Război: Cât de mari sunt riscurile pentru R. Moldova şi România?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
În multe ţări au avut loc proteste de amploare împotriva războiului lui Putin în Ucraina
În multe ţări au avut loc proteste de amploare împotriva războiului lui Putin în Ucraina

Profesorul moldoveano-american Vladimir Solonari de la University of Central Florida din SUA crede că dacă Odessa va ajunge în mâinile ruşilor, Republica Moldova ar putea cădea la rândul ei.

Vladimir Solonari predă istoria Rusiei şi a regiunii Est-Europene la University of Central Florida. Anul trecut i-a apărut şi în limba română volumul Imperiul-Satelit. Guvernarea românească în Transnistria, 1941-1944 (Humanitas, 2021, traducere de Andrei Pogăciaş).

Profesorul moldoveano-american spune în interviul pentru DW că ministrul rus de Externe Lavrov e un fel de Ribbentrop, că Hitler n-ar fi ezitat să folosească armele nucleare, dacă le-ar fi avut, şi că Putin se află în aceeaşi situaţie. Vladimir Solonari vorbeşte şi despre eventualitatea extinderii conflictului, despre riscurile la care sunt expuse România şi R. Moldova. Cât va rezista Putin? Profesorul Solonari se teme că totul ar putea fi de durată şi dă exemplele Coreei de Nord şi Cubei, ţări care sunt „paradoxuri ale istoriei”.

DW: Credeţi că există posibilitatea extinderii conflictului din Ucraina?

Vladimir Solonari: Din punct de vedere raţional, acest război nu are niciun sens, nu poate fi câştigat de Rusia şi de Putin, dar e o mare tragedie pentru Ucraina. E greu să facem previziuni, fiindcă nimeni nu ştie ce zace în capul lui Putin. După ce a ameninţat cu arma nucleară, unii spun că el e un maniac nuclear. Ucraina luptă acum pentru întreaga lume, pentru că succesul ei e de importanţă vitală pentru viitorul continentului european. Ucraina trebuie susţinută prin toate modalităţile posibile.

Chiar ar putea Vladimir Putin să folosească arma nucleară, nu ar fi nimeni la Kremlin pe axa decizională care să se poată opune?

Unii susţin că generalii din Marele Stat Major nu ar fi deloc fericiţi cu acest război declanşat de Vladimir Putin şi că la început ar fi rezistat începerii conflictului, dar că până la urmă au fost nevoiţi să îndeplinească ordinele. Eu cred că până la urmă, dacă acest nebun, care a devenit Vladimir Putin, va dori să folosească arma nucleară, cineva, totuşi, îl va opri. Acestea sunt, însă, doar speranţe, pentru că anturajul lui Putin este impenetrabil. E imposibil să avem un pronostic, putem doar spera că până la urmă nu va avea loc al Treilea Război Mondial, dar nu putem fi siguri. Acum toţi liderii militari europeni şi americani se gândesc cum se poate răspunde unui atac nuclear tactic, nu strategic, care ar putea avea loc în statele baltice sau în Polonia.

Care credeţi că sunt statele cele mai fragile din apropierea Rusiei?

Dacă e adevărat că Putin e obsedat de restabilirea vechilor graniţe ale Uniunii Sovietice, atunci după Ucraina, ar putea urma statele baltice, Georgia. Dacă Putin este acum cum era Hitler în ultima etapă, atunci Balticele reprezintă ţinta lui.

image

Profesorul Vladimir Solonari

Orice e posibil, dar există şi o certitudine: armata rusească nu vrea să lupte, nu prea înţelege ce se întâmplă, soldaţii fug de pe câmpul de luptă, poate că le e şi ruşine pentru ceea ce se întâmplă, iar unele unităţi par să fie în pragul descompunerii. În cercul elitei din apropierea lui Putin au apărut nemulţumiri, surprinderi şi chiar un anumit şoc în faţa pierderilor mari suferite de armata rusă. E şi în acest sens o speranţă, fiindcă dacă armata refuză să lupte, războiul se termină.

Cum vă explicaţi ultimele reacţii ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, care a vorbit despre un al Treilea Război Mondial care va fi nuclear şi distructiv?

Omul spune ceea ce-i zice Putin, ambii sunt porniţi spre un război de tip final. Nu cred că trebuie să ne concentrăm asupra spuselor lui Lavrov. E lipsit de conştiinţă şi de raţiune. Cu toate că la suprafaţă pare serios, are prestanţă, el e, de fapt, un fel de Ribbentrop (ministrul de Externe al lui Hitler- n.n.). Este marioneta lui Putin, nu-l sfătuieşte pe preşedinte, ci doar răspunde la comenzile lui.

Credeţi că şi generalii armatei sunt la fel?

Se spune că şeful Statului Major General, Valery Gerasimov, nu voia să înceapă războiul şi că îl sfătuia pe Putin să nu deschidă un front în Ucraina, în schimb ministrul Apărării, Serghei Şoigu, este şi el lipsit de moralitate şi conştiinţă. De altfel, Şoigu e mai mult un birocrat, decât un militar de carieră. Mi se pare că generalii înţeleg că această campanie nu are nicio şansă de reuşită fiindcă Armata nu vrea să lupte, am auzit chiar că soldaţii ruşi au ajuns să cerşească pe străzile oraşelor ucrainene.

Cât de mult sau de puţin credeţi că-l mai susţin ruşii pe Putin în acest război?

Chiar dacă ar fi sondaje, ele nu sunt credibile, pentru că oamenilor le este frică, nu sunt informaţi, nu înţeleg ce se întâmplă. În diferitele părţi ale Rusiei, situaţiile sunt total diferite: în oraşele mari, unde populaţia este mai educată şi mai bine informată, oamenii parcă ar fi împotriva războiului şi a lui Putin, dar în oraşele mici şi în sate, e greu de înţeles ce se întâmplă. Cenzura a devenit tot mai strictă şi propaganda atât de mincinoasă, că lumea e dezorientată, dar cât va dura această dezorientare? Au început să apară sicrie cu soldaţii ucişi, apar informaţii cu prizonieri, apoi, şi sancţiunile economice sunt foarte dure. Ar fi bine ca sancţiunile să fie şi mai dure, de exemplu, să fie impus embargou asupra produselor energetice ruseşti. Aceasta ar fi o măsură foarte puternică, dar înseamnă costuri importante şi pentru statele europene, iar lumea din Occident nu e încă mobilizată destul. Simpatiile sunt îndreptate spre Ucraina, dar nu e clar până unde ar merge vesticii cu sacrificiile pentru a pune capăt acestui război, ar accepta să renunţe la gazul rusesc? Aceste sacrificii ar putea ajuta la evitarea unui război nuclear. Lovitura economică asupra Rusiei trebuie să fie atât de puternică încât populaţia să se trezească şi să înţeleagă spre ce catastrofă se îndreaptă Rusia. Există şansa doborârii acestui regim cu ajutorul sancţiunilor. Fără sacrificii nu se poate. Nu prea înţeleg nici ce s-a întâmplat cu avioanele promise de statele estice Ucrainei.

Vă referiţi la anunţul Ucrainei, care spusese că aşteaptă circa 70 de avioane de luptă de tip sovietic, pe care ar fi dispuse să le trimită Polonia, Bulgaria şi Slovacia şi pe care militarii ucraineni ştiu să le opereze şi au lanţ logistic pentru ele. Această informaţie se pare că nu a fost confirmată de presupusele state donatoare.

Nu înţeleg de ce aceste ţări nu vor să ajute Ucraina. Pericolul extinderii războiului devine cu atât mai scăzut cu cât conflictul se scurtează.

În cazul prelungirii războiului, care credeţi că e riscul pentru România şi pentru Republica Moldova?

Foarte mare. Dacă va cădea Odessa, armata moldovenească nu poate să reziste în faţa ruşilor deloc. Şi atunci ce să facă România: să privească la felul în care este ocupată R. Moldova de trupele ruseşti? Să se uite cum Chişinăul e bombardat? Înainte să se ajungă aici, Ucraina trebuie ajutată, pentru că ea luptă pentru toată Europa. Mai înainte eram în favoarea diplomaţiei, dar după ce Putin a atacat Ucraina, situaţia s-a schimbat radical. Nu putem accepta aşa ceva. Cu cât mai repede se trezeşte lumea, cu atât mai bine. Suntem în faţa unui pericol existenţial, devreme ce avem de-a face cu cineva care ameninţă că distruge toată lumea.

Transnistria a cerut din nou recunoaşterea independenţei într-un mesaj adresat Chişinăului, în care face referire la „existenţa paşnică” şi la „buna vecinătate”. Cum interpretaţi această solicitare pe fondul agresiunii din Ucraina?

Nu cred că R. Moldova poate accepta aşa ceva. Nu ştiu dacă cei de la Tiraspol au primit un ordin de la Moscova în acest sens, pentru o viitoare integrare în Rusia, cum s-a întâmplat cu Donbas şi Lugansk. Ar putea fi un pas preliminar: au cerut ieşirea din R. Moldova şi fiindcă n-au primit niciun răspuns, ar putea solicita unirea cu Rusia. Aceasta este adevărata primejdie. Regimul din Transnistria controlează  nu doar teritoriile de la Est de Nistru, ci oraşul Tighina sau cum mai e cunoscut, Bender. Dacă trupele ruseşti ocupă Odessa, vor ajunge foarte repede la Tiraspol. Sunt doar 100 de kilometri, iar de la Tiraspol la Tighina sunt 15 kilometri.

Vă aşteptaţi la o ocupaţie rusească?

În Transnistria ar intra fără nicio luptă

Şi mai departe, cât de expusă devine Republica Moldova?

Destul de mult. Să ne amintim că sudul Basarabiei aparţine acum Ucrainei şi dacă ruşii intră în Odessa, sigur că vor ocupa şi Basarabia de Sud, dar ar putea intra şi pe teritoriul Republicii Moldova. Dacă ruşii vor ocupa toată Ucraina, de ce să nu ocupe şi Republica Moldova? Vor găsi un pretext sau vor intra, pur şi simplu, fără niciun pretext. Ce va face în acest caz România?

Ce ar face?

Dacă eu aş fi fost un politician la Chişinău, aş fi cerut imediat unirea, ca salvare. În acest caz, ar putea fi apărată de NATO. Nu cred că România ar putea să-i refuze pe moldoveni. Aşa că nu înţeleg de ce statele estice nu vor să le dea ucrainenilor MIG-urile de care au nevoie pentru a se apăra. În fond, e vorba doar despre nişte metal uzat, aflat în stocuri. E o miopie politică. L-am văzut pe secretarul general NATO vorbind prea accentuat despre un posibil accident, dar el şi liderii occidentali nu înţeleg că nu se vor putea feri de acel accident, dacă Rusia chiar îl vrea. Ucraina a fost atacată fără niciun pretext. Cred că noi în Occident trebuie să terminăm cu frica şi să mergem mai energic în ajutorarea Ucrainei. Trebuie să acceptăm şi sacrificiile, pentru a impune Rusiei un cost enorm, în aşa fel încât economia rusească să se prăbuşească imediat, nu după jumătate de an, ca ei să nu poată să lupte în această jumătate de an şi să omoare oameni nevinovaţi.

Aţi spus mai devreme că dacă aţi fi politician la Chişinău aţi cere unirea cu România, dar acesta e un proces care ia timp şi are nevoie probabil de acceptul NATO şi al Uniunii Europene.

Înainte nu eram în favoarea unirii, din mai multe motive, dar în acest moment, mi-aş dori foarte mult, ca o formă de siguranţă. Altfel e posibil ca moldovenii să nimerească din nou sub stăpânirea rusească, după toţi aceşti ani de independenţă şi atâtea greutăţi.

image

Cartea lui Vladimir Solonari despre Transnistria

Sunt mulţi în R. Moldova care nu consideră că ocupaţia rusească ar fi o nenorocire, dar pentru mine e inacceptabil. Nu sunt român, m-am născut în Chişinău şi multă vreme am fost pro-rus, dar acum nu mai sunt. Guvernul de la Chişinău cred că este un guvern sănătos şi raţional şi că se află în tratative cu Bucureştiul, că tatonează această posibilitate. Îmi dau seama că lucrurile acestea nu pot fi declarate deschis, dar cred că ei trebuie să fie gata pentru o asemenea eventualitate. Există un raţionament puternic: prin unire se obţine apărarea din partea NATO. Dacă cele două state decid să se unească şi fac toate formalităţile necesare, nu cred că NATO zice nu.

Deocamdată oficialii de la Chişinău spun că ţara e sigură şi nu există declaraţii în sensul dorinţei de unire. 

Nici nu trebuie să fie ceva public, ar fi o provocare pentru ruşi şi pentru transnistreni, s-ar provoca o criză. În acelaşi timp, Republica Moldova şi România ar trebui să fie gata pentru un astfel de pas, care să se facă la momentul oportun. Eu personal n-am niciun interes în ceea ce se întâmplă, locuiesc în Statele Unite, am cetăţenie dublă, moldovenească şi americană, deci îmi spun pur şi simplu părerea mea de istoric, fără să am vreo responsabilitate politică. Eu cred că cele două părţi examinează această posibilitate şi trebuie să fie gata cu acest plan, dacă va cădea Odessa, pentru că în acest caz trupele ruseşti ar ajunge imediat la Tiraspol, unde ar fi întâmpinate cu pâine şi sare, cu braţele deschise. Chişinăul ştie probabil că se află sub ameninţarea Rusiei, mai ales dacă va cădea Odessa. Republica Moldova va fi fără nicio posibilitate de apărare. Armata moldovenească este un fel de glumă, să nu ne facem iluzii. Nu cred că vor putea opune vreo rezistenţă.

Rusia nu ar ţine cont de neutralitatea Republicii Moldova?

Ruşii trec cu tancurile peste orice neutralitate: fără vorbe, ca naziştii lui Hitler, fără frică de nimic.

În ultima dvs. carte apărută în limba română, Imperiul-satelit. Guvernarea românească în Transnistria, aţi explicat că înainte de ocupaţia românească a spaţiului dintre Nistru şi Bugul de Sud, zonă care includea şi Odessa, nu exista Transnistria, ca entitate administrativ-teritorială. E o ironie a istoriei că acum această regiune este un cap de pod pentru armata rusească în coasta României?

Nu e acelaşi teritoriul. Ceea ce românii numesc Transnistria, ruşii numesc Pridnestrovia. Nu este acelaşi cuvânt. În limba română, Transnistria înseamnă la Est de Nistru, iar Pridnestrovia înseamnă de-a lungul Nistrului şi este mult mai mică decât regiunea ocupată de români în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care includea nu doar Odessa, ci şi o parte din regiunea Nikolaev

Vorbiţi în cartea dvs. şi despre o legătură istorică uitată: în 1941 după ce ocupă teritoriul până dincolo de Odessa, pe care, după cum aţi explicat, românii îl numeau Transnistria, Antonescu declară că nu va anexa această regiune cu preţul pierderii Transilvaniei. În conversaţii private, unii oficiali români continuă să păstreze într-un fel această legătură şi exprimă temerea că dacă România se va uni cu Republica Moldova, ar fi în pericol să piardă Transilvania. De ce credeţi că persistă această obsesie?

Atunci era un calcul diplomatic. Cred că românii aveau perfectă dreptate să gândească aşa, pornind de la faptul că Hitler avea o simpatie declarată faţă de unguri, poate şi fiindcă ei au luptat în Primul Război Mondial alături de Germania. Bucureştiul suspecta că ungurii şi germanii vor prezenta anexarea Transnistriei (cu tot cu Odessa) ca o compensare pentru pierderea Transilvaniei. Opinia publică românească privea Transilvania ca ceva mult mai important decât acest teritoriu din Est. Transilvania era prezentată de guvernul Antonescu drept „leagănul românismului”. Să spui acum că unirea cu R. Moldova ar duce la pierderea Transilvaniei, este o rupere a contextului istoric. Atunci, Nordul Transilvaniei fusese cedat Ungariei, dar acum suntem într-o situaţie mult mai fericită. Unirea R. Moldova cu România, dacă se va face, se va face prin consens, dar n-ar putea exista niciun fel de consens pentru cedarea Transilvaniei. E o discuţie inutilă, chiar dacă unii naţionalişti de la Budapesta ar putea invoca aşa ceva. Nici NATO, nici alte instituţii internaţionale nu ar putea accepta ruperea Transilvaniei de România.

Cât credeţi că mai poate rezista Vladimir Putin, în circumstanţele izolării internaţionale? A mai fost pusă vreodată Rusia în istoria ei într-o situaţie atât de dificilă?

Niciodată, deşi, poate, în primii ani ai existenţei Uniunii Sovietice, dar atunci situaţia era alta, Occidentul era epuizat şi divizat după Primul Război Mondial. Acum, însă, Occidentul este unit. Eu ca istoric nu cred că a existat vreodată o situaţie atât de neprielnică pentru Rusia. Eu cred că nu vor rezista prea mult, dar exemplul Coreei de Nord sugerează că n-ar trebui să ne grăbim cu asemenea concluzii. Coreea de Nord şi Cuba n-ar trebui să existe, sunt paradoxuri ale istoriei. Nu ştim ce se va întâmpla, dar Putin are putere aproape absolută în Rusia şi această ţară, cu tot cu armele ei nucleare, se află în mâinile acestui om care a înnebunit. Dacă Hitler ar fi avut arme nucleare, le-ar fi folosit, fără doar şi poate, împotriva Marii Britanii în primul rând. Nu putem exclude că Putin le-ar folosi. Trebuie să fim pregătiţi pentru acest scenariu.

Interviu realizat de Sabina Fati pentru Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite