PNL, o conducere bezmetică şi o decizie catastrofală

Candidatura lui Munteanu, o decizie catastrofală. Foto: Mediafax/Andreea Alexandru

Nu ştiu şi nici nu cred că vom afla vreodată dacă sunt adevărate zvonurile potrivit cărora dl. Ludovic Orban devenise un candidat-problemă pentru conducerea PNL.

Existau pe piaţă, e drept, câteva sondaje de opinie care semnalau faptul că felul în care dl. Orban se pregătea ca, din iunie încolo, în cazul în care ar fi fost ales în postul de edil-şef al Capitalei, să le arate nu doar coechipierilor săi care luptă pentru primăriile de sector, ci şi bucureştenilor calea dreaptă nu se dovedeşte chiar pe placul acestora. Numai că aceste sondaje, comandate şi plătite de partide politice şi care sunt cu maximă, cu suspectă rapiditate difuzate pe canalele media, devin tot mai puţin credibile, dobândind în schimb evidente funcţii manipulatorii. Să reamintim în context că în ţările cu o democraţie consolidată astfel de sondaje sunt îndeobşte de uz intern.  

Încă din momentul în care conducerea PNL i-a încredinţat d-lui Orban candidatura, după ce dăduse chix cu cea făcută cadou d-lui Cristian Buşoi, se ştia cum nu se poate mai clar că acestuia nu îi va fi chiar foarte uşor să obţină sufragiile cetăţenilor Capitalei. Dl. Orban nu e, în pofida veleităţilor sale de chitarist şi rapsod ratat, de entertainer cu răspundere limitată şi grotesc fără margini, o persoană chiar foarte simpatică. Deficitului de carismă i se asocia povara lipsei de performanţe manageriale anterioare, fostul prim-vicepreşedinte PNL neizbutind să strălucească nici în postura de viceprimar general al Bucureştiului, nici în cea de ministru al Transporturilor avute anterior.

Înainte de a-i fi încredinţat mandatul de candidat, aceeaşi conducere a PNL, în cazul în care ar fi vorba despre o conducere cu adevărat responsabilă, s-ar fi cuvenit să cerceteze, fie şi numai superficial, presa. Ar fi constatat fără efort că dl. Orban a fost sfâşiat, mai mult decât ar fi fost cazul, nu doar de jurnalişti sau adversari politici, ci şi de opinia publică când, în urmă cu câţiva ani, a fost implicat într-un accident de circulaţie a cărei vină îi aparţinea.

Existau, de asemenea, pe piaţă destule zvonuri în conformitate cu care PNL ar căuta o modalitate prin care să-l scoată pe Ludovic Orban din cursă şi să îl înlocuiască. În ipostaza Domnului Altcineva, cel mai adesea, părând să apară dl Nicuşor Dan.

Nu ştiu nici câţi dintre liderii PNL au răsuflat uşuraţi, ba chiar s-au bucurat de „necazul“ căzut pe capul d-lui Orban, odată cu afacerea încâlcită a banilor solicitaţi de acesta unui potentat, bani care i-ar fi fost absolut necesari spre a-i „convinge” pe proprietarii ori şefii a două televiziuni încă nenumite să îi asigure propagandă electorală ilegală.

Conducerea PNL, tot mai iresponsabilă

Sigur sunt doar de câteva lucruri. Mai întâi că decizia prin care tot mai iresponsabila conducere a PNL i-a încredinţat mandatul de candidat d-lui Marian Munteanu e departe de a fi una „perfectă”, aşa cum în zadar încearcă să ne convingă în penibile, catastrofale apariţii televizate copreşedinta PNL, d-na Alina Gorghiu. Că dreptate are dl. Toader Paleologu - măcar o dată în viaţă are dreptate şi domnia-sa, numai că, din nefericire, această dreptate s-ar putea să fie una tragică şi nu doar pentru viitorul PNL- atunci când califică decizia de marţi a şefilor partidului drept „o piramidală imbecilitate”, un „semn că partidul se află într-o totală derivă morală, politică şi ideologică”. E greu de spus în acest moment câţi dintre membrii cu funcţii sau fără ai partidului împărtăşesc opinia d-lui Paleologu şi dacă nu cumva ea ar putea marca o nouă sciziune în rândul partidului. O sciziune care s-ar putea produce mai repede decât înceata, neterminata şi neinspirata unificare a vechiului PNL cu fostul PDL.

În al doilea rând, sunt cât se poate de sigur că atât doamna Gorghiu, cât şi simbriaşii d-lui Guşă de la Realitatea TV, o instituţie nu de presă, ci de propagandă josnică, ale cărei conturi morale par a fi în gestiunea SRI şi în administrarea specială a directorului acestuia, dl. Eduard Hellvig, se străduiesc în van să ne convingă cât de alb, de pur ar fi dl. Marian Munteanu şi că intrarea dumnealui în cursă ar însemna o restartare a competiţiei pentru Bucureşti. Lucrurile nu stau defel aşa. E limpede că, prin decizia sa de marţi, PNL pierde mult din bazinul său electoral tradiţional. Şi pierde îndeosebi sprijinul intelectualilor, mulţi dintre aceştia exprimându-şi pe paginile lor de socializare ori în presa online la numai câteva minute, respectiv ore de la anunţarea opţiunii conducerii liberale, consternarea. Unii au făcut cunoscute şi alte decizii cu mari efecte de imagine.

O falie imensă între liderul studenţilor de ieri şi candidatul de azi

Oricât ar vrea d-na Gorghiu, Rareş Bogdan, Oana Stănciulescu şi alţii să ne prostească, realitatea e că între liderul de odinioară, de acum 26 de ani al studenţilor şi al Pieţei Universităţii şi candidatul de azi la primăria Bucureştiului e o imensă falie. Reprezentată de asocierea lui morală şi politică în anul 2000 cu fostul şef al SRI, dl. Virgil Măgureanu, o instituţie şi un individ despre care mulţi spun că ar fi planificat în detaliu evenimentele din 13-15 iunie 1990. De asocierea cu defunctul partid al acestuia, Mişcarea pentru România al cărui candidat la preşedinţie era să fie. De coabitarea cu naţionalism-securismul d-lui Ion Coja ori cu naţionalism-ortodoxismul dezgustător al d-lui Dan Puric. Multe dintre aceste legături primejdioase de actualitate chiar şi azi fiind lesne de documentat cu casetele aflate în arhiva şi proprietatea aceleiaşi Realitatea TV.

Am văzut-o marţi seară la TVR 1 pe doamna Gorghiu într-o demonstraţie catastrofală de analfabetism politic, confundând, aşa cum numai o absolventă de universitate particulară poate face, naţionalul cu naţionalismul şi afirmând că naţionalismul ar fi parte a doctrinei de secole a PNL. E clar, doamna Gorghiu ar trebui trimisă la şcoală, dacă nu cumva chiar eliminată din politica românească pe care o parazitează mult prea agresiv şi primejdios.

Şi l-am văzut tot marţi, târziu în noapte, la Digi 24, pe profesorul Ion Stanomir, într-un admirabil ping-pong jurnalistic şi de idei cu ziaristul Tudor Muşat decriptând viitoare evoluţii periculoase ale PNL spre extrema dreaptă.

Din păcate, dacă dl. Stanomir are dreptate, dacă se confirmă că desemnarea d-lui Munteanu s-a făcut şi cu acordul şi binecuvântarea preşedintelui Klaus Iohannis, atunci devine de domeniul evidenţei că m-am înşelat în clipa în care în editorialul România în schimbare, publicat pe adevărul.ro la data de 4 noiembrie 2015, vedeam în protestele de după tragedia de la Colectiv şansa unei renaşteri a ţării şi a noastră, ca popor. Renaştere înţeleasă în alt sens decât cel dat odinioară de legionari. Sens reactualizat între alţii de dl. Munteanu însuşi. Ba chiar, din câte se pare, şi de conducerea bezmetică a PNL.