Ne vaccinăm? Şi dacă da, când? Şi cine, mai întâi?

Vaccinul, aprobat în fine de EMA, le pare multora riscant. Alţii se grăbesc în schimb într-atât, încât sunt dispuşi s-o ia înaintea celor mai periclitaţi, lăsându-i să moară dacă nu aparţin categoriilor corecte politic.

Covid, împotriva căruia germanii, dacă primesc şi aprobarea Comisiei Europene, vor începe să se vaccineze din 27 decembrie, e un virus riscant nu doar pentru contaminaţi. Şi poate fi în varii privinţe (inclusiv economice) mortal. În China comunistă şi în Rusia mafiotă chiar în mai multe privinţe, decât în restul lumii.  

A munci şi a muri în federaţia rusă

Un biolog de frunte, muncind la un vaccin anti-Covid-19, s-a adăugat recent listei lungi de medici şi savanţi din Rusia, implicaţi în combaterea pandemiei, care au murit ”căzând” de la etaj. La 45 de ani, Alexander Kagansky e, deocamdată, ultimul defenestrat. Savantul, care a lucrat ani de zile în SUA şi la Edinburgh, în Scoţia, s-a prăbuşit în chiloţi de la etajul al 14-lea al unui imobil din oraşul natal al lui Putin, liderul raiului kaghebist rus. Anterior biologul de top fusese înjunghiat. Ca să fie pesemne mai sigur că nu va supravieţui.  

Alţi şapte ruşi i-au împărtăşit în ultimul an soarta, între care doctoriţele Natalia Lebedeva şi Elena Nepomniaşciaia. Pare, prin urmare, că ştiinţa şi, mai ales, eşecurile ei, joacă un rol de seamă în Rusia. Care, paradoxal, este şi patria tuturor obscurantismelor dindărătul marilor conspiraţionisme contemporane, de la cel antisemit din Protocoalele Înţelepţilor Sionului, până la anti-sorosismul militant şi teoriile conspiraţiei subîntinzând scepticismul antivaccin.

Rusia e şi pe ţări campioana antivacciniştilor, îndeaproape urmată, vai, de trei ţări esteuropene, între care Ungaria, Polonia şi România. Înţelegând că revenirea la normalitate presupune imunizarea în masă prin vaccin, Australia, China, statele americane şi statele vest-europene stau net mai bine decât est-europenii la acest capitol. Elanul vaccinării cu substanţe care promit, de la caz la caz, o eficienţă de 70, 90, sau 95 % e mai limitat decât s-ar crede şi în anumite ţări apusene. Bunăoară, în Elveţia.  

Cu de-a sila? Şi de ce sunt România şi Europa între codaşi?

Ar trebui oare vaccinaţi oamenii cu forţa? În niciun caz. Ar fi o silnicie absolut abuzivă, o flagrantă şi nejustificată încălcare a drepturilor şi libertăţilor individuale.

Dar unde oamenii se îmbulzesc la injecţie, cine merită vaccinat prioritar? Şi eu cu cine votez? 

În lupta cu virusul, trei categorii se confruntă cu pericole mai mari decât restul lumii. Ameninţaţi mai serios decât copiii şi tinerii sunt vârstnicii, persoanele afectate de comorbidităţi şi personalul medical. În ce ordine să fie vaccinaţi? Chestiunea priorităţii imunizării prin vaccin ridică serioase probleme etice oriunde şi, nu în ultimul rând, în ţările în care entuziasmul pentru vaccinare e ceva mai intens decât în România. 

După o îndelungată deliberare interioară şi dezbateri cu ai mei, între care mama, de 91 de ani, am hotărât că ne vom vaccina. Ea mai întâi. Recomand acest demers. O dată imunizaţi în masă, am avea şansa de a ne reveni din paralizia indusă de pandemie. Vârstnicii ar putea, la rândul lor, să scape din crunta izolare socială la care i-a condamnat pe mulţi era covid.  

Această eră a şi început să apună în Marea Britanie şi SUA, unde vaccinările sunt în toi. O femeie de 90 de ani deschisese acum două săptămâni, dincolo de Canalul Mânecii, seria inoculărilor cu produsul Biontech-Pfizer. Britanicii, peste care s-a pogorât şi nenorocirea unei tulpini de corona cu 70 la sută mai infecţioasă, continuă să fie vaccinaţi intens. După trei săptămâni, vaccinaţii vor avea nevoie de rapel. Apoi vor fi imuni. 

Americanii şi israelienii au reuşit şi ei să-şi înceapă injecţiile, sperăm salvatoare. Dar ce-a fost cu Europa? De ce pot anglo-saxonii, elveţienii şi israelienii ce nu poate UE decât din 27 decembrie? De ce abia după Crăciun? Sau, mai sigur, pentru prea mulţi, doar după revelion? De ce în România va ajunge mai întâi un ”lot simbolic”, dixit Iohannis, ”de zece mii de doze de vaccin”? Ce-a păzit oare, până la 21 decembrie, Agenţia Europeană pentru Medicamente? Dar eurocraţia? De ce-au dat apă la moară partizanilor Brexit? De ce a pierdut UE acest start, într-un continent lovit parcă net mai rău, la numărul de decese de Covid, decât altele? 

Vaccinul şi implicaţiile lui politice şi etice

Cât de politic contraproductive, chiar tragice, sunt toate acestea într-o Comunitate doldora de extremişti care abia aşteaptă să mai pună de nişte argumente antieuropene, în condiţiile în care a reintrat, mai nou, în Parlamentul României, odiosul discurs neolegionar, e clar. 

Sau ar trebui să fie. Potrivit Daily Mirror, poliţia britanică relevă că ”tinerii lăsaţi izolaţi şi însinguraţi în lockdownul Covid sunt atraşi de terorismul de extremă dreapta”. Câţi români din vest nu se simt izolaţi, înfricoşaţi de viitor, sau intens deprimaţi de spectacolul unui continent în degringoladă? Soluţia? Demisia responsabililor care au gestionat criza defectuos. Alegeri, plebiscite. Dacă nu le-ar fi frică multor responsabili de propriile popoare şi democraţii. 

Or, ”de ce ţi-e frică, nu scapi”. Iar turma? O scapă urma. Dar cine oare să fie urma, la vaccinări? Şi cine fruntea? O comisie germană de experţi în etică şi-a prezentat la 9 noiembrie 2020 aşa-zisele ”propuneri-cadru” vizând vaccinările prioritare. Potrivit ei, ar urma să fie imunizaţi cu precădere cei mai vădit periclitaţi, statistic, deci vârstnicii şi personalul medical. S-ar ţine cont, în acest proces, de ”autodeterminarea persoanei, de caracterul absolut voluntar al vaccinării, de neprejudiciere, de dreptate, de egalitatea în faţa legii, de solidaritate şi de urgenţă”, întru evitarea fatalităţilor, îmbolnăvirilor grave şi contaminărilor în medii populate de persoane vulnerabile, precum căminele de bătrâni. Sună bine. Sună just. Sună etic.

Etică, rasism şi progresism

Pare că, măcar dintr-un anumit unghi, am progresa către o lume mai bună. Pare, pentru că nu doar prezentul e, pe alocuri, trist şi amar. Iar în sfera eticii se dă chix cu mult aplomb pe ambele maluri ale Atlanticului. Dezamăgitor pentru mulţi riscă să fie şi viitorul prefigurat de progresişti. Una din primele care s-a vaccinat live, spre deliciul mulţimii de fani urmărind-o, a fost tânăra starletă socialistă a extremei stângi de peste ocean, care este Alexandra Ocasio Cortez, membră democrată a Camerei Reprezentanţilor. 

În reacţie la ”exemplul” ei, o soră medicală a întrebat-o, potrivit ziarului New York Post, oare ce o califică pe o politiciană, precum AOC, să primească vaccinul înaintea ei, a altor asistenţi şi a medicilor de la terapie intensivă, care, zi-lumină, le potrivesc bolnavilor tuburile aparatelor de ventilaţie? 

Atât, deocamdată, despre empatia cu muncitorimea şi păturile defavorizate a unei figuri de proră a stângii americane, ca AOC, portretizată recent într-o ţinută de mare lux, în valoare de peste 14.000 de dolari, pe exclusivista copertă a revistei de modă Vanity Fair. 

Un tovarăş de idei progresiste, din Pennsylvania, a făcut-o chiar mai lată. În discuţia privind prioritatea la vaccinări împotriva virusului Corona, Harald Schmidt, de la Perelman School of Medicine, reluat de New York Times, a tranşat simplu dilema grupului vârstnicilor faţă cu al personalului medical şi cu populaţia de culoare, recurgând la reperul dogmelor ideologice al stângii corecte politic. 

La întrebarea ”cine să primească vaccinul mai întâi”, insul cu pricina şi-a arogat dreptul de a răspunde că ar fi ”rezonabil să li se acorde prioritate lucrătorilor esenţiali împotriva vârstnicilor”. Fiindcă, dixit Schmidt, ”populaţiile vârstnice sunt mai albe. Societatea e aşa structurată, încât le facilitează să trăiască mai mult. În loc să le dăm beneficii suplimentare celor care (albi fiind, n.m.) au avut oricum parte de mai multe, putem începe să egalizăm un pic terenul”.  

De cine mi-e imposibil să nu-mi amintească rasismul acestui individ, cerând ”egalizarea terenului” pe baza accidentului biografic al culorii pielii (albe) a unora? De ordinul hitlerist al eutanasierii ”handicapaţilor” germani. Şi, pe bază de cuvinte şi de spiritul lor, de ordinul ”curăţirii terenului”, dat jandarmeriei române de Ion Antonescu, înaintea crimelor în masă împotriva evreilor cu care a debutat Holocaustul românesc. 

Iată-le la lucru: politicile identitare. La care s-a înhămat şi masculul alfa al presei mainstream, americane, de vreme ce New York Times a publicat propunerea lui Schmidt fără să se revolte. Şi, fapt semnificativ, fără să işte un firesc shitstorm global, precum valul mediatic colosal de indignare şi de furie care l-a covârşit şi îngropat recent, pentru nimic, pe nevinovatul Sebastian Colţescu. 

Petre Iancu - Deutsche Welle