Paşte românesc la Malainica, în Timoc

Mica biserică din Malainica a fost neîncăpătoare pentru românii veniţi la slujbă

"Hristos a Înviat!" s-a auzit în limba română pe Valea Timocului. În mica biserică de la Malainica (Serbia), zeci de români au ascultat slujba de Înviere, ţinută în grai românesc de părintele Bojan Aleksandrovic.

Cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, Învierea lui Iisus Hristos, a fost celebrată şi de românii din Valea Timocului. Deşi regiunea numără nu mai puţin de 154 de sate româneşti şi 46 mixte, doar la Malainica şi într-o altă parohie, unde însă nu există încă biserică românească, slujba de Înviere s-a ţinut în limba română. O limbă care, din păcate, se aude din ce în ce mai stins în acest spaţiu lipsit de toleranţă.

Românii din Malainica şi localităţile învecinate s-au adunat la micuţa biserică unde slujeşte preotul Bojan Aleksandrovic, pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Construită cu mari eforturi, în opoziţia înverşunată a autorităţilor sârbe, biserica de la Malainica este un adevărat refugiu spiritual al românilor din această zonă.

Cu mic, cu mare, sătenii au venit la slujba de Înviere, care s-a oficiat în jurul orei 5.00 dimineaţa, pentru a rosti în româneşte, alături de preotul lor, "Hristos a înviat!". Urare care sună mult mai cald în graiul matern, după cum mărturiseşte preotul.
Aşa cum este obiceiul creştin, oamenii au trecut rând pe rând prin faţa altarului, unde s-au împărtăşit şi au gustat "Paşte" (pâinea sfinţită, tăiată în formă de cubuleţe, ce se împarte credincioşilor).

"Hristos a Înviat!" a răsunat în limba română şi la paraclisul construit de sătenii din Metovnica, pe care autorităţile sârbe au ameninţat de nenumărate ori că-l vor demola.

În această zi sfântă, părintele Bojan a vorbit despre semnificăţia celei mai mari sărbători creştine. "Pentru românii din Timoc, la fel ca pentru toţi creştinii ortodocşi, Paştele înseamnă cea mai mare sărbătoare. Paştele este scopul vieţii noastre, este sărbătoarea sărbătorilor, prin care noi toţi am dobândit, aşa cum se spune în graiul nostru, <<scăpare din ăi morţi>>, adică am dobândit Învierea. Moartea a fost biruită de domnul nostru Iisus Hristos", a spus parohul de la Malainica.

Pregătirea Paştelui

Românii din Valea Timocului au început pregătirile pentru Paşti încă din Săptămâna Mare. Cultul morţilor este parte din tradiţia locului, transmis din generaţie în generaţie.

Se spune că în Săptămâna Mare sufletele celor plecaţi din această lume se întorc. Numai către trebuie să li se lumineze calea. De aceea, în Joia Mare, fetele şi femeile au plecat cu noaptea-n cap la cimitir. Aici, ele au aprins focuri şi au tămâiat mormintele celor din familie. Apoi, au umplut găleţile cu apă şi au toarnat câte una pentru fiecare suflet mort sau viu.

La cimitir, femeile au mers şi în ziua de Paşti. Au adus ouă roşii şi cozonaci, pe care le-au dat de pomană pentru cei plecaţi spre odihna veşnică.
În Vinerea Mare, au fost înroşite ouăle şi s-au pregătit cozonacii şi pasca. Este ziua în care credincioşii au ţinut post negru şi nu au lucrat la câmp.
Pregătirile pentru Paşti au fost finalizate a doua zi, când în gospădăriile din Timoc au fost tăiaţi şi puşi la proţap purceii de lapte.

Contrar obiceiurilor de la noi, în Valea Timocului sacrificarea mieilor nu se face de Paşte, ci abia o săptămână mai târziu, când este celebrat, pe rit vechi, Sfântul Gheorghe (Giurgevdan). Şi tot potrivit obiceiurilor locului, de pe mesele timocenilor nu lipsesc, în ziua de Paşti, sarmalele, cârnaţii, ouăle roşii, cozonacii, vinul roşu şi slivavica (ţuica de prună, distilată de două ori).

Fără drepturi elementare

Comunitatea românească din Serbia este concentrata în arealul delimitat de râul Morava, Dunăre şi râul Timoc. Numărul românilor din această zona este de peste 350.000. Aceştia trăiesc în 154 de localităţi compacte din punct de vedere etnic şi în 48 de localităţi cu populaţie mixtă româno-sârbă.

Românii din Valea Timocului nu sunt recunoscuţi ca minoritate naţională, pentru ca statul sârb să poată justifica încălcarea celor mai elementare drepturi ale acestora (dreptul la învăţământ şi religie în limba maternă). Românii din Timoc sunt numiţi vlahi, autorităţile de la Belgrad "fabricându-le" origini slave.