Prin noua Constituţie, liderii USL nu dau doi bani pe votul românilor din 2009

Referendumul pentru modificarea Constituţiei, pe care USL vrea să-l ţină odată cu alegerile europarlamentare din luna mai, nu are nimic de-a face cu democraţia şi voinţa poporului. În primul rând, pentru că acest proiect nu ţine cont de alt referendum, cel din 2009, în care o majoritate categorică a românilor a decis că vrea Parlament unicameral şi 300 de parlamentari.

Precizarea făcută luni de Crin Antonescu, potrivit căruia în noua lege fundamentală se introduce un prag de maxim 300 de deputaţi, este o diversiune menită să inducă în eroare opinia publică.

La referendumul din 2009, românii au cerut reducerea numărului total al parlamentarilor, nu doar al deputaţilor. Lucru evident, întrucât ei au votat în acelaşi timp pentru un Parlament cu o singură Cameră, nu cu două. În aritmetica dlui Antonescu, 300 de parlamentari este egal cu 300 de deputaţi plus cel puţin încă 100 de senatori!.
 
Prin această propunere, liderii USL arată clar că nu dau doi bani pe votul românilor. Şi, totodată, că nu le pasă câtuşi de puţin de temele care ar trebui dezbătute în campania pentru alegerile europarlamentare. În loc să vorbim despre drepturile românilor în Europa sau despre accesarea fondurilor europene la care, din păcate, suntem printre codaşii UE, vom discuta un subiect care ţine strict de politica internă.
 
Dacă va fi adoptată în forma propusă de actuala coaliţie, noua lege fundamentală va fi una profund antieuropeană. Prevederile care acordă puteri excesive Parlamentului, dar mai ales aceea care îl transformă într-un supra-organ de anchetă sunt extrem de periculoase pentru democraţie. Practic, această Constituţie scrisă pe genunchi face din statul de drept o marionetă în mâinile politicienilor!

Vreau să fac trimitere la alineatul introdus la articolul 64 din legea fundamentală. În forma propusă de USL, acesta prevede că “orice persoană de drept public, orice persoană juridică privată şi orice persoană fizică are obligaţia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, după caz, în faţa unei comisii parlamentare, în urma invitaţiei scrise primite din partea acesteia”.

Deşi se precizează că această comisie va respecta principiul separaţiei puterilor în stat şi că activitatea ei nu se poate substitui organelor judiciare, rezultă în mod evident că orice procuror şi chiar judecător poate fi chemat să dea socoteală membrilor Parlamentului. Mulţi dintre aceştia fiind, după cum ştim, anchetaţi pentru fapte grave de corupţie. Altfel spus, acuzatul îl cheamă la raport pe acuzator!