Poate România să scoată R. Moldova din ghearele Rusiei?

Klaus Iohannis şi Maia Sandu la Chişinău

România şi Republica Moldova au pentru prima dată ocazia să mute definitiv azimutul Chişinăului pe direcţia Vest.

Cu un guvern pro-occidental, care nu are nevoie de o coaliţie, ci se bazează doar pe majoritatea obţinută de formaţiunea creată de preşedinta Maia Sandu, Republica Moldova poate începe reconstrucţia statului după modelul democraţiilor liberale. În această ecuaţie, România are marea responsabilitate de a sprijini concret mica republică de peste Prut, printr-o strategie clară care să pornească de la întărirea statului de drept în paralel cu dezvoltarea investiţiilor de infrastructură în aşa fel încât R. Moldova să se integreze treptat în Europa. 

Până acum, România a intervenit punctual, ca o brigadă de pompieri care stinge focul la nevoie, fără să poată opri întotdeauna incendiile. În locul ajutoarelor punctuale, Bucureştiul trebuie să gândească soluţii pe termen lung. Sigur că a fost necesară trimiterea celor 350.000 de doze de vaccin în 2010 pentru prevenirea gripei AH1N1, iar acum cele peste 400.000 de doze de vaccin anti-coronavirus au fost de folos R. Moldova care nu avea nici acces pe piaţa UE şi nici banii necesari pentru cumpărarea lor.

România poate fi însă mai mult decât pompierul de serviciu pentru R. Moldova, dacă liderii de la Bucureşti înţeleg că e nevoie de un efort mult mai mare pentru a extrage republica de peste Prut din ghearele Rusiei. 

Votul masiv pro-reformist de duminică arată o tendinţă, dar dacă Moscova ar fi vrut să mobilizeze electoratul din Transnistria şi Găgăuzia, scorul nu ar fi fost la fel de mare. Absenteismul serios din cele două regiuni filoruse a fost în favoarea Partidului Acţiune şi Solidaritate. Este însă şi semnul că Rusia nu a vrut să se amestece: pentru că R. Moldova nu mai e demult o prioritate pentru Moscova şi pentru că Federaţia Rusă ştie că R. Moldova nu poate face prea mulţi paşi spre Vest, câtă vreme e ţinută pe loc de conflictul îngheţat din Transnistria. „Vom consolida factorul transnistrean”, s-a grăbit să anunţe imediat după scrutinul din R. Moldova Leonid Kalaşnikov, preşedintele Comisiei pentru Comunitatea Statelor Independente din Duma de Stat. Purtătoarea de cuvânt a diplomaţiei ruse, Maria Zaharova, a subliniat aceeaşi idee, precizând că Moscova speră în „implementarea consecventă a înţelegerilor şi acordurilor ruso-moldoveneşti în vigoare, precum şi pentru participarea activă continuă a Republicii Moldova la procesele de integrare în spaţiul Comunităţii Statelor Independente”.

În plus, cu un guvern pro-reformist la Chişinău, Rusia nu mai e nevoită să dea împrumuturi sau să eşaloneze datorii. Priveşte de departe ce se întâmplă în fosta ei provincie, comentează, ameninţă mai mult sau mai puţin voalat, dar nu renunţă la jocul de forţă din regiune. România, în schimb, îşi poate continua paşii pe care i-a făcut în ultimii ani pentru a aduce R. Moldova mai aproape de Europa şi pentru a forţa lucrurile în aşa fel încât acest drum să fie fără întoarcere. 

În ultimii ani, România a devenit primul partener comercial al R. Moldova, devansând Rusia şi Ucraina. Ar fi însă vital să meargă mai departe şi să înceapă adevăratele proiecte strategice, să lege, de pildă, reţeaua electrică a României de cea a R. Moldova şi să construiască un gazoduct prin care cu adevărat să poată fi alimentaţi consumatorii de peste Prut. Deocamdată, R. Moldova este dependentă energetic aproape în totalitate de Rusia. Energia electrică folosită vine de la Termocentrala Cuciurgan din Transnistria, proprietate a companiei ruse RAO EAS, iar gazul vine tot de la ruşi, fiindcă e mai ieftin decât cel românesc, dar şi din motive tehnice.

Ar fi utilă o autostradă care să susţină dezvoltarea regiunii de dincolo de Prut şi interconectarea pe calea ferată. Dacă România vrea cu adevărat să scoată Republica Moldova de sub influenţa Rusiei, trebuie să înceapă aceste mari proiecte, fiindcă are parteneri dedicaţi la Chişinău. 

Ar fi pentru prima dată când cele două state au în faţă aproape patru ani, cât ar fi mandatele celor două guverne cu orientare europeană de la Bucureşti şi Chişinău, pentru a putea conecta definitiv R. Moldova la Europa. Dacă eşuează, ar putea fi un eşec pe termen foarte lung. 

Sabina Fati - Deutsche Welle