Republica generalului Izmană

Ceea ce şochează şi scandalizează în afacerea tenebroasă a morţii tânărului poliţist Bogdan Cosmin Gigină, afacere în care este implicat nu doar până peste epoleţii câştigaţi la apelul de seară, nu doar până în gât, nu numai peste fălcile tot mai proeminente, ci şi până peste chipiu ministrul de Interne şi vicepremierul Gabriel Oprea, este atitudinea sfidătoare a demnitarilor noştri.

Demnitari  fără demnitate care încă mai fac parte din ceea ce încă se mai numeşte guvernul României.

Generalul de carton Oprea tace. Refuză încăpăţânat şi sfidător să ofere opiniei publice orice explicaţie, orice lămurire în legătură cu deplasarea cu bucluc şi cu atâtea întrebări în urma căreia un subordonat, un coleg al nemerniciei sale şi-a pierdut viaţa. Tace, după ce mai întâi a ordonat, în cel mai laş, mai dezonorant şi mai abuziv mod cu putinţă subordonaţilor săi să încerce să ascundă detaliul că groapa în care a căzut tânărul poliţist i-a apărut acestuia în faţă în timp ce executa o misiune ordonată şi a cărui beneficiar, pare-se abuziv, a fost chiar el, generalul Izmană.  

Generalul Oprea tace după ce TVR nu a difuzat în mod suspect, invocând lipsa de spaţiu cu acelaşi deficit de imaginaţie şi de bun simţ cu care în urmă cu mai bine de 25 de ani invoca ceaţa, informaţia că un al doilea poliţist a fost implicat într-un incident în cursul misiunii ordonate de Tăcutul-şef al României.  Generalul Oprea tace ca şi cum coloana oficială de care se pare că se serveşte abuziv l-ar fi însoţit după sfârşitul glorios, dar secret al cine ştie cărei mari operaţiuni antiteroriste în care el, Gabriel Oprea, ar fi fost mai tare, mai mare şi mai erou decât însuşi  James Bond. Acesta în ciuda vizibilelor kilograme în plus câştigate prin fotoliile guvernamentale pe care le ocupă de ani buni, în pofida submediocrităţii sale evidente.

Generalul Oprea trăieşte cu impresia că şi-a făcut datoria morală şi faţă de mort, şi faţă de opinia publică, iscălind la repezeală, probabil cu acelaşi stilou cu care a semnat referatele de acceptare a numeroase teze de doctorat bănuite de plagiat, ordinul de avansare în grad post-mortem a poliţistului cu pricina. Ajunge. Doar pentru mintea şi inima generalului cu pricina, Bogdan Cosmin Gigină era un număr, o insignă şi nu o fiinţă umană.

Monosilabic şi sfidător se poartă comilitonul şi sluga de partid a numitului Oprea Gabriel, ministrul responsabil cu relaţia cu Parlamentul, individul mai arogant decât un prim-secretar judeţean PCR de acum 25 de ani, Eugen Nicolicea. Solicitat să intervină telefonic spre a-şi spune părerea într-o emisiune a postului de radio Europa Fm, inconsistentul politruc cu pricina s-a comportat asemenea unui mitocan, asemenea unui răcan de joasă speţă, nu doar faţă de jurnalistul aflat la capătul celălalt al firului, ci şi faţă de ascultători. „ Eu n-am să dau la nimeni socoteală” părea a spune subomul târâit şi recompensat cu posturi parlamentare şi guvernamentale pentru slugărnicia sa faţă de Marele Boss. Guverne în care nu a făcut nimic notabil, ci doar şi-a slugărit şeful şi interesele acestuia. Indiferent dacă, aşa cum se vede în situaţia de acum, aceste interese nu au nimic de-a face cu mult invocatul interes naţional. Ci sunt minuscule şi personale, reflexe ale unui orgoliu maladiv de Dinu Păturică supradimensionat.

De tăcut tace şi marele şef de partid şi reformator Liviu Dragnea. Care de teamă că s-ar putea să i se întâmple ceva rău infatuatului Gabriel Oprea, ceva atât de rău încât generalul să fie silit să îşi dea demisia, fapt ce ar atrage ieşirea de la guvernare a UNPR, sfârşitul coaliţiei şi finalul guvernării PSD, şi-a uitat eroismele de limbaj şi sloganurile vitejeşti de săptămâna trecută. Ca şi promisiunea ruperii de practicile comunistoide ce au făcut atât de mult rău PSD. Un partid căruia, din câte se pare, îi este foarte pe plac şi în natură secretomania lăbărţată la maximum din aceste zile.

În schimb vorbeşte, prosteşte, sfidător şi arogant premierul Victor Ponta. Care în plină şedinţă de guvern, gardat de respingătorul Oprea Gabriel, deplânge starea drumurilor din România. Ca şi cum de aceasta nu ar fi de vină şi Cabinetul condus de domnia-sa. Un guvern care a limitat drastic investiţiile. Victor Viorel Ponta nu scoate nici o vorbă despre ceea ce pare cel puţin un imens abuz în serviciu al adjunctului său, Oprea. Ponta acuză foloasele cu caracter politic şi electoral pe care ar urmări să le tragă Opoziţia din tragedia poliţistului Gigină şi a familiei acestuia .

Între atitudinea de acum a expertului în plagiate Ponta şi cea manifestată de individul omonim în urmă cu ani buni, când a comentat şi reacţionat neomeneşte la auzul veştii sinuciderii procurorului Cristian Panait, similitudinile sunt mai mult decât izbitoare. Semn clar că numitul Ponta Victor Viorel este nereformabil. Ca şi guvernul pe care îl conduce, ca şi partidul din care încă mai face parte.

Mai târziu decât ar fi fost cazul, preşedintele Klaus Iohannis a cerut clarificări. Aşteptăm să vedem dacă ele vor veni, dacă vor fi făcute publice, dacă vor avea urmări.

Sau dacă România va trebui să îşi schimbe numele în Republica Generalului Izmană.