Premierul Ponta pune în pericol interesele naţionale ale României

Vizita premierului Victor Ponta în Albania ne demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că domnia sa nu înţelege nimic din ce înseamnă “interesul naţional” pe care, de altfel, îl invocă ori de câte ori se iveşte ocazia.

Aflat marţi la Tirana, şeful guvernului român a respins paralela făcută de Putin între situaţia din Crimeea şi precedentul Kosovo. Totodată, el a afirmat că soluţia cea mai bună ar fi ca Serbia şi fosta sa provincie, a cărei independenţă nu este recunoscută de România, să facă parte împreună din Uniunea Europeană.

Până aici, nimic care să contrazică poziţia oficială a României care nu recunoaşte nici referendumul din Crimeea, nici statul Kosovo.

Ce a spus Ponta în spatele uşilor închise ne-a dezvăluit, însă, omologul său albanez în timpul conferinţei de presă comune. Premierul socialist Edi Rama i-a transmis colegului său român: „Vreau să exprim recunoştinţa tuturor albanezilor în ceea ce priveşte poziţia faţă de Kosovo, poziţia domnului prim-ministru este o poziţie care ne dă o mare şi completă încredere că, într-un timp nu foarte îndelungat, chiar şi România se va alătura acelei mari familii care a recunoscut independenţa Kosovo”.

Că acesta este adevărul ne-o confirmă nu doar faptul că domnul Ponta n-a dezminţit afirmaţia gazdei, ci şi declaraţiile sale anterioare pe aceeaşi temă. În noiembrie 2013, întors dintr-o vizită peste ocean, premierul român spunea că i-a promis vicepreşedintelui american Joe Biden că ţara noastră îşi va schimba poziţia faţă de Kosovo după ce actualul preşedinte Traian Băsescu îşi va încheia mandatul: „I-am spus că anul viitor nu se va întâmpla nimic, dar cred că din 2015 România va fi alături de celelalte state”.

În prezent, independenţa Kosovo este recunoscută de 110 state, în frunte cu SUA. Cinci membri ai UE, România, Spania, Grecia, Cipru şi Slovacia, se opun recunoaşterii fostei provincii sârbe. Motivele sunt similare: în toate cele cinci ţări există mişcări secesioniste ale minorităţilor etnice. La noi, comunitatea maghiară invocă adesea precedentul Kosovo în scopul obţinerii unei autonomii lărgite (în fapt, a dreptului la autodeterminare) pentru aşa-zisul Ţinut Secuiesc.

Că politicianul Ponta îl contrazice pe şeful statului în interviuri televizate, chiar şi pe teme de politică externă, ne putem explica într-un an electoral. Că cetăţeanul Ponta nu este îngrijorat de manifestările din ce în ce mai zgomotoase ale extremiştilor maghiari din România care, încurajaţi de guvernanţii de la Budapesta, propovăduiesc enclavizarea unei regiuni a ţării noastre, ne poate pune pe gânduri. Dar că premierul Ponta se duce într-o vizită în străinătate şi contrazice poziţia oficială a României, ne arată ce pericol poate reprezenta un om care pune propria persoană mai presus de „interesul naţional”.