Istorie, criminalistică, justiţie

La invitaţia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), s-a aflat la Bucureşti pentru câteva zile dl Jens Rommel, procurorul şef al Biroului Central de Investigare a Crimelor Naţional-Socialismului.

Înfiinţat în 1958, adică la 13 ani de la terminarea celui de al doilea război mondial şi finalul totalitarismului hitlerist, Biroul este o iniţiativă a miniştrilor de justiţie din cele 10 Landuri care formau în epocă Republica Federală Germană. Ulterior, după reunificare, s-au alăturat şi cele 6 Landuri estice. Scopul instituţiei cu sediul la Ludwigsburg este acela de a pregăti, pe baza unei arhive bogate şi a unui sistem de peste 70.000 de fişe, plângerile penale la adresa criminalilor de război încă în viaţă. Procesele recente au revitalizat dezbaterea despre responsabilitate şi complicitate.

Oaspetele a avut o întâlnire cu şefii Ministerului Public. Schimbul de opinii s-a concentrat pe problemele comune atât crimelor naziste, cât şi celor comuniste: imprescriptibilitatea faptelor, încadrarea lor penală, administrarea probelor, celeritatea procedurilor, în consonanţă cu vârsta înaintată a celor în cauză, şi alte aspecte caracteristice de drept penal. S-a constatat lipsa unei abordări coerente în ţările ex-comuniste generată de diferenţele legislative. În consecinţă, a fost propusă organizarea anul viitor, la Bucureşti, a unei dezbateri comparative în materie.

Discuţiile au continuat în cadrul conferinţei internaţionale anuale a IICCMER – Crimele comunismului între istorie şi investigaţiile criminalistice –, în deschiderea căreia au punctat aspecte importante dl Augustin Lazăr, Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dl Adrian Baboi Stroe, Secretar de Stat în Ministerul Justiţiei, dl Octav Bjoza, Preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, şi dl Emil Constantinescu, fost Preşedinte al României în perioada 1996-2000.

Foarte pe scurt, câteva concluzii. Prima: terorismul de stat trebuie cercetat până la capăt. A doua: adevărului istoric trebuie să îi corespundă distribuirea dreptăţii. A treia: invitaţia la celeritate, precum cea lansată recent de preşedintele Johannis, nu este o imixtiune în justiţie, ci expresia îngrijorării legitime după o aşteptare de mai bine de un sfert de veac. A patra: ar fi cazul să regândim graniţa temporală dintre comunism şi post-comunism, în loc de 1989, anul 1992 fiind probabil mai relevant. A cincea: ieşirea din criza morală este imposibilă fără ieşirea din minciună.