferindu-vă primul loc pe listele pentru europarlamentare?

UDMR-ul se află acum într-o situaţie care îl obligă să -şi schimbe politica dusă până acum când a jucat o singura carte, cea de a fi în guvern sau în apropierea lui. De data asta, politica respectiva a condus UDMR-ul la un eşec şi partidul nu era pregătit să ducă o politică de opoziţie sau să  exprime realmente poziţiile unei minorităţi  asuprite şi discriminate. Şi acum partidul îşi caută ieşirea din aceasta situaţie şi UDMR-ul se radicalizează. 80% din revendicările continute în aceasta petiţie au fost pentru prima oară prezentate de noi şi acum UDMR-ul operează o întoarcere completă, hai să  nu zicem de 90 de grade, poate doar de 80 de grade şi îşi asuma poziţiile susţinute de noi până acum. Pe de o parte, trebuie să spun că mă satisface faptul că UDMR-ul realizează că românii încearcă să militarizeze zona secuimii, dar, pe de altă parte, nu cred că este moral din partea lor să -şi asume poziţiile pentru care altădată, cu puţin timp în urmă, ne-au huiduit şi condamnat. Iar acum se comporta de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic şi situaţia de acum ar fi existat dintotdeauna. UDMR-ul ar trebui să -şi facă o autocritică şi să spun clar că până acum a greşit şi că le pare rău că din poziţiile guvernamentale pe care le-au ocupat până nu demult chiar ne-au hărţuit pe noi toţi, pe autonomişti, pe activiştii Partidului Civic Maghiar, ne-au dat în judecată...

Iată încă o afirmaţie foarte gravă din acest document unde se cere „oprirea distrugerii intenţionate a economiei din zona secuiască". Ce argumente aveţi?

Din câte ştiu eu, nu putem vorbi despre o distrugere intenţionată a economiei din secuime, ci pur şi simplu nu a fost dezvoltată corespunzător economia din zona respectivă. Asta este cu totul şi cu totul altceva. Pur şi simplu nu ştiu la ce se referă ei aici. Dacă se referă la fenomenul tăierii pădurilor, atunci e clar că au existat şi există tăieri masive de păduri şi chiar o activitate de mafie în acest domeniu...Bine, dar tăieri masive de păduri s-au înregistrat şi în alte locuri! Pentru mine, ce este clar e ca viaţa economică a secuimii a fost întotdeauna dezavantajată şi nici după 1989 nu s-a schimbat esenţialmente situaţia. Întrebaţi-i pe ei la ce s-au gândit când au afirmat acest lucru!

I-am întrebat şi, prin secretara, mi s-a răspuns că nu au de făcut niciun fel de comentarii!

Ăsta chiar e un răspuns absolut ciudat!

Ajungem acum la punctul 10 al petiţiei: cererea în favoarea autonomiei ţinutului secuiesc. preşedintele Traian Băsescu a afirmat că în termenii Constituţiei României, aceasta nu se va produce niciodată!

După părerea mea, în vocabularul politic nu există cuvântul „niciodată"! Domnul Traian Băsescu a greşit folosind acest termen. La mijlocul secolului al XIX-lea, nimeni nu ar fi spus că Ardealul va reveni vreodată României. Mai mult chiar, în Uniunea Europeana există ţări unitar naţionale, cum ar fi Spania, spre exemplu, unde există structuri dezvoltate de autonomii. În Constituţia spaniolă, există un paragraf în care se afirmă existenţa statului naţional unitar, iar într-un alt articol se asigura structura autonomă a diferitelor regiuni. După părerea mea, domnul preşedinte Băsescu s-a pronunţat nuanţat în ce priveste regionalizarea, despre autonomia locală ce se poate asigura în toata ţara. Din punctul meu de vedere, prin negocieri s-ar putea ajunge la o soluţie care ar putea asigura unele drepturi specifice regiunii secuieşti, fără a ofensa sau încalcă în vreun fel suveranitatea sau Constituţia României. În acest sens, noi am înaintat domnului preşedinte o propunere în vederea iniţierii unei mese rotunde, a unei dezbateri cu reprezentativitate naţională între reprezentanţii populaţiei majoritare şi cei ale minorităţii maghiare pentru a discuta toate problemele esenţiale, respectiv relaţia noastră cu populaţia majoritară. Cu asta ar fi trebuit să  se înceapa acum 20 de ani, căci propunerea iniţială am făcut-o în acest sens chiar la începutul anilor '90, regăsindu-se chiar în mai multe documente oficiale ale UDMR-ului, pe vremea în care am făcut parte din conducerea acestui partid. Dar nimeni nu a dorit să acorde atenţia cuvenită acestei propuneri. După părerea mea, până la urmă, aşa se va întâmpla, căci reprezentanţii minorităţi i trebuie onoraţi măcar prin a li se pune întrebarea privind revendicările lor. Principiul de bază al democraţiei spune că cei în cauza trebuie să fie întrebaţi care doresc să le fie soarta pe mai departe, iar acest lucru nu-l neagă nici domnul Băsescu pentru ca normele europene asigură protecţia drepturilor minorităţii...

În urmă cu un an, când vorbeam despre posibilele soluţii pentru problema ţinutului secuiesc, afirmaţi că ar trebui transpusă negocierea între palestinieni şi evrei pe baza principiului „pace contra teritorii". Vă mai susţineti afirmaţia de atunci?

Da, o susţin în continuare. Şi aş mai dori să adaug câteva consideraţii. Pentru susţinerea unui asemenea principiu şi aplicarea sau în practica, avem nevoie de un sprijin internaţional si, în special, de sprijinul Ungariei. Aceasta deoarece relaţia noastră cu populaţia majoritară română trebuie privită în contextul relaţiilor româno-maghiare. De fapt, este vorba despre două naţiuni, cea română şi cea maghiară, care numără ungurii 15-16 milioane, românii în jur de 20 de milioane...

21,8 milioane...

Da, dar în aceasta cifra suntem inclusi şi noi, maghiarii... dacă punem la socoteala toate comunitatile din jur şi ajungem la o cifra de ansamblu, atunci astea sunt cifrele pentru doua natiuni europene care trebuie să  convietuiasca şi să  se inteleaga intre ele şi asta să  constituie un factor de stabilitate pentru regiune.

Dar ce să facă Ungaria în toate astea? Tocmai de curând, chiar la Budapesta, preşedintele Băsescu i-a comunicat omologului său maghiar poziţia sa tranşantă privind ţinutul secuiesc!

În context european, România şi Ungaria sunt parteneri egali şi atunci trebuie să amintim şi poziţia la fel de fermă a preşedintelui Ungariei care a spus foarte clar că susţine şi sprijină autonomia teritorială a ţinutului secuiesc. Ar trebui să căutăm o soluţie care să vină în urma unei înţelegeri între cele două naţiuni, vorbind aici şi despre minorităţile naţionale care trăiesc în afara hotarelor ţării. Eventual, o soluţie sub protecţia Uniunii Europene.

Veţi cere acest lucru? Veţi aduce această problemă în faţa forurilor internaţionale?

Aceste iniţiative, propuneri şi idei politice au un curs propriu de dezvoltare şi este de la sine înţeles că dacă vom putea crea unitatea noastră în interior şi vom dobândi şi sprijinul guvernului ungar din totdeauna, atunci vom avea şanse să punem această problemă în forurile internaţionale. Internaţionalizarea problemelor noastre este foarte importantă, exact aşa cum este şi problema minorităţilor româneşti de peste hotare. De exemplu, comunitatea românilor din Valea Timocului are nevoie de sprijinul UE deoarece, în acest moment, până şi identitatea lor naţională este negată. Numai printr-o intervenţie paşnică a UE s-ar putea rezolva situaţia lor, înspre binele românilor în general.

Cum vedeţi viitoarele relaţii cu membrii grupului românesc care, previzibil, vor avea o cu totul altă viziune asupra problemelor discutate până acum?

Aceasta mi-a fost poziţia dintotdeauna numai că, dacă n-ai destul teren de mişcare pe plan politic, atunci nu poţi reprezenta aceste deziderate ale comunităţii tale. De data asta, dacă reuşim să  ajungem în Parlamentul European pe lista aceasta comună, atunci s-ar îndeplini primul scop mai important, adică reprezentarea unitară a intereselor maghiare. Sper că şi în Ungaria se vor produce schimbări în guvernare şi trebuie să vă mai spun că, pe de alta parte, în toate comunităţile maghiare din jurul Ungariei are loc un proces de intensă fermentare politică. După părerea mea, după 20 de ani, a devenit evident ca aşa-numita politică a paşilor mici nu este eficientă şi nu duce nicăieri. Poate doar domoleşte lucrurile pentru moment, dar nu permite îndeplinirea scopurilor prioritare şi existenţiale ale comunităţii maghiare... Vă trebui să purtăm un dialog şi cu toţi colegii noştri din grupul PPE din Parlamentul European. În orice caz, mie domnul preşedinte Traian Băsescu îmi este foarte simpatic în măsura în care cel puţin cu el poţi aborda toate problemele şi să  le discuti în mod deschis. Până acum, dezbaterile au fost evitate pe aceste teme delicate şi asta n-a folosit nimănui, nici majorităţii, nici minorităţii... în perspectiva, cred că UE nu va putea evita abordarea acestei probleme şi va introduce un sistem de apărare a intereselor minorităţi lor şi va accepta ideea drepturilor lor colective.

Mă surprinde faptul că aţi evocat principiul statului naţional unitar aşa cum figurează el în Constituţie, în timp ce dl. Marko Bela, dimpotrivă, spune că România nu este un stat naţional unitar, ci unul mulţinaţional.

Eu nu am spus că sunt de acord cu ideea statului naţional unitar, dar o accept ca o realitate declarată de Constituţie. Noi respectăm legile ţării, am dori schimbarea acestui articol, dar ştim că există un alt articol care interzice schimbarea primului... Dar şi în cadrul acestei Constituţii am putea realiza unele modificări pozitive. Dar vreau să  vă spun că eu nu cred că pe lumea asta există în vreo Constituţie naţională un articol cum este cel din Constituţia României care să interzică schimbarea altor articole. Este absurd şi reflectă temerea majorităţii, iraţională, de ceva anume. Poate de schimbarea graniţelor... De orice.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite