Eveniment

articolul anterior articolul urmator

Patrihoţii de paradă

5
2 Dec 2021 12:05:59
Paul Stan

De ce ţin dregătorii mâinile la buzunarele din dreptul inimii? Ca să-şi protejeze patriotismul din portofele, clar!” Noi suntem români, noi suntem români! Noi suntem aici pe veci stăpâni!” Cine să fie mai patrioţi, mai mândri de neamul lor cel strămoşesc, de mămăliga dacică, decât marii oameni de partid şi de stat? Demni păstrători ai patrihoţiei naţionale pe care o dau din neam în neam, din grup organizat în grup organizat mai departe alor lor?

 

Anul acesta a fost, este cu lipsuri, aşa cum pare a fi şi anul care vine pe repede înainte. Nimic nou sub soare, dar cu se face că de Ziua Naţională a României, pe 1 decembrie, au lipsit fasolea şi ciolanul, micii şi berea, sarmalele şi mămăliga săracilor?

Ce aţi făcut cu tradiţia, tovarăşi, tocmai voi care vă bateţi cu pumnul în piept pentru păstrarea tradiţiilor?

Rău au ajuns amărăştenii, parcă mai rău ca niciodată, dacă boşii zilelor noastre nu le-au aruncat acolo, în pieţele şi locurile publice obişnuite, un os, o firimitură din tradiţionalele produse româneşti, la fel cum primeau în fiecare an, de se fericea poporimea, stingând foamea naţională pentru câteva ore!

Iar acest lucru nu s-a întâmplat din cauză că ar fi sărăcit ţara de tot, mai are, dar nu poate produce cât pot alţii fura, ci din lăcomia şi zgârcenia celor care se bat pentru ciolanele ei. Că de mult timp avem o ciolaniadă naţionale în desfăşurare, ajunsă în ultimele luni, în fazele ei superioare, la guvernare, unde cei care pun mâna primii pe ciolan nu-l mai lasă nici morţi, dar să mai dea şi la sărăcime.

Poporimea nu mai are nevoie de  ciolan şi fasole, se umflă cu promisiuni, chiar dacă acestea nu ţin de foame nici măcar în perioadele electorale. Dar cu toate acestea, după expresia celui mai înalt personaj temporar de la Cotroceni, poporului trebuie să i se livreze ceva, mult şi rapid. Ceva cu care să se bată pe burţile grase de promisiuni, cu mândrie patriotică.

Poate pe viitor, chiar dacă vor fi aceeaşi, tot ei, rotiţi ciclic la putere, de Ziua Naţională, autorităţile să organizeze Jocurile minciunilor şi foamei pentru tot poporul fraier şi prost, sub egida înaltului patronaj al patrihoţilor puterii politice.

Acum câţiva ani, întrebam într-un text ”A cui mai este România noastră? A poporului, a cui?” Anul acesta mi-am dat seama că toată lumea ştie de fapt a cui este ţara noastră românească-România este a Partidei Patrihoţilor Naţionale-multicolori politici şi nepolitici! Patrihoţii naţiei, uniţi în cuget şi-n simţiri, la care în fiecare an, cu acest prilej de sărbătoare, li se umflă mândria naţională sub paltoanele scumpe şi în portofelele personale, în conturile de partid sau de gaşcă.

Sub ploaia de stele ghenerale primite, mai vechi sau mai noi!

Păi de ce ţin dregătorii mâinile la buzunarele din dreptul inimii? Ca să-şi protejeze patriotismul din portofele, se vede cu ochiul liber, clar!

”Noi suntem români, noi suntem români! Noi suntem aici pe veci stăpâni!”

Păi cine să fie mai patrioţi, mai mândri de neamul lor cel strămoşesc, de mămăliga dacică, decât marii oameni de partid şi de stat, reprezentanţi aleşi sau numiţi ai poporului ajunşi la putere? Nu sunt ei demni păstrători ai patrihoţiei naţionale pe care o dau din neam în neam, din gaşcă în gaşcă, din grup organizat în grup organizat mai departe alor lor?

Patrihoţia nu-i a lor, ci a urmaşilor, urmaşilor lor, în veci! Doamne fereşte!

Chiar dacă între ei se mai alungă unii pe alţii de la ciolan, fasolea nu prea îi interesează chiar dacă actualmente bate la preţ kilul de carne de porc, găsesc întotdeauna drumul spre măcelăria numită România, fie se întorc ei înşişi, fie că îşi aduc urmaşi educaţi special să continue grija pentru jaful avuţiei acesteia. Iar noii patrihoţi, căţeii tineri, se dovedesc întotdeauna mai flămânzi, mai lacomi, mai aprigi şi demni urmaşi ai înaintaşilor lor politici la putere.

În fiecare an, de 1 Decembrie, este un prilej ca patrihoţii partidelor şi puterii politice din România, orice culoare ar avea aceştia/acestea, să-şi etaleze patriotismul deşănţat şi de paradă!

 

Îşi pun cocarde tricolore, insigne peste paltoanele scumpe.

 

Îşi ţin pătrunşi până-n măduva ciolanelor proprii mâna la piept, pe inimi sau portofele, ştiind în ce ţară trăiesc.

 

Primesc solemn onoruri militare, rapoarte, simţind cum îi apasă responsabilitatea stelelor, văzute sau nevăzute, proprii de pe umeri!

 

Populimea îi priveşte cu admiraţie, invidie, îi mai şi înjură cu foc, dar pe ei nu-i atinge plebea cu nimic, nici măcar cu vorbe de ocară.

 

Sunt atât de pătrunşi de importanţa lor proprie, de faptul că au ajuns să fie cine sunt în fruntea ţării. Sunt esenţialii puterii politice ai zilelor trecute, prezente şi din ce se întrevede, probabil şi ai zilelor ce vor urma.

 

Au prim planul, sunt mediatizaţi mai mult decât oricine, idolatrizaţi, cultivaţi de presa în genunchi, la comandă, mai mult decât oricând!

 

Unii dintre aceşti membri ai patrihoţiei naţionale sunt nu doar pătrunşi de solemnitatea momentului, zilei naţionale, ci sunt şi mai oportunişti, mai pragmatici decât alţii. Folosesc prilejul de a mai câştiga ceva capital de simpatie, de a mai face băi de mulţimi, de a mai strânge ceva pentru alegerile următoare.

 

Chiar şi hoţii dovediţi dintre aceşti politicieni de moment, ”esenţiali” ai ţării, unii care au fost condamnaţi, au făcut puşcărie, au scăpat, au rămas şi cu banii, vor înapoi la ciolanul românesc. Şi nu se sfiesc să dea mesaje patriotice poporului, înfierând proletar hoţia celorlalţi, uitând complet de propriile fapte, asigurându-l de patriotismul lor fără margini, de iubirea faţă de scumpa ţară şi valorile acesteia tradiţionale!

 

Ce nu am văzut anul acesta de Ziua Naţională a României- nu am văzut să fie reprezentaţi sau măcar să se amintească public de cei din linia întâi de luptă împotriva Covid 19, fie că sunt militari, fie că sunt civili, salvatori de pe ambulanţe sau spitale!

De parcă criza sanitară, pandemia covid s-ar fi încheiat şi nu mai există deloc! De parcă nici salvatorii sanitari nu ar fi existat, la fel cum nu ar fi existat/există niciodată milioanele de infectaţi şi zecile de mii de morţi!

Tot în spirit tradiţional românesc, în zi de mare sărbătoare, marii dregători ai momentului au uitat realitatea de pe frontul medical, unde la fel ca şi pe câmpul de luptă militar, se duc lupte grele, pe viaţă şi pe moarte, pentru români şi pentru România.

 

Întrebarea mea şi a altor români nepatrihoţi, pentru la anul şi la mulţi ani este şi va fi aceasta:

-Credeţi că este posibil ca pe viitor, vreodată, la Ziua Naţională a României să defileze şi Justiţia cu balanţa dreptăţii şi marii corupţi după gratii sau mai degrabă mărşăluiesc la paradă, patrihoţii naţiei cu justiţia în lesă?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

andrei ispas
2.12.2021, 13:55:26

Nu dregătorii la care va referiti fac cartile in ro. De cate ori ajunge vreunul intr-o functie foarte inalta, e clar ca a fost recomandat de cine trebuie. De exemplu Iohannis, nu vi se pare ca traiectoria lui spre varful piramidei a fost prea abrupta deci rapida? Cine sunt cei care saboteaza dezvoltarea tarii si impiedica reformele? * Câteva date concrete. ICE Dunărea era organizata pe servicii, ca orice unitate a Securitatii. UM 0107 avea 6 astfel de servicii, fiecare serviciu corespunzând unei ramuri a economiei naționale. În anul 1985 organigrama ICE Dunărea arata cam asa: Serv. 1 (MICM, vagoane, tractoare, autoutilitare etc) Arcom Autosport UniversalTractor Mecanoexport Uzineexport C.N.A Tehnoimport Romagrimex Romconsult Serv. 2 (MIMUEE, mașini-unelte, motoare electrice, aparataj electr., diamante sintetice, frigidere, televizoare) Electroexport Electronum MasiniExportImport Centr. Mas. Textile ICECoop Serv. 3 (MICh, îngrășăminte, PVC, azotat de amoniu) Chiminport Danubiana Serv. 4 (MIM, tabla, blocuri de aluminiu, otel, armament) Metalimport Terra Romtehnica Serv. 5 (MIU, confecții, tricotaje, articole casnice, marochinărie, sticlarie) Arpimex Confex Romanoexport Romsit Dunărea (a nu se confunda cu unitatea mare, diamante industriale) Serv. 6 (MILMC, cherestea, mobila, ciment, hartie) Tehnoforest Exportam Vitrocim Ielexim. Fiecare serviciu din ICE Dunărea avea un off-shore prin care își desfasura activitățile comerciale. Contractele se făceau direct sau prin firmele off-shore create special. Valuta se muta prin conturi tranzitorii (numite TN). Majoritatea acestor conturi erau create prin BRCE (care va deveni după 1990 Bancorex) ICE Dunărea percepea un comision pornind de la 4% pana la 14% pentru orice operațiune comerciala derulata prin ea. Aceștia erau efectiv banii Securității pentru ca ei se depunea separat în contul DSS deschis la BRCE. Recompensa băieților sa își ia și ei ceva frumos. La ele se adaugau realizările propriului serviciu AVS (condus în 1989 de către Constantin Anghelache, unchiul fraților Negoiță) care se derulau prin conturi OV(S) (Operațiuni Valutare Speciale) La fel se proceda cu tranzacțiile comerciale pe care ICE Dunărea le făcea pe piata internațională. Datorita faptului ca produsele românești erau tot mai proaste și tot mai greu de plasat pe piața (se ajunsese la bartere, dam tractoare în Egipt, luam zahar din Egipt și vindem în Filipine etc) Dunărea a început sa acționeze ca orice operator import-export pe piața internațională. Cumpăra și vindea de peste tot în lume. Orice fel de marfa. Sub embargo sau nu. Ilegal sau nu. Contra comision. Aici pun evoluția realizărilor la export și a încasărilor ICE Dunărea (1983-1987) Sumele sunt exprimate în sute de milioane dolari: 1983: Plan: 400, Realizat: 455,5 1984: Plan: 618, Realizat: 651 1985: Plan: 650, Realizat: 684,3 1986: Plan: 686, Realizat: 716 1987: Plan: 700, Realizat: 720 Încasări ICE Dunărea: 1983: 309, 6 1984: 484,4 1985: 556, 8 1986: 664, 1 1987: 665, 1 În anul 1987 șeful ICE Dunărea era generalul locotenent Amohnoaie Epifanie, directori-adjuncți erau col. Bădița Gheorghe, col. Gavril Constantin, mr. Rotaru Constantin. După 1990 generalul Amohnoaie va coordona firmele lui Sorin Ovidiu Vântu. Fostul sau adjunct, ajuns general SIE, Rotaru Constantin va ajunge director la Grivco-Voiculescu. Pentru ca era nevoie de profesioniști și s-au împărțit sa ajungă la toată lumea. Și sa nu iasă conflicte. După ce a fost pitita în Romtehnica (pentru ca Securitatea trecuse la MApN) ICE Dunărea a fost desfiintata în aprilie 1990. Conturile și activele au rămas la BRCE (viitoarea Bancorex) Banii din TN-uri, milioane de dolari, au rămas in TN-uri acolo pana când a trecut pericolul apoi au început să fie aduși usor-usor înapoi prin Bancorex. Și introduși în circuitul bancar intern. Apoi au fost distribuiți către politicieni, securiștii rămași in servicii, oameni de afaceri prietenoși cu puterea, magistrați, polițiști, funcționari. 4800 de persoane au primit "împrumuturi" de la Bancorex. Când Bancorex a dat faliment "creditele neperformante" generasera o pierdere de aprox. 2, 4 miliarde . Practic banii ICE Dunărea recuperați prin Bancorex și dati către toată lumea (cautati numele și veți vedea ca a fost efectiv Toată Lumea) au fost declarați "pierduți" 2, 4 miliarde de dolari, aprox. 10% din PIB-ul României la data respectiva au fost trecuți la datoria publica. Pe care o plătim și astăzi cu toții. Asta în vreme ce populatia era bombardata cu povesti despre "conturile lui Ceauşescu" și aștepta cu sufletul la gura sa se recupereze banii din Congo sau Libia. Unii mai așteaptă și astăzi. Sa nu credeți ca nu se știe. Toti știu. De ce nu se fac anchete și nu se recuperează? Pentru ca toți au primit bani din banii respectivi și din banii care au fost făcuți ulterior cu banii respectivi. Asta este de fapt sursa corupției în România. Asta este adevarata omerta. Dincolo de orice partid, dincolo de orice guvern, dincolo de orice presedinte. Dincolo de orice stat. Mai puternica a fost si mai puternica va fi. Unii s-au îmbogățit din banii munciți de 23 de milioane înainte de 1989. Și s-au mai îmbogățit încă o data și după 1990. Și normal ca astăzi își protejează averile și privilegiile. Și ii plătim noi și ii vor plăti copiii noștri. Restul este doar gargară. LE. A.Amuzant. Știți cu se numea contabilul de la ICE Dunărea? Patrubani. Nu e istoria României frumoasă? Nu as face altceva pentru toți banii ICE Dunărea. LE2. Scuze, dar dacă tot am ajuns la indicarea de adrese am și eu una: Soseau București-Ploiești nr. 280-282. Când vor vrea domnii de acolo sa știm, vom ști. LE. Mda. Tot trebuie sa mai adaug câte ceva. Înțelegeți sper acum care sunt mizele pe arhivele Securității. Ca sunt unii care cred ca este vorba despre condamnarea comunismului și publicarea ofițerilor de Securitate în MO partea a treia. Sigur ca da. Va prindeți voi pana la urma.*(M Hodor)

+14 (14 voturi)
Stanila Ion
2.12.2021, 14:45:58

Vorbe, vorbe, specialitatea casi...

-10 (10 voturi)
MM Ordean
2.12.2021, 22:18:46

„De ce ţin dregătorii mâinile la buzunarele din dreptul inimii? Ca să-şi protejeze patriotismul din portofele, clar!” Mie unuia nu mi se pare că insul de rînd (trec aici și pe d. autor al articolului) ar poseda obraz mai fin, decît politicienii. Ultimii se află o țintă care nu replică. Iar în consecință să te ții curaj, în direcția lor. Politicianul își scoate pîrleala după cum poate, pentru două lucruri: - își lasă baltă altele ale lui pentru a intra în viața politică (și unde succesul nu e deloc asigurat) - servește publicului (cam infantil /d. Goe de felul său) ceea ce dorește să audă. Că e nemaipomenit, că va avea acușica leafă de trei ori mai mare etc.

-10 (10 voturi)
Utilizator Adevărul
3.12.2021, 08:39:10

Comentariu considerat abuziv.

Cornea Andrei
5.12.2021, 13:21:39

Sper ca nu mai are cineva vreo indoiala ca suntem condusi de niste blestemati. Indiferent de partid.

-9 (9 voturi)
Modifică Setările