Poliţiştii de la Stamora-Moraviţa, arestaţi preventiv miercuri seară, aveau serviciu de informaţii şi un sistem de adormit vigilenţa supraveghetorilor

Mai mulţi poliţişti de frontieră de la Stamora Moraviţa sunt anchetaţi de DIICOT

Poliţiştii de frontieră de la Vama Stamora-Moraviţa, luaţi în vizor de procurorii DIICOT pentru corupţie, puseseră la punct un adevărat serviciu de informaţii, pentru a afla din timp despre acţiunile de control care vizau contrabanda cu ţigări prin punctul de frontieră.

UPDATE - Şaptesprezece poliţişti de frontieră, între care şeful Punctului de Trecere a Frontierei Moraviţa şi un şef de tură, au fost arestaţi preventiv, miercuri seară, în dosarul în care sunt suspectaţi, între altele, că ajutau contrabandişti de ţigări, sprijineau traficul de migranţi şi favorizau infractori daţi în urmărire generală să iasă din ţară.

Optsprezece poliţişti de frontieră şi opt suspecţi de contrabandă cu ţigări au fost reţinuţi, marţi seară, pentru 24 de ore, de către procurorii DIICOT Timişoara, după aproximativ zece ore de audieri, în cel mai recent caz de corupţie la frontiera României. 

Acuzaţiile care li se aduc acestora sunt dare de mită, luare de mită, constituire de grup infracţional organizat, contrabandă şi complicitate la contrabandă. Printre cei reţinuţi se numără Gabriel Ionuţ Furcea, şeful Punctului de Trecere a Frontierei Moraviţa – considerat creierul reţelei de contrabandă, şi şeful de tură Adi Sturza-Deak. Poliţiştii şi contrabandiştii au fost duşi, aseară, în faţa unui judecător de drepturi civile, care urma să decidă dacă emite pe numele lor mandate de arestare preventivă pentru 30 de zile.

Cum se protejau de anchete

Procurorii DIICOT au explicat că poliţiştii de frontieră erau foarte precauţi şi verificau permanent dacă sunt în vizorul unor anchete penale, administrative sau disciplinare.  Scopul poliţiştilor suspectaţi de corupţie era de a avea acces la informaţii despre anchete şi posibilităţile de influenţare a acestora. Ei foloseau două metode. În primul rând, dezvoltau relaţii de durată cu ofiţeri de informaţii din cadrul structurilor  Ministerului Afacerilor Interne, cum ar fi DGA sau DGIPI,  care sunt însărcinate cu investigarea faptelor de corupţie. Practic, poliţiştii îi contactau pe ofiţerii de informaţii, sub pretextul oferirii unor date de interes pentru anchetele lor.

„În realitate, informaţiile pe care le oferă erau generale, vagi şi cu posibilităţi reduse de a fi dezvoltate în cadrul unei anchete penale, iar din discuţiile purtate, aflau despre domeniile vizate în investigaţii de către structurile de combatere a corupţiei“, au explicat procurorii DIICOT.
Cea de-a doua metodă de a afla informaţii era aceea de a înainta rapoarte către şefii ierarhic superiori. „În aceste rapoarte, informează despre săvârşirea unor fapte de corupţie de către alţi colegi, inclusiv de către colegi din grupul lor“, arată DIICOT. Însă, întotdeauna, aceste informaţii şi aspecte semnalate sunt incomplete, parţiale, în amestec cu aspecte neadevărate şi care nu pot fi susţinute cu niciun fel de probe.

Mai precis, tot ceea ce sesizează, se limitează la bârfe şi vorbe. Cel care face raportul observă interesul pe care îl manifestă şefii ierarhici faţă de aspectele legate de corupţie semnalate, dar şi faţă de colegii săi“, au mai arătat anchetatorii.