Raport SAR: Politizarea este principala problemă a funcţiei publice din România

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În România, politizarea instituţiilor publice este o pârghie extrem de importantă pentru consolidarea organizaţiilor de partid - prin recompensa unui post şi pentru corupţie şi sifonarea resurselor publice, relevă Raportul anual al Societăţii Academice din România (SAR) pe anul 2018, care va fi lansat oficial luni.

Raportul anual al Societăţii Academice din România (SAR) atrage atenţia asupra persistenţei fenomenului de proastă guvernare în România, în ciuda celor 12 ani de prezenţă în Uniunea Europeană (UE). În ciuda eforturilor depuse înspre consolidarea integrităţii, România nu a reuşit să reformeze statul în mod substanţial în aşa fel încât să sporească capacitatea administrativă necesară atât pentru o furnizare mai bună a serviciilor publice, cât şi pentru sustenabilitatea creşterii economice, atrag atenţia specialiştii SAR. În plus, România este în continuare afectată de probleme de acţiune colectivă cauzate de lipsa de încredere şi cooperare între cetăţeni la nivel individual şi diferite grupuri ale acestora.

Miza politizării

Chestiunea politizării administraţiei publice este tratată pe larg în raportul SAR, iar analiza relevă faptul că nivelul patronajului politic în România este al doilea cel mai ridicat din noile democraţii europene, după Grecia. Politizarea este principala problemă a funcţiei publice din România.

Politizarea aparatului central este de multe ori motivată de captura resurselor, care sunt concentrate într-o pondere mult mai mare la nivel central decât la nivel local, relvă analiza. Cu toate acestea, în România se poate observa cam acelaşi nivel de politizarea la nivelul Guvernului şi cel al administraţiilor publice locale.

”Ţinând cont de dimensiunea corpului funcţionarilor publici din România, politizarea acestor funcţii poate fi un levier extrem de important pentru consolidarea organizaţiilor de partid (prin recompensa unui post) şi pentru corupţie şi sifonarea resurselor publice (prin controlul unor instituţii şi departamente cheie)”, se arată în document.

Există o tendinţă clară de creştere a numărului de funcţionari publici din Guvern pe parcursul ultimilor 5 ani. Cele mai pronunţate creşteri sunt înregistrate în anii imediat următori alegerilor electorale. Astfel, în 2013 creşte numărul total de funcţionari publici cu 469 de persoane în cele 14 ministere existente la acea vreme, de la 4.528 de persoane în 2012 la un total de 4.997 în 2013.

Principala creştere la acea vreme este înregistrată în Ministerul Educaţiei. În 2017, creşte numărul total al funcţionarilor publici din Guvern cu 704 persoane, de la 4.555 în 2016, la 5.259 în 2017.

Posturile bine plătite, cele mai politizare

Potrivit raportului, în instituţii cu remuneraţie generoasă se dezvoltă presiuni semnificative pentru poziţiile lucrative. La Agenţia pentru Supraveghere Fiscală au fost, pe parcursul ultimului an, aproximativ 60 de consilieri. Au fost ţinuţi în poziţia foarte bine remunerată de consilier o perioadă, după care au fost transferaţi în poziţii permanente în departamentele din subordine, arată analiza. Nu sunt asimilaţi sau asimilabili organizaţiei din lipsă de competenţe specifice, dar şi din lipsă de apetit pentru activitatea curentă.

Mai mult, politizarea favorizează instabilitatea instituţiilor publice, prin frecvenţa numirilor şi revocărilor în funcţie a secretarilor şi secretarilor generali adjuncţi. Nivelul instabilităţii funcţiilor publice de conducere (secretari generali şi secretari generali adjuncţi) este cel mai ridicat în cazul Ministerului Economiei (ME), pe locul doi fiind Ministerul Afacerilor Interne (MAI) urmat de Ministerul Mediului (MM).

Indicele de rotaţie, arată o medie anuală de şase schimbări aferente acestor funcţii în ME şi MAI. Mai mult decât atât, aproximativ 60% din schimbările înalţilor funcţionari publici s-au produs imediat după schimbarea în funcţie a ministrului. ”Dacă aceste poziţii ar fi fost de personal contractual, adică aparat de lucru al ministrului, nu ar fi fost nimic neobişnuit. Fiind însă menite ca o contrapondere de stabilitate birocratică, aceste schimbări indică o extensie nefirească a arbitrariului politic”, arată raportul SAR.

Europenizarea reformei instituţiilor de control

Potrivit raportului SAR, România trebuie să reformeze Curtea de Conturi, Fiscul şi un număr de instituţii de control care nu funcţionează la parametri optimi, deşi au resurse şi personal de bună calitate.

Fondurile europene de asistenţă tehnică trebuie folosite în acest scop şi nu pe studii de fezabilitate, ci pentru a angaja direct în puncte cheie cu mandat de evaluare şi reorganizare manageri performanţi din state membre mai avansate. Nu este nevoie de împrumuturi de la Banca Mondială pentru a reforma Fiscul, în condiţiile în care avem fonduri europene ineficient cheltuite în programe pentru capacitate administrativă sau asistenţă tehnică, opinează specialiştii.

”Condiţia este însă renunţarea la naţionalismul păgubos şi deschiderea spre restul Europei. Dacă în 25 de ani nu am reuşit să reformăm Fiscul, de ce să nu solicităm ajutor de la instituţii performante din alte ţări membre? Sau mai încercăm 25 de ani?”, se întreabă retoric experţii SAR.

În acelaşi sens, deşi nu există instituţie perfectă, este deplasat accentul pe reforma DNA, ANI sau a Consiliului Concurenţei în condiţiile în care aceste instituţii sunt cele care înregistrează performanţe.

”Desigur că DNA trebuie să devină mai transparentă şi mai imparţială, dar CCR conduce deja în această direcţie, iar mandatele şefilor DNA sunt destul de scurte pentru controlul lor. Ce este absurd în acest moment este discuţia despre DNA şi CC, instituţii care operează mai eficient decât media în cadrul mandatului lor, dar să nu existe exigenţe deloc faţă de alte instituţii mai puţin performante, de la Curtea de Conturi la Inspectoratul pentru Construcţii. Prefecturile au devenit aproape irelevante în mandatul lor de control al legalităţii. Deşi trebuie trecut accentul anticorupţiei pe prevenţie, acest lucru nu se poate realiza dacă majoritatea parlamentară şi guvernul se concentrează mai degrabă pe penalizarea celor performanţi în loc să îşi ridice propriul grad de eficienţă”, relevă analiza.

România a pierdut definitiv 1,6 miliarde de euro din fondurile europene

Potrivit raportului, principalul domeniu unde se vede proasta guvernare este sectorul fondurilor europene. ”Având în vedere marele decalaj de dezvoltare între România şi media UE, executivul ar fi putut să profite din plin de fonduri, dar proasta guvernare a dus la o utilizare ineficientă şi la oportunităţi ratate”, se arată în document.

Astfel, o estimare a câştigurilor (rambursări) şi pierderilor (dezangajări, creanţe bugetare) ne arată că România a pierdut definitiv 1,6 mld euro prin dezangajări.

”Se poate observa faptul că exact programele care ar fi trebuit să adreseze unele dintre principalele probleme ale societăţii – infrastructura şi resursele umane – au înregistrat nu numai rate scăzute de absorbţie, ci şi cele mai consistente dezangajări (POS Transport pierzând peste 500 mil euro) şi cele mai mari creanţe în urma implementării proiectelor. Cu alte cuvinte, POST şi POSDRU au fost printre cele mai prost implementate programe de coeziune în perioada anterioară de programare. În ceea ce priveşte cuantumul corecţiilor financiare, acesta se ridică la 1,1 mld euro. Din nou, vedem că cele mai problematice programe sunt cele pe infrastructură: POST (peste 500 mil euro), POR (peste 300 mil euro) şi POS Mediu (peste 300 mil euro)”, precizează specialiştii.

Mai mult după jumătatea actualei perioade de programare (2014-2020) românii sunt încă blocaţi în nevoia de a ridica nivelul absorbţiei şi nu acordă atenţia cuvenită impactului şi calităţii proiectelor finanţate pentru beneficiarul final. O rată ridicată de absorbţie nu este o condiţie suficientă pentru ca România să diminueze decalajul faţă de media UE şi, în cel mai rău caz, poate chiar să ducă la o risipă şi la acutizarea problemelor de guvernanţă defectuoasă, ca în Grecia.

Zona euro, ”carul dinaintea boilor”

Experţii consultaţi de SAR sunt pesimişti în privinţa aderării României la zona euro. Dintre motivele enumerate de aceştia se numără inflaţia, deficitul bugetar şi reglementările haotice din domeniul fiscal.

”Se prognozează că la sfârşitul lui 2018, România nu va îndeplini criteriile nominale de convergenţă pentru aderarea la zona euro. Pe lângă deficitul bugetar, experţii panelului estimează că inflaţia, dar şi nivelul dobânzilor vor fi peste limita stabilită prin criteriile de convergenţă. În plus, economia românească nu este încă pregătită de implicaţiile adoptării monedei unice. Prin urmare, experţii sugerează să nu punem carul înaintea boilor, i.e. subiectul creşterii gradului de colectare a veniturilor în contextul slabei capacităţi administrative trebuie abordat cu precauţie. În plus, anul 2017 a fost unul dintre cei mai haotici din punct de vedere al reglementărilor fiscale, cu foarte multe propuneri de schimbare a fiscalităţii care nu au fost bine pregătite, comunicate şi asupra cărora s-a revenit în decurs de săptămâni. Măsurile respective au produs incertitudine în mediul de afaceri şi au deteriorat calitatea, şi aşa slabă, a serviciilor administraţiei fiscale”, se arată în raportul SAR.

Experţii recomandă un set de măsuri urgente:

•        Înainte de orice altceva: informatizarea administraţiei publice şi interconectarea bazelor de date;

•        Descentralizarea economică pentru responsabilizarea şi deconectarea autorităţilor locale de la alocările discreţionare de fonduri de la Bucureşti;

•        Înlocuirea hăţişului birocratic cu soluţii informatice performante, atât la nivelul contribuabilului, cât şi la nivelul autorităţilor fiscale; 

•        Evitarea impozitului pe venitul global şi a cotei progresive, întrucât sunt complicat de administrat, nici autorităţile şi nici contribuabilii nu sunt pregătiţi pentru o asemenea schimbare;

•        Deblocarea investiţiilor publice şi temperarea creşterilor salariale şi ale pensiilor.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite