Eveniment

articolul anterior articolul urmator

Oamenii Budapestei din fruntea... românilor. Românii din Ungaria de astăzi sau cronica unui crepuscul programat (II)

19
2 Jun 2022 07:33:35
LARICS
Viktor Orban (centru) şi Gheorghe Cozma, preşedintele 
comunităţii româneşti din Ungaria - Autoguvernarea pe Ţară a Românilor 
din Ungaria (în stânga premierului maghiar).
Viktor Orban (centru) şi Gheorghe Cozma, preşedintele comunităţii româneşti din Ungaria - Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria (în stânga premierului maghiar).

Continuăm astăzi cu cea de-a doua parte a analizei dedicate românilor din Ungaria şi a dispariţiei lor programate semnat de profesorul universitar de la Universitatea din Oradea şi colaborator LARICS, Gabriel Moisa.

Analiză realizată de Gabriel Moisa*

Prima parte a materialului se poate citi aici (LARICS).

Manipularea Budapestei cu aşa numitele „autoguvernări”

Ce răzbate de aici, respectiv din analizele pline de acurateţe ale directoarea Foii româneşti din Ungaria, Eva Iova Şimon?

Prima chestiune este legată de faptul că autorităţile ungare încurajau înfiinţarea de cât mai multe autoguvernări în spaţiul comunităţii româneşti. Se realizau astfel două obiective. Primul era acela că se putea demonstra nivelul înalt al democraţiei din Ungaria, unul care permite oricui doreşte şi să înfiinţeze nelimitat autoguvernări minoritare fără nici o restricţie. Al doilea obiectiv, urmărit cu obstinaţie, este acela al creşterii numărului de autoguvernări româneşti controlabile, ca vehicul sigur de a gestiona politic Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU), prin impunerea în fruntea acestei structuri a unei persoane agreate de autorităţile ungare.

Acestea au fost Traian Kreszta de la înfiinţarea AŢRU până în 2014, Tiberiu Juhasz după acest an, în condiţiile în care primul a fost promovat în Parlamentul de la Budapesta ca purtător de cuvânt al românilor din Ungaria, drept răsplată din partea autorităţilor politice ungare pentru marile „servicii” aduse comunităţii româneşti (!?!), iar, din 2019, Gheorghe Cozma. Scopul era acela de a izola cât mai mult grupul de asociaţii din jurul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, care doreau schimbarea preşedintelui AŢRU cu o persoană susţinută de aceştia şi potenţial necontrolată de factorul politic de la Budapesta. Odată cu creşterea numărului autoguvernărilor scădea şi şansa celor care făceau opoziţie lui Traian Kreszta de a-l schimba, întrucât numărul autoguvernărilor controlate de Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria (UCRU) rămânea constant în continuă scădere a ponderii la nivel naţional ca urmare a creşterii numărului celor fidele lui Traian Kreszta, Tiberiu Juhasz şi Gheorghe Cozma.

Traian Kreszta (in picioare), Tiberiu Juhasz (primul stânga jos), Gheorghe Cozma (actualul şef al AŢRU)

Situaţia a rămas neschimbată, ba chiar s-a agravat, cu prilejul alegerilor minoritare din 13 octombrie 2019. Conform Evei Iova Şimon, alegerile minoritare româneşti din 13 octombrie 2019 au scos la iveală, la fel ca şi în precedentele scrutinuri, „multe autoguvernări locale româneşti dubioase”. Potrivit acesteia, „în Budapesta, aproape în toate cele 23 de sectoare vor fi autoguvernări româneşti, cu excepţia sectoarelor I, XII, XX şi XXII. Reamintim că, în Budapesta, românii au o singură instituţie, biserica ortodoxă, aflată în sectorul VII al Capitalei. Au apărut noi autoguvernări locale româneşti în localităţi unde până acum nu exista reprezentanţă românească, cum ar fi Pécs, Mogyoród, Dombegyház, Mezőhegyes, Berekböszörmény, Monor, Pécel, Szigetszentmiklós, Vác. S-au ales şi pentru următorii cinci ani autoguvernări româneşti în localităţi în care nu există şi nici nu a existat vreodată nicio instituţie românească (biserică sau şcoală), cum sunt Múcsony (jud. Borsod-Abaúj-Zemplén), Győr (jud. GyőrMoson-Sopron) sau Mátészalka (jud. Szabolcs-Szatmár-Bereg)”. Toate acestea ridică mari semne de întrebare asupra corectitudinii alegerilor şi controlului autorităţii guvernamentale ungare asupra vieţii comunităţii româneşti prin intermediul AŢRU.

Situaţii similare au fost semnalate la finalul anului 2019 şi de către celelalte minorităţii naţionale din Ungaria, după cum am văzut mai sus, cu prilejul şedinţei Comisiei Parlamentare a Naţionalităţilor din 7 octombrie 2019 şi unde Traian Kreszta nu observase nimic suspect în privinţa comunităţii româneşti din Ungaria.

Această linişte a lui Traian Kreszta s-a transmis şi în rândurile comunităţii româneşti. De altfel, după alegerile minoritare din 13 octombrie 2019 lucrurile s-au mai reaşezat inclusiv din perspectiva aplanării tensiunilor din cadrul acesteia de până în urmă cu câţiva ani. Acestea s-au mai calmat ca urmare a faptului că mare parte a celor care făceau opoziţie grupului din jurul lui Traian Kreszta au ieşit din peisaj, au fost nevoiţi să se menţină în expectativă sau pur şi simplu au înţeles cum merg lucrurile şi au renunţat la orice fel de activism militant, cu câteva excepţii totuşi a celor din jurul Foii româneşti, un grupo din ce în ce mai restrâns.

După mai bine de un deceniu de tensiuni între grupul Traian Kreszta şi cei din jurul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (UCRU), noua componenţă a Prezidiului AŢRU ne arată că totul este sub control din perspectiva autorităţilor ungare. Dintre cei 15 deputaţi din AŢRU, 8 au origini în Micherechi: Gheorghe Cozma, Bertold Netea, Maria Gurzău Czeglédi, Gheorghe Pătcaş, Vasile Sucigan, Margareta Tat, Gavril Gurzău şi Beata Condoroş Szőllősi. Alţi doi din Aletea, Vasile Botaş şi Ioan Nedrău, 1 deputat este din Chitighaz, Erica Borbély, 1 deputat de la Otlaca-Pustă, Elvira Ardelean Pál, 1 deputat de la Csanádpalota, Mariana Negreu Vetró şi 1 deputat de la Bedeu, Elena Szilágyi. Din Budapesta a fost ales 1 deputat, Ana Roxin, la începutul anului 2020 aceasta lăsând locul fiicei sale. Doi dintre aceşti deputaţi sunt născuţi în România. Este vorba despre Mariana Negreu Vetró şi Ana Roxin.


Margareta Tat (membru al prezidiul AŢRU si primar FIDESZ (!) al localităţii Micherechi.

Sub control total pare şi lista propusă de minoritatea românească pentru alegerile parlamentare din Ungaria care au avut loc la 3 aprilie 2022. Este aproape similară cu lista deputaţilor AŢRU: Traian Kreszta, Gheorghe Cozma, Erica Borbely, Maria Gurzău Czeglédi, Elena Szilágyi, Vasile Sucigan, Bertold Netea, Gavril Gurzău, Ioan Nedro, luându-se astfel măsuri în vederea eliminării oricăror surprize neplăcute astfel încât viitorul comunităţii să rămână pe mâini sigure, la fel de sigure precum în prezent.

Budapesta plăteşte şi comandă muzica

Un alt aspect important care răzbate este acela că guvernul de la Budapesta este dispus să cheltuiască atâta cât este necesar pentru a-şi asigura liniştea din partea minorităţilor naţionale din Ungaria şi pentru dobândirea unui control deplin. În acest context se dovedeşte faptul că sistemul autoguvernărilor este complet ineficient pentru păstrarea identităţii naţionale.

Exprimând punctul de vedere al comunităţii româneşti, Eva Iova Şimon aprecia că „la noi, în mod categoric, acest sistem de autoguvernări este vinovat pentru desfiinţarea atelierelor de discuţii, pentru moartea sferei civile, pentru dezinteresul total al generaţiilor mai tinere faţă de viaţa publică şi culturală românească. Dezbaterile s-au transformat la noi în certuri, argumentele au devenit supărări până la moarte, toată lumea suspectează pe toată lumea, minciuni inventate la un pahar de pălincă se transmit cu atâtea uşurinţă cum ai zice bună ziua, fără nicio urmă de responsabilitate, deoarece nimeni nu se mai ia în serios nici nu poate fi luat în serios. Sistemul de autoguvernări minoritare a mai adus şi altceva, pe lângă moartea luptei de idei: a adus bani mulţi pentru unii şi niciun svanţ pentru alţii. În primul rând, în cazul autoguvernărilor pe ţară, aproape că alegerile din patru în patru ani sunt total inutile, bani de la buget aruncaţi în vânt, deoarece conducerile acestora sunt mai greu de schimbat decât să urci muntele Himalaya. Cel ce are Banul în buzunar foarte uşor poate să promită mare cu sarea, nu are nevoie de forumuri şi întâlniri electorale. El tremură de întrebări şi nu vrea să se obosească să de-a răspunsuri. Nu-l interesează nici dispariţia treptată a celor pe care pretinde că-i reprezintă. Importantă este liniştea şi domnia cât mai paşnică a lui. Cu orice preţ…”.

Iar preţul plătit de guvernul de la Budapesta este unul generos. La şedinţa de constituire a AŢRU din 4 noiembrie 2019, au fost votate salariile şi onorariile conducătorilor, ale membrilor comisiei şi ale tuturor deputaţilor Adunării Generale. Ele sunt mai mult decât generoase şi sunt plătite de guvernul de la Budapesta, ceea ce face ca cei care le încasează să încerce să armonizeze interesele propriilor binefăcători politici guvernamentali cu cele ale comunităţii pe care ar trebui să o reprezinte. Văzând direcţia în care se îndreaptă lucrurile în zona minorităţii române din Ungaria se poate naşte întrebarea ale cui interese le reprezintă aleşii de vreme ce sunt atât de bine remuneraţi? Desigur, incontestabil şi ale comunităţii româneşti, dar fără a supăra foarte mult sau, dacă se poate, deloc, sursa de finanţare … adică guvernul de la Budapesta.  

Întrebarea este legitimă întrucât recent, la 4 noiembrie 2019, noului preşedinte al AŢRU, Gheorghe Cozma, i s-a votat un venit lunar de 540.000 ft, la care se mai adaugă o indemnizaţie lunară de 81.000 ft. (aproximativ 1850 euro lunar). Vicepreşedintele cu post întreg, Bertold Netea, este remunerat cu 350.000 ft, plus o indemnizaţie de 52.000 ft. (aproximativ 1200 euro lunar), iar vicepreşedintele onorific, Elvira Ardelean, cu un venit salarial lunar de 300.000 ft, plus o indemnizaţie de 45.000 ft. (aproximativ 1050 euro lunar). Este, trebuie să recunoaştem, profitabil să conduci destinele comunităţii româneşti din Ungaria. Sumele acestea se adaugă celor primite de la locurile de muncă al fiecăruia dintre cei aleşi, activitatea din fruntea comunităţii fiind plătită, firesc, separat.

Minoritatea română este condamnată la dispariţie

Potrivit unor reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria întregul context este întreţinut şi de conducerea AŢRU, în funcţie din 1998. Preşedintele Traian Cresta a fost ales în 1999 şi la fiecare scrutin acesta era reales, desigur beneficiind de complicatul şi permisivul (înadins?) sistem electoral care oferă şi neromânilor posibilitatea să voteze. Practic, în conducerea AŢRU există un status-quo din 1999. Atunci preşedintele Traian Cresta a fost secondat de vicepreşedinţii Gheorghe Oros, Gheorghe Gulyas şi Ioan Tănăsiu.

La alegerile din 2002 locul lui Gheorghe Oros a fost luat de Gheorghe Ardelean, restul funcţiilor fiind păstrate. Situaţia a rămas neschimbată şi după alegerile minoritare din toamna anului 2006, când Traian Cresta a câştigat prin acelaşi mecanism electoral un nou mandat de patru ani în fruntea AŢRU. Unii lideri ai românilor din Ungaria îl acuză pe actualul preşedinte al AŢRU că pentru a perpetua această stare de lucruri recurge la tot felul de subterfugii şi atacuri la adresa contestatarilor săi. Între acestea, tentativa de reducere la tăcere a Foii româneşti prin subfinanţare, în condiţiile în care mai tânărului ziar Cronica îi sunt asigurate surse de finanţare întrucât îi este favorabil. De altfel, spun aceştia, Cronica a apărut ca o instituţie de presă paralelă cu Foaia românească pentru că aceasta avea uneori o atitudine critică la adresa AŢRU şi nu putea fi strunită. În acest sens poate fi privit şi mai noul Centru de Documentare şi Informare al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, înfiinţat în 2003 la Giula, pentru care s-ar vrea concurentul Institutului de Cercetare al Românilor din Ungaria, aflat de asemenea în opoziţie cu reprezentanţa politică a românilor din Ungaria. Suspiciunea este alimentată şi de faptul că activităţile Institutului de Cercetare al Românilor din Ungaria sunt din ce în ce mai puţin finanţate după apariţia Centrului de Documentare şi Informare al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, asemeni Foii româneşti.

Tiberiu Juhasz (stanga) si Traian Kreszta (dreapta).

Traian Kreszta a lăsat locul din fruntea AŢRU lui Tiberiu Juhasz în 2014, când, ca urmare a modificărilor la legea electorală, au fost acceptaţi în parlamentul de la Budapesta şi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, însă fără a avea drept de vot, ci numai calitatea de purtător de cuvânt, un fel de observator. Vicepreşedinte al AŢRU era Alexandru Finna, care i-a luat locul Annei Borbely, aceasta deţinând funcţia o scurtă perioadă. După alegerile din 2018 situaţia din fruntea AŢRU a rămas neschimbată până în toamna anului 2019.

În urma alegerilor minoritare din 13 octombrie 2019, la 4 noiembrie 2019, a avut loc şedinţa de constituire a noii Autoguvernări pe Ţară a Românilor din Ungaria, când a fost ales cel de-al patrulea preşedinte al AŢRU în persoana lui Gheorghe Cozma, care în ultimii cinci ani ocupase postul de şef de oficiu al AŢRU. Cu acest prilej s-a ajuns la un modus vivendi de funcţionare potrivit căruia cele două foste ”tabere” cădeau la pace. Aceasta este reflectată şi de noua structură de conducere, în ea regăsindu-se oameni din ambele părţi aflate în dispută până de curând. Alături de Gheorghe Cozma în fruntea AŢRU erau propuşi pentru funcţia de vicepreşedinţi două persoane, pe Bertold Netea (cu post întreg) şi pe Elvira Ardelean-Pál (onorific).

În faţa acestor lucruri, tot mai puţini lideri marcanţi ai comunităţii româneşti din Ungaria iau poziţie. Cei mai mulţi se retrag din prim planul comunitar într-un context în care activitatea instituţională a românilor din Ungaria este „suprapolitizată şi supraformală”. Aceasta l-a făcut pe Mihai Cozma să concluzioneze amar că nici până în prezent „nu s-au găsit – dar nici nu se caută – forme prin care majoritatea românilor să se poată considera antrenată şi apreciată în viaţa minoritară, să simtă că aparţine de această comunitate”.

În aceste condiţii, viitorul românilor din Ungaria se anunţă în culori sumbre, iar perspectiva permanenţei lor în Ungaria trianonică una destul de neclară şi improbabilă.

Articol de Gabriel Moisa, profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Oradea.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

19 Comentarii

Adrian Foanɡă
2.06.2022, 07:46:06

Terminati cu rautacismele: romanii din Ungaria au acelesi drepturi ca si ungurii din Romania. Nu asa zic aia de la udmr?

-1 (7 voturi)
Zee
2.06.2022, 10:10:04

Sa cititi cu atentie si pe partea cea I-a. Uitati-va ca ce spune acolo Domana: "Problema nu este că suntem răsfiraţi prin toată ţara, pentru că într-un fel chiar aşa este, dar oare pe cine şi ce vor reprezenta viitoarele „autoguvernări româneşti” din Szebény sau Szendrõlád sau Érpatak. Probabil pe nimeni sau doar pe acei patru oameni, care vor alcătui autoguvernarea. Vor face nimicul şi vor administra nimicul. Şi vor sta liniştiţi în următorii patru ani, pentru că ei au fost aleşi în mod legal, pe baza Legii Minorităţilor. Că nu sunt legitimi şi că nu reprezintă pe nimeni, nu va deranja pe nimeni. Din păcate. Asta se întâmplă deja de 12 ani şi în marea majoritate a sectoarelor budapestane. Cu patru ani în urmă, în Capitală s-au înfiinţat 15 autoguvernări româneşti, din care 3 sunt recunoscute ca româneşti. Acum se prevede că la alegerile din octombrie se vor înfiinţa în Budapesta 17 autoguvernări „româneşti”, din care însă şi în continuare numai 3 vor fi cu adevărat româneşti. De ce zicem că celelalte nu sunt româneşti, cu toate că unele chiar au în componenţă şi români veniţi din România? Pentru că aceştia nu s-au integrat în comunitatea românească, nu participă la programele comunităţii (la viaţa culturală sau religioasă), copiii lor nu frecventează şcoli româneşti etc. S-au înfiinţat doar pentru a beneficia de banii publici." Deci pana cand in Ungaria este o afacere de a fi minoritar, in Romania statul aloca 0 (deci zero) lei pentru minoritari dar Romania este de exemplu. In Ungaria sunt cca. 30-35 mii de romani, si exita o gramada de autoguvernare care este sprijinita de stat (cum a zis si doamna, pentru 700 mii de forinti / luna, numai pentru a functiona). Mai exact suma respectiva este pentru a organiza o autoguvernara, si nu pentru a intretine institutii, fiindca institutiile (scolile, institutiile culturale si etc) sunt sprijinite din bani publici alocate pentru educatie, cultura si asa mai departe (indiferent ca in ce intretinere sunt). Deci scolile si institutiile culturale romanesti sunt sprijinite din diferite"buzunare" bugetare. Deci sa calculam: Cineva spune ca el vrea sa fie roman (in Ungaria) nimeni nu va intreba ca el sau ea este un/o roman(ca) adevarat(a) sau nu, fiindka a fi roman sau maghiar in Ungaria este o autodeterminare. Daka el vrea sa infiinteeze o autoguvernare si reuseste va fi sprijinit de 700 mii de forinti/luna, deci are un salariu modest (cca 1750 euro) per luna dar nu va moare de foame. Daca nu face nimik el va avea acest salariu. Daca undeva exita o adevarata comunitate romaneasca poata sa aiba autoguvernare cu sprijin, scoala cu sprijin separat, biserica cu sprijin separat sau alte institutii, toti din sprijini separati. Daca aceasta autoguvernare decide ca vrea in exemplu un spital, spitalul va fi sprijinit din bani publici, nu din suma care aici a fost amintita. Problema voastra (cei din Romania) este ideologica. Va doare ca romanii din Ungaria nu sunt asa buni romani cum voi vreti. Ei n-au ideile Romaniei Mari ei sunt convinsi ca Ungaria este tara lor. Eu cunosc personal un roman din Micherec cine are harta Regatului Maghiar (Ungaria cea Mare) expusa in casa si spune ca el este mandru ca Ungaria este tara unde traieste si ar fi mai bine daca Monarhia ar exita si astazi. Deci calmati-va nu puteti sa importati idee si cultura artificiala in comunitatiile romanesti din Ungaria, ei sunt multumiti si nu trebuie sa tulburati tensiile etnice fiindka nu reusiti. In Transilvania, maghiarii sunt intr-o situatie foarte diferita. Exita o lupta continuu intre statul roman si maghiari din Romania fiindka statul roman nici nu poate sa inghita si nici sa scuipa din gura pe o minoritate asa mare, cu o influenta culturala si istorica mult mai mare – sa zicem cea mai importanta si azi – in Transilvania ca cei majoritarii.

-1 (7 voturi)
Lucifer
2.06.2022, 14:02:28

Mai sunt români în Hungaria!? Eu cred că nu mai sunt, au fost total maghiarizaţi. Apropo, câţi români erau în Hungaria în 1918 şi câţi sunt acum? Ştiaţi că Debreţin şi Jula( azi Gyula) erau oraşe cu majoritate românească? Azi sunt total maghiarizate.

+2 (10 voturi)
Istenostora
2.06.2022, 15:58:29

Problema voastra este caci la Trianon au luat teritorii de la Ungaria cu cei 2 milioane de maghiari si nu invers. Va mirati caci nu prea sunt romani in Ungaria? De ce? Pai ... cine sunt aici au ajuns intamplator ... s-au ratacit si au ramas aici. Sau vreti sa ne convingeti caci au fost milioane de romani in Ungaria, si au fost omoriti alungati etc? ha ha ha... Articolul este unul bla bla bla cu cele doua parti pana acum, nici nu pot sa-mi inchipui ce va scrie in partea a treia, patra ...etc. daca vor fi ... bla bla bla

-11 (15 voturi)
Coco
2.06.2022, 19:32:26

Sa vedem si noi care ii problema voastra daca tot ne explicati cum ii a noastra. Recensământul ungar din 1880 poate fi considerat ultimul ale cărui date nu au prea fost alterate de campania de maghiarizare tot mai intensă, care a făcut ca, în douăzeci de ani, ponderea celor ce au declarat maghiara drept limbă primară la nivelul Ungariei Mari să ajungă de la 48,5% – în 1890, la 51,4% – în 1900 şi la 54,4% – în 1910. Intre 1880 şi 1910, pe teritoriul actual al Ungariei (cu 75 kmp redus faţă de cel din anii 1924-1938), ponderea acestora a crescut cu 6%, de la 82,4% la 88,4%. Atunci, în 1880, mai erau nouă sate cu o majoritate absolută românească la vest de graniţa ce avea să fie confirmată la Trianon. Dintre acestea, la 1923, oficial s-au mai consemnat doar două: Micherechi şi Cenadul Unguresc. Pentru românii ortodocşi, după pacea din 1920, mai rămăseseră în Ungaria 18 parohii cu 58 de subparohii, iar pentru greco-catolici – 16. De asemenea, după Primul Război Mondial, mai erau 34 de şcoli confesionale româneşti, ortodoxe – 19, restul greco-catolice, reduse la 11 (7+4) în 1932 şi la nici una după aplicarea legii ungare a învăţământului minoritar din decembrie 1935. Un exemplu, la întâmplare, dintre cele zece localităţi de pe teritoriul actual al Ungariei, în care, la 1880, erau comunităţi româneşti consistente , cea mai cunoscută fiind Gyula, pe vremuri, reşedinţa comitatului Bichiş. La 1851, când Elek Fényes a publicat vestita sa lucrare, „Dicţionarul geografic“ al ţării (ce nu includea, Transilvania), acesta caracteriza Aletea drept o aşezare germană din comitatul Arad, citând şi numele românesc Aletye. La 1880, unguri erau doar 10% dintre locuitori, în timp ce 65% erau germani şi 24% – români. După Trianon, pentru câţiva ani, comuna a fost reşedinţa unui minuscul judeţ numit Arad – partea rămasă în afara României. La recensământul din 2011, pentru 17,8% dintre locuitori etnia nu a fost precizată, în timp ce 81,9% s-au declarat unguri. Restul (cu suma mai mare de 100%) au fost romi – 8%, români – 5,5%, germani – 4% şi slovaci – 1,1%. Localitatea, în care a ales premierul Orbán să comemoreze şi printr-o cuvântare centenarul Trianonului, de pe colina cu ansamblul dedicat „calvarului Ungariei“ – un echivalent al „Drumului Crucii“ construit în anii 1935-36, este, într-adevăr, una cu o istorie ungurească de peste o mie de ani. Atât de ungurească încât, la 1851, acelaşi Fényes, considerat întemeietorul statisticii moderne maghiare, a clasificat aşezarea drept maghiaro-rusino-slovacă. Aproape un sfert dintre locuitori erau greco-catolici, cel mai probabil de origine ruteană, iar o cincime erau evrei. După patruzeci de ani, din totalul de 13.017 suflete, deja 11.047 declarau maghiara drept limbă maternă (adică 85%), evreii fiind asimilaţi, iar restul erau slovaci – 7%, ori germani – 6,5%. In pragul celui de-al Doilea Război Mondial, Sátoraljaújhely era un important centru de comerţ al Ungariei nordice. Aici locuiau 4.690 de israeliţi, majoritatea implicaţi în viticultură şi în comerţul cu vin. In primăvara anului 1944, s-a organizat ghetto-ul, iar după război mai rămăseseră 380 de evrei în oraş. La recensământul ungar din 2011, în condiţiile în care se pot alege chiar două identităţi etnice (una primară, a doua – zisă de influenţă), 88,6% dintre locuitori s-au declarat unguri, 12,3% – de etnie romă (în Ungaria, încă li se mai zice oficial „cigányak”), 1,6% – slovaci, 1,1% – germani, iar 0,2% – români, respectiv rusini, totalul locuitorilor fiind de 15.655.

+4 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (19)

Modifică Setările