Republica Moldova şi războiul de lângă noi

Refugiaţi din Ucraina care sosesc în R. Moldova la Palanca

De când a început războiul în Ucraina, o umbră neagră s-a întins şi peste Moldova. Totul a devenit provizoriu, fragil. Dacă va cădea Ucraina, va urma Republica Moldova, avertizează scriitorul Vitalie Ciobanu.

S-a întâmplat aşa: într-o zi de joi, 24 februarie 2022, m-am trezit la 4 şi ceva dimineaţa. Nu puteam dormi. Am luat telefonul în căutarea ştirilor şi am încremenit. Rusia a atacat Ucraina din aer, pe uscat şi pe apă. A lovit-o concomitent din est, dinspre Donbasul separatist, din nord, dinspre "satrapia" lui Lukaşenko, şi dinspre Crimeea anexată în 2014. Era pus în aplicare cel mai sinistru scenariu al lui Putin, în care n-au vrut să creadă cei mai mulţi politicieni şi analişti occidentali, cu excepţia preşedintelui Biden, care avea informaţii precise de la serviciile de informaţii americane. 

Trăim de o lună sub apăsarea războiului din Ucraina, ai cărei ostaşi luptă eroic cu invadatorii. Oraşele ucrainene sunt distruse de bombele lui Putin. Este decimată populaţia civilă, mor femei, copii, bătrâni. O umbră neagră s-a întins şi peste Moldova, o scorie amară ne-a invadat sufletul. Deodată, totul a devenit provizoriu, nesigur, fragil, volatil. Atâta a fost?, m-am întrebat. Tot ce am făcut în aceşti ani, după destrămarea Uniunii Sovietice, tot ce am iubit, creat, construit, visat, totul se va dărâma? Vom retrăi, noi, românii dintre Prut şi Nistru, fatidica zi de 28 iunie 1940, precum părinţii şi buneii noştri? Vom reintra sub o nouă ocupaţie rusească?...  

Scriitorul şi jurnalistul Vitalie Ciobanu

Se poate spune că la fiecare a treia generaţie, Basarabia este aruncată în abis, e forţată să urce Golgota. Şocul războiului îl trăiesc mai ales copiii, adolescenţii, care nu înţeleg ce se întâmplă, nu pot crede că nu e un joc de calculator. Mirarea lor traduce dimensiunea aberaţiei: într-o lume emancipată, postmodernă, într-o lume a transparenţei şi mobilităţii fără frontiere, a pătruns deodată "Godzilla". A ieşit dintr-o cavernă preistorică şi striveşte totul în jurul ei. 

Suntem conştienţi de demenţa, de grandomania lui Putin. Ştim că dacă va cădea Ucraina, vom urma noi, Republica Moldova, şi poate şi Ţările Baltice, care se află totuşi sub umbrela NATO. Neutralitatea constituţională a Republicii Moldova (anulată de facto de prezenţa trupelor ruseşti în Transnistria) nu ne va apăra în faţa unui agresor care nu recunoaşte nici un fel de tratate dintre ţări, care a dinamitat deja ordinea internaţională.  

Deocamdată, nu avem indicii că Moldova ar fi următoarea victimă – ne asigură autorităţile noastre, o spun oficialii NATO şi ambasada americană de la Chişinău. Informaţii nu există, dar semne, simptome?... Când pe stadionul Lujniki din Moscova, cu 200.000 de oameni în tribune, se cântă extatic "Ucraina şi Crimeea, Belarus şi Moldova, sunt ţara mea", te trec fiori reci pe la spate. Îţi aminteşti faimoasa întrebare de la Radio Erevan: "Cu cine hotărniceşte Rusia?" Şi răspunsul: "Cu cine vrea!"

Ambasada rusă de la Chişinău a cerut zilele trecute cetăţenilor rusofoni ai R. Moldova să comunice cazurile de discriminare la care sunt supuşi, pentru a lua măsuri. Reprezentanţele diplomatice ale Rusiei au lansat asemenea îndemnuri şi în alte ţări – o pregătire a terenului pentru invazie, s-a spus la noi. Moldovenii au răspuns într-un număr mare pe pagina de Facebook a ambasadei: "Vă rugăm să nu ne salvaţi, să nu ne eliberaţi, ne simţim foarte bine în Moldova!"; "Sunt rusofonă, născută la Murmansk, trăiesc de mai bine de 30 de ani în Moldova şi nimeni, niciodată, nu m-a discriminat, nimeni nu mi-a cerut să vorbesc în limba română, dimpotrivă, cei prezenţi treceau imediat la limba rusă pentru a nu mă incomoda"; "Nimeni nu ne obijduieşte, mai bine aţi avea grijă de concetăţenii voştri care sunt discriminaţi de Putin!". Alţi moldoveni, pentru a se face mai bine înţeleşi de ambasada Moscovei, au recurs la recentul folclor ucrainean despre crucişătorul rus trimis la origini...  

Nu există cazuri de discriminare a rusofonilor în Moldova, e mai degrabă invers: după zeci de ani de rusificare, limba română, cultura, identitatea naţională au multe de recuperat. Rusia însă poate oricând fabrica un pretext, o diversiune, pentru o intervenţie, aşa cum a inventat şi „genocidul” ucrainean la adresa etnicilor ruşi din Donbass, asupra căruia Curtea Penală Internaţională de la Haga nu a găsit nicio dovadă. 

Moldovenii s-au dovedit foarte primitori cu sutele de mii de refugiaţi ucraineni. Guvernanţii de la Chişinău vorbesc cu îndreptăţire despre această generozitate admirabilă, dar nu răspund la întrebarea cine va apăra Republica Moldova, pentru că speră că o agresiune militară va fi evitată. Dar dacă totuşi va avea loc? 

Dacă ruşii vor ocupa Odessa şi vor face joncţiunea cu Transnistria separatistă, nimic nu-i va împiedica să ajungă până la Prut. "Domnul Stoltenberg repetă cu o frecvenţă de metronom, enervantă, că NATO nu se va implica în războiul din Ucraina", remarca amar un scriitor de la Chişinău. "Ştim că nu se va implica, dar măcar să ne scutească de aceste 'asigurări'. Să ne spună mai bine ce va face NATO, nu ce NU va face. Ori vrea Occidentul să aibă graniţă cu Rusia pe Prut, vrea un Kaliningrad la Marea Neagră?"

Paradoxal, azi, într-o lume mai interdependentă ca oricând, e mai greu să obţii garanţii de securitate din partea unei ţări mai puternice sau a unei alianţe din care nu faci parte decât, de pildă, în Primul Război Mondial, când sub ameninţarea bolşevică, Sfatul Ţării – parlamentul ales democratic al Basarabiei (pe atunci gubernie rusească) – a cerut ajutorul militar al României şi l-a obţinut. Şi azi mulţi moldoveni văd în decizia de re-Unire cu România singura posibilitate de a ne pune la adăpost de agresiunea rusă. Cum acest scenariu e puţin probabil, ne agăţăm de "neutralitatea constituţională", în speranţa că steguleţul alb pe care-l vom flutura în faţa agresorului îi va domoli poftele sangvinare.  

Sub presiunea evenimentelor,Republica Moldova a depus pe 4 martie 2022 cererea de aderare la Uniunea Europeană, urmând exemplul Ucrainei şi al Georgiei. Întrebarea este: vom avea răgazul de pace şi siguranţa naţională ca să desăvârşim acest parcurs?

Vitalie Ciobanu - Deutsche Welle