Ion Sapdaru: „Corneliu Porumboiu m-a ajutat enorm”

Foto: Ioan Sapdaru

Actorul spune că viaţa i s-a schimbat odată cu rolul din „A fost sau n-a fost?”. Face naveta mai des la Bucu­reşti şi învaţă textul pentru filme în tren, pentru că nu s-ar îndrăgosti nici beat de acest oraş.

„Vreau să jucaţi pe scenă ca un câine care se aruncă în apă. Câinele nu stă pe margine să se întrebe: da' oare n-o fi apa prea rece? Nu. El se aruncă şi gata!" E unul din lucrurile pe care le-a spus Sapdaru la repetiţii actorilor care vineri au jucat în premieră la Teatrul Naţional piesa „Ivan Turbincă", sub atenta sa îndrumare.

În ultimul timp, regizorul şi actorul Ion Sapdaru s-a ocupat de regia şi adaptarea acestui spectacol, dar îl putem vedea şi „pe scenă", în două producţii româneşti ale momentului: „Amintiri din Epoca de Aur", 1 şi 2, scris şi produs de Cristian Mungiu, şi „Concertul", în regia lui Radu Mihăileanu.

De când pregătiţi spectacolul Ivan Turbincă?

Din septembrie. Dar mai întâi au fost audiţiile, unde am văzut actorii care trebuie să joace în această piesă. I-am căutat în mod special după calităţile de dansatori. Au lucrat cu Victoria Bucon, coregrafă cunoscută mai ales de la emisiunea „Dansez pentru tine". Era foarte important să fie extrem de plastici. Ei au mai lucrat în facultate momente plastice şi de coregrafie.

De unde sunt actorii? După cum vorbeau în pauza de repetiţii, sunt toţi moldoveni.

Nu, sunt actori ai Teatrului Naţional, dar joacă moldoveneşte... Asta a fost condiţia, să înveţe să vorbească aşa. În timpul liber vorbesc doar moldoveneşte, ca să înveţe.

De ce vă place să lucraţi cu tineri?

Am fost şi profesor la Academia de Arte „George Enescu" din Iaşi. Tinerii mă inspiră energetic, sunt mult mai dispuşi să facă teatru. Şi nu au trecut. Actorul mai în vârstă ţine cont de cariera pe care a avut-o, e mai puţin deschis spre căutare, mişcare... Dar acesta e un spectacol de mişcare, şi ei chiar slăbesc la repetiţii.

Aţi spus că Bucureştiul vă provoacă un psoriazis psihic. Ce nu vă place la el?

Nu mai vreau să vorbesc că mulţi se supără. Nu reuşesc să mă îndrăgostesc de oraşul ăsta. Vin aici, cele mai multe lucruri din biografia mea artistică s-au întâmplat aici, acum fac un spectacol, probabil că vor mai fi şi altele. Nu găsesc un punct de sprijin în oraşul ăsta, nu-l decriptez.

Nu vă e greu cu naveta?

Am făcut şi fac ceva sacrificii, trebuie să vin mereu la Bucureşti. Uneori învăţ textul în tren, alteori termin o repetiţie şi apoi iau trenuri de noapte ca să vin la filmări... Îmi amintesc când am filmat „California Dreamin'", de pildă. M-am trezit în tren noaptea şi nu ştiam ce fac: mă duc la Bucureşti sau vin de la Bucureşti? Habar nu aveam unde sunt. Am întrebat pe cineva: „unde merge, domnule, trenul ăsta?" Eram atât de obosit... Cel mai bine e, dacă vrei să faci film, să te muţi la Bucureşti, or, eu la Bucureşti nu vreau să mă mut.

Botoşaniul, pe de altă parte, vă inspiră.

Nu oraşul, trupa de actori. Sunt legat de ei, lucrez din 1996 acolo, ca angajat, deci sunt, Slavă Domnului, 13 ani. Am contribuit şi eu destul de mult la ceea ce a devenit această trupă.

A intrat în cinematografele româneşti filmul „Concertul", de Radu Mihăileanu, cu un succes nebun în străinătate. Ce v-a plăcut la scenariu?

Mi-a plăcut că e o poveste despre oameni. Eu sunt un milionar rus, mafiot din ăsta nou, şi mi-a plăcut teribil.

Este această preferinţă o influenţă a şcolii de teatru ruse pe care aţi aprofundat-o la Moscova?

Cred că da. Unul dintre principiile cele mai importante ale lui Stanislavski (celebru actor rus - n.r. ) este că preocuparea teatrului şi a filmului este viaţa sufletului uman. Asta studiem noi, asta jucăm noi.

În „Amintiri din Epoca de Aur" sunteţi poliţistul Alexa şi vă străduiţi să ucideţi un porc...

Da, au fost de fapt trei porci la filmări.

Trei?

Da, unul era chiar dresat. A venit şi dresorul.

Porc dresat?

Da, că trebuia să fie obişnuit cu platoul, să fie mai cuminţel. Iar porcuşorul cred că mai jucase în filme. Apoi, a venit al doilea porc, pentru câteva secvenţe, care nu semăna deloc cu primul şi nici nu era educat. Al treilea, care a venit de la un abator, era mort. Ne trebuia pentru cadrul când porcul e deja gazat.

Vi se pare că succesul v-a venit în meseria asta târziu sau la timp?

Succesul nu vine chemat, fluierat sau căutat. El vine când vine. Toată problema este cum îl gestionezi. Sunt extrem de mulţi oameni care s-au prăbuşit sub succes. Eu nu-l aşteptam. Mă obişnuisem cu ideea că în România nu se face film şi, în 2003, când a început povestea cu „A fost sau n-a fost?", a venit exact la timp. Dar nu m-am luat în serios. Pentru că dacă te iei în serios, cum spunea Eugene Ionesco, s-a terminat. Gloria este ca o femeie frumoasă şi cam curviştină. Pleacă atunci când ţi-e mai dragă.

Cum v-a schimbat personajul Tiberiu Mănescu?

A fost pentru mine un rol extrem de important, pentru că era vorba despre demnitatea umană. El este un om pierdut în spaţiu, e vai de capul lui. Dar a avut totuşi 12 minute din viaţa lui când a fost bărbat, om, la Revoluţie, şi aceste minute le apără el şi ţine la ele. Şi toţi vor să i le fure, zic că nu e adevărat. Tot ce s-a întâmplat după 2003, această evoluţie a mea, se datorează lui Corneliu Porumboiu, care a făcut enorm de mult pentru mine cu acest film. De fapt, tot ce e frumos în viaţa mea din 2003 încoace i se datorează lui Porumboiu.

Dacă nu v-aţi fi făcut actor, ce rol dintre cele pe care le-aţi interpretat credeţi că aţi fi trăit în viaţă?

Învăţător, ca Mănescu. Mama asta visa pentru mine şi o doare şi acum, ea nu înţelege ce e povestea asta cu actoria. Dar eu sunt înnebunit după ea.

Mini cv

- S-a născut la 4 august 1961, în Republica Moldova.
- A urmat Institutul de Cinematografie din Moscova.
- Este regizor angajat al Teatrului „Mihai Eminescu" din Botoşani.
- Este actor şi regizor la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi.
-A montat peste 40 de spectacole.
-A jucat în filme ca „A fost sau n-a fost?", „O călătorie la oraş", ambele în regia lui Corneliu Porumboiu, „Amintiri din Epoca de Aur", 1 şi 2, „Concertul", în regia lui Radu Mihăileanu, „Hîrtia va fi albastră", în regia lui Radu Muntean.