Muştele mari ale pandemiei

De situaţie au profitat atât plevuştele, cât mai ales muştele mari. Şi în România lucrurile au stat la fel. Pe lângă apariţia micilor găinari, primii şi cei mai uşor de identificat şi prinşi infractori de către organele legii, cei mai importanţi jucători au acţionat şi lucrat la cel mai înalt nivel. Oficial, sub sigla celui mai important distribuitor naţional de materiale sanitare!

Încă de la declararea oficială a pandemiei COVID 19, în România, ”băieţii deştepţi” au ştiut să se învârtă rapid, în situaţie de urgenţă, pentru a ajuta la ţanc, spitalele şi instituţiile care aveau nevoie stringentă de echipamente şi materiale necesare într-o astfel de situaţie de viaţă şi de moarte. Se cunoaşte disperarea personalului medical care în lupta cu mortalul virus, improviza şi apela la tot felul de soluţii pentru procurarea, crearea şi cârpirea combinezoanelor, măştilor, mănuşilor şi a altor echipamente despre care atât Ministerul Sănătăţii, Direcţiile Sanitare judeţene, cât şi administraţiile spitalelor din întreaga ţară ştiau dinainte că lipsesc sau sunt insuficiente chiar şi pentru nevoile curente, până la noua virusare.

Acesta era contextul situaţiei de urgenţă de care au început rapid să profite ”salvatorii”, pardon, procuratorii de ocazie şi distribuitorii materialelor medicale atât de mult solicitate. Unii probabil, au anticipat, aveau informaţii dinainte de ceea ce avea să se întâmple, iar alţii dacă nu chiar aceeaşi, prin intermediul ”marilor specialişti medicali”, au încercat determinarea şi crearea unor cadre legale de achiziţii publice, în situaţie de urgenţă, ca să nu mai poată fi acuzaţi ulterior de ilegalităţi la achiziţionarea echipamentelor şi să fie traşi la răspundere. Băieţii s-au mişcat repede, ca peştele în apele tulburi, şi imediat au început să vină din China în special, dar şi din alte zone, sutele de tone cu măşti de protecţie, combinezoane medicale şi mănuşi.

S-au cumpărat, plătite pe bani grei, chiar linii de fabricaţie ale măştilor de protecţie, cum s-a întâmplat cu tehnologia chineză achiziţionată de armată şi prezentată la Bolintin, ca pe cine ştie ce chestie atomică sofisticată. Linie de asamblare care în doar câteva zile şi-a dat duhul de bună ce era, ce mai conta că se plătiseră nişte milioane de euroi grei pe ea!

Salvarea naţiei însă, de la atacul virusal nemaiîntâlnit se făcea în timp util, pentru ochii opiniei publice înfricoşate de marele pericol. Dar cel mai important lucru, mina de aur COVID 19 duduia. Producea la maxim profit în conturile deştepţilor, cu interes şi protecţie politică.

Cum se întâmplă în astfel de situaţii, mai ales acum la nivel mondial, peste tot în ţările afectate de pandemie au apărut muştele profitoare. Iar fiecare stat în parte şi-a luat primele măsuri aşa cum a crezut de cuviinţă, să combată nu doar pandemia, ci şi asaltul muştelor pe timp de criză sanitară. În  toate statele UE, în SUA, chiar şi în Rusia au început să fie depistate fraude, falsuri, reţele de criminalitate transfrontaliere de comerţ ilicit cu echipamente şi materiale medicale COVID 19. Poliţiile şi justiţiile statale şi europene au început să lucreze pentru depistarea şi pedepsirea vinovaţilor.

De situaţie au profitat atât plevuştele, cât mai ales marile muşte. Şi în România lucrurile au stat la fel. Pe lângă apariţia micilor găinari, primii şi cei mai uşor de identificat şi prinşi infractori de către organele legii, cei mai importanţi jucători au acţionat şi lucrat la cel mai înalt nivel. Oficial, sub sigla celui mai important distribuitor naţional de materiale sanitare, UNIFARM, instituţia de stat, la care apelau în genunchi, guvernanţii zilei şi celelalte instituţii implicate în combaterea pandemiei, pentru aprovizionarea urgentă cu strictul necesar de echipamente şi materiale medicale pentru spitale şi populaţie. Aici se pare că funcţiona cea mai mare mină de aur SARS Cov 19, sub abila conducere a unui şef nemuritor şi protejat de mai multe guverne! Comunicatul neaşteptat al DNA, instituţie care dă semne de reanimare, îl aduce în prim plan pe directorul general al UNIFARM SA, IONEL EUGEN ADRIAN, ”sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: luare de mită, abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite,  complicitate la trafic de influenţă, instigare la fals intelectual, folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane.” Şi care ar fi urmat să primească de la un intermediar, o societate căruia nu i se dă numele, afaceri cu 250 000 de combinezoane şi 3 milioane de măşti chirurgicale, suma de 760. 000 Euro.

Interesant este că în informarea DNA nu mai apare nici un alt nume în afara lui Ionel Eugen Adrian, când este la mintea cocoşului, nu trebuie să fii procuror anticorupţie să-ţi dai seama că incriminatul nu putea comite de unul singur o astfel de fraudă imensă, fără complici şi fără protecţie de sus.

În plus, toată lumea ştie că astfel de comisioane la contracte oneroase, şpăgi, parandărături cum mai sunt numite, sunt împărţite între mai mulţi beneficiari. Şi mai interesant este de aflat care sunt şi ceilalţi beneficiari ai minei de aur UNIFARM, protecţia pe care o aveau aceştia, precum şi întreaga reţea de ”salvatori” naţionali pe timp de pandemie. Muştele mari sunt protejate în continuare, dar probabil, în reţea s-a produs un scurt circuit şi a fost nevoie să fie sacrificat doar Ionel Eugen Adrian!

Recent, şeful DNA, Crin Bologa, declara într-un interviu acordat jurnalistei Nadina Ene Dogioiu, pentru Spotmedia.ro, că instituţia pe care o conduce a început să bage cărbuni! Că are în lucru un număr de 48 de dosare în legătură cu SARS Cov 19 şi că s-au făcut 7 infracţiuni de flagrant în timpul pandemiei, ”ceea ce nu s-a mai realizat în istoria DNA!” De asemenea, procurorul şef al principalei instituţii anticorupţie, Crin Bologa, a declarat că are nume grele şi dosare importante în lucru, cu prejudicii mari, care vizează şi alte tipuri de ilegalităţi, nu doar cele legate de achiziţii publice în perioada de pandemie.

Dar, după afirmaţiile acestuia, DNA, în acest moment nu este susţinută de nici o altă instituţie a statului şi se confruntă cu probleme în desfăşurarea activităţii:” Acum 4-5 ani erau alături de lupta anticorupţie foarte multe instituţii ale statului, acum am rămas singuri. ” Printre dificultăţile cu care se confruntă DNA acesta a amintit de insuficienţa resursei umane, lipsa de competenţe în privinţa cercetării corupţiei din justiţie, lipsa dotărilor tehnice pe IT, lipsa de training specializat.

Pe de altă parte, DNA pare că încearcă să mişte şi prin acţiuni de filaj şi interceptări proprii fără de care o activitate de succes anticorupţie nu poate avea loc.

Cel mai important lucru însă, pentru a reuşi să revină în planul rolului său de principală instituţie anticorupţie, este ca DNA să fie sprijinită la nivelul factorilor de putere decizionali şi ajutată. Şi, în special, să fie complet independentă de orice factori, de politic, de presiuni făcute asupra sa. În caz contrar, va fi doar o umbră a fostei sperietori anticorupţie din vreme lui Kovesi şi va continua să prindă doar plevuşcă, lăsând în voia lor muştele mari.

Dar, vom vedea, în scurt timp, dacă aceste semne de reanimare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt reale sau dacă sunt doar fumigene.