Lupta tonomatelor peste cadavre nevinovate

Ziua neagră din data de luni, 20 ianuarie  2014, va intra în istoria catastrofelor recente, lăsând în urma ei morţi şi răniţi, în mai multe zone ale României. Tragediile rutiere provocate de inconştienţa şi iresponsabilitatea unor şoferi au dus la pierderea de vieţi omeneşti, victime vinovate şi nevinovate.

Accidentul aviatic care s-a întâmplat în după-amiaza aceleiaşi zile, în Munţii Apuseni, în care, ironia sorţii se aflau chiar salvatori de vieţi omeneşti, a constituit apogeul unei zile negre, stârnind o imensă emoţie nu doar printre cei care le cunoşteau sau lucrau cu victimele din aeronavă, ci şi în rândurile opiniei publice. Ca de fiecare dată când se întâmplă o astfel de nenorocire sau de altă natură, poporul român, oamenii simpli, au dat dovadă de-o solidaritate extraordinară, sărind fără nicio ezitare în căutarea victimelor, în creierii munţilor, în păduri, noaptea, pe-o vreme câinoasă, salvând oamenii care mai puteau fi salvaţi.

Alături de voluntari, împreună sau separat de aceştia, au acţionat şi autorităţile statului cu mijloacele din dotare, pregătirea şi organizarea de care au fost în stare pentru a interveni în astfel de situaţii. Despre modul în care s-a intervenit, eficienţa forţelor statului şi cauzele care au dus la această tragedie se va discuta, probabil că se vor forma comisii de anchetă, vor fi sau nu găsiţi vinovaţi, ţapi ispăşitori şi alţi păuni.

Ceea ce am constatat însă, urmărind derularea media a evenimentului aviatic, în plină tragedie, oportuniştii de meserie, tonomatele politice au exploatat şi profitat din plin de această nenorocire, folosindu-se de starea de spirit, emoţiile şi solidaritatea umană generată de acest accident. Pentru aceste tonomate aflate în plin război mediatic şi politic, evenimentul tragic de luni a venit ca o canistră de benzină aruncată pe focul aflat deja în vâlvătăi. Şi au acţionat fără să ţină cont de victime, morţi, răniţi, sânge, fără să menajeze familiile victimelor.

Fără să fiu un adept sau susţinător al celor două tabere de tonomate politice identificate de mine, una de la B1 TV, iar cealaltă de la A3 TV, în special, uneori, mai privesc în treacăt, pe aceste canale de ştiri cu atitudini manipulatoare. Pardon, de informare şi educare a opiniei publice.

Echipa de şoc de la B1 TV este anostă, plafonată în discursuri stereotipe, fără impact, vorbitori fără influenţă revelatoare în planul manipulării maselor de vot, cu multe bla, bla-uri, dar cu un public etichetat drept băsist, ca şi postul respectiv, de altfel. Din când în când, oamenii cu pretenţii de formatori de opinie de la acest post, fie că sunt realizatori, prezentatori, analişti proprii sau invitaţi permanenţi, recunosc că urmăresc emisiunile taberei adverse cu care se luptă.

După părerea mea, nu înţeleg de ce sunt plătiţi aceşti oameni cu sume frumoase probabil, pentru că impactul lor, influenţa şi atitudinile pe care le transmit sunt atât de slabe, încât nu aduc niciun fel de beneficiu taberei pe care o susţin cam nepregătiţi, neprofesionişti. Mi se pare că o susţin mai mult de formă, numai la nivelul unei vehemenţe repetat declarative. Dimpotrivă, uneori mi se pare că face chiar deservicii majore celor pe care-i susţin, lipsiţi de inspiraţie, aproape plictisiţi, cu aceleaşi discursuri serbede fără efect, al căror vârf de lance este stereotipul „Ponta, guvernăm şi noi ceva?“

Mult mai eficient însă, face cât nu ştiu câte armate de tonomate plătite degeaba, s-a dovedit a fi Andrei Pleşu, care a lovit în plin guvernarea dezastruoasă a actualului guvern, cu câte un simplu articol de presă scrisă, cu argumente servite chiar de acuzaţi, dar cu impact devastator. De cealaltă parte, tabăra tonomatelor de la A3 demonstrează că se află într-un adevărat război continuu, pe viaţă şi pe moarte, reprezentată de un comando special voiculescian, care ştie meserie, luptă cu orice mijloace, este versată şi abilă şi nu se sfieşte să calce peste cadavrele victimelor nevinovate.

Nu ştiu dacă acest entuziasm, avânt războinic este dat de arginţii cu care sunt plătiţi sau mai degrabă de funia Justiţiei care se strânge, încet dar aproape sigur în jurul gâtului stăpânului lor, dar am văzut că alde Gâdea, Ursu, Ciuvică şi Badea duc o luptă aprigă şi profită de orice prilej, de toate greşelile adversarilor. Sunt mult mai bine pregătiţi decât adversarii, sunt în vână şi însetaţi de sânge băsescian. Iar atunci când nu mai au carne de tun furnizată de duşmani, au abilitatea, versatilitatea şi lipsa de scrupulozitate de a găsi oportunităţi, chiar dacă este nevoie să treacă peste victime nevinovate.

Dar, la război există şi victime colaterale, inocente, toată lumea ştie.

Iar tragedia aviatică din Munţii Apuseni s-a dovedit a fi o canistră de benzină venită neaşteptat, pentru a pârjoli instituţiile terorizante ale regimului „odios“ băsist, în care s-au pompat zeci de milioane de euro şi în loc să ajute poporul, să salveze vieţi omeneşti, urmăresc cu tehnica lor performantă minţile „luminate“, acuzate pe nedrept de corupţie.

Folosindu-se de nenorocirea victimelor, de salvatorii supravieţuitorilor, de colegii şi colaboratorii acestora, de emoţia provocată, de săbiciunea unor reprezentanţi ai autorităţilor, tonomatele A3 au tras cu toate gurile de foc în duşman. Am constatat că membrii trupei de comando condusă de Gâdea este foarte motivată, extrem de bine pregătită, sunt abili şi fără scrupule, care fac o audienţă şi-au un impact mult mai mare în rândul poporului televizionist decât echipa rezerviştilor expiraţi ai lui Turcescu, de la B1. Nefiind un consumator de A3, am rămas surprins de abilitatea de manipulatori, de la modul cum au decurs discuţiile telefonice cu un simplu salvator, un pădurar care după ce ajunsese primul la victime şi o cărase în spate pe una dintre ele, răspundea maşinal „Da, şefu’!“ căpitanului Gâdea.

Apoi, modul în care erau conduse discuţiile telefonice cu personalităţi din lumea medicală, medici marcaţi de tragedia colegilor şi de lipsa de eficacitate a autorităţilor statului, ducea tot la o manipulare abilă împotriva duşmanilor declaraţi.

Mai mult, modul în care un secretar de stat de la Ministerul de Interne, coordonatorul acţiunilor de căutare şi salvare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni, a fost flituit de Adrian Ursu şi echipa, fiind atacat violent înainte să fie ştiute cauzele şi modul în care s-a acţionat, a sporit capitalul de încredere şi forţa manipulatoare mediatică a A3 în ochii opiniei publice naive. Ştafeta luptei crâncene împotriva caracatiţei băsiste a fost apoi preluată de Badea, pe la miezul nopţii, care pentru neştiutori a făcut o prezentare a evenimentului în regie proprie, ştiind tot ce-a mişcat şi ce nu a mai mişcat, din păcate, în locul unde s-a prăbuşit avionul. Evident ştia şi vinovaţii de tragedie. Eficienţa, organizarea, impactul trupei tonomatelor de la A3, în războiul lor împotriva regimului „odios“ binecunoscut, sunt sigur că a făcut audienţă şi în rândul adversarilor blajini din echipa tonomatelor de la B1.

Iar călcarea peste cadavre, victime, sub masca unei umanităţi afişate şi declarate, din interes, le-a crescut considerabil forţa de manipulare a opiniei publice şocate şi mişcate de această tragedie.

„Războiul clonelor“ să-i zic aşa, este tot mai aprig, combatanţii profitând de orice oportunitate pentru a-şi învinge adversarii, dovedindu-se că unii dintre vajnicii luptători ai comandourilor de manipulare calcă fără scrupule peste victime nevinovate, colaterale pentru a câştiga cu orice preţ.

Din păcate, pe lângă nevinovaţi, în acest război se prind mai mult sau mai puţin conştient, oameni care nu fac parte din niciuna din armatele combatante, dar ajung să facă jocul uneia sau alteia dintre taberele manipulatoare.

Vom mai avea astfel de situaţii, de tragedii de pe urma cărora imoralitatea şi interesul unora sau altora vor profita de nenorocirea semenilor lor.