România se confruntă cu riscul existenţial al „ieşirii de pe hartă“

Cred că acesta este riscul fundamental de ţară cu care ne confruntăm acum, obsedaţi cum suntem, exclusiv, de rezultatele unei bătălii politice, mărunte şi nesemnificative în sine, dar care poate avea consecinţe majore, obturându-ne treptat orizonturile, ducându-ne din ce în ce mai aproape de momentul în care vom lăsa să treacă de noi momentul în care un grup de state se va lansa decisiv în dimensiunile celei de-a Patra Revoluţii Industriale.

Nu e o simplă teorie, căci iată Raportul primit de participanţii de la World Economic Forum (dat publicităţii pe 12 ianuarie 2018), un document a cărui înţelegere corectă ar fi esenţială şi pentru liderii politici români deoarece enumeră clasamentele în care figurează ţările cele mai apte să intre în competiţia teribil de acerbă şi complexă pe care o presupune cea de-a patra revoluţie industrială aflată acum în curs, asta fiind echivalentă cu capacitatea lor de a adopta şi asimila tehnologiile emergente. Puteţi accesa aici integralitatea raportului intitulat Readiness for the Future of Production Report 2018. 

Ce înseamnă, mai exact, această nouă etapă a revoluţiei industriale?

Suntem acum la începutul unei revoluţii tehnologice care va schimba la modul fundamental relaţiile noastre cu lumea care ne înconjoară precum şi modul nostru de a trăi şi de a munci. Aceste schimbări, prin importanţa lor, prin dimensiune şi complexitatea lor, nu seamănă absolut deloc cu ceea ce omenirea a cunoscut până acum. Nu ştim încă ceea ce se va întâmpla, dar un lucru este sigur: răspunsul nostru trebuie să fie unul global şi trebuie să implice toate părţile interesate la nivelul mondial: sectorul public, sectorul privat, lumea academică şi societatea civilă...

Totul nu este, în primul rând, o chestiune de adaptare tehnologică. Aceasta este doar partea a doua, consecinţa unui demers propriu societăţilor care se pregătesc, prin aplicarea principiilor ştiinţei guvernării, să efectueze acest mare salt istoric. Esenţială este capacitatea unei ţări de a elabora o viziune coerentă asupra propriului său viitor, de a genera un climat politic, legislativ, investiţional previzibil care să susţină ambiţiile şi să o pregătească pentru jocul viitor al supravieţuirii într-o lume cu noi criterii competiţionale. Context în care vă invit să vedeţi care este, din punctul de vedere al experţilor care au realizat Raportul, care este tabloul ţărilor pe care le consideră ca oferind datele de bază pentru efectuarea Saltului.

Mă doare să văd că numele României nu figurează în aceste tabele ale Marii Competiţii, ceea ce presupune că, în viitorul apropiat, cel care a început deja azi, vom fi confruntaţi cu riscul absolut real al „ieşirii de pe hartă“.

De nu figurăm pe aceste liste?

Aveţi oricând la îndemână răspunsul clasic: oculta mondială s-a coalizat din nou împotriva dulcei şi mereu feciorelnicei Românii pentru a ne face cât poate de mult rău, din invidie sau din alte calcule diavolesc-conspiraţioniste. Ar mai exista însă un răspuns, cel care ţine de voinţa politică a unei ţări de a pregăti cum se cuvine condiţiile proprii care să-i permită să se adapteze şi să implanteze noile tehnologii, "tehnologiile emergente". Iată cele 12 care sunt citate în Raport şi să ne întrebăm dacă ele figurează ca atare în lista de priorităţi asumate de România...

1. Inteligenţa artificială şi robotica

2. Internetul obiectelor (IoT)

3. Realitatea extinsă şi virtuală

4. tehnologiile de fabricaţie precum cele 3D pentru ţesuturile organice

5. "Blockchain" şi tehnologiile de registre distribuite

6. Materialele de nouă generaţie şi nanomaterialele: noi tipuri de materiale cu memoria formelor sau cu eficacitate termică superioară, etc

7. transmisa, captarea şi stocarea energiei, fie că este vorba despre bateriile telefoanelor "smart", ale automobilelor electrice sau în folosirea energiilor neconvenţionale

8. noile tehnologii informatice precum informatica cuantică

9. biotehnologiile: inovaţiile în ingineria genetică, etc.

10. geo-ingineria: intervenţia tehnologică an sistemele planetare, precum reducerea efectelor schimbărilor climatice scoţând dioxidul de carbon din aer sau managementul radiaţiilor solare

11. neurotehnologia: medicamente inteligente, etc

12. tehnologiile spaţiale: microsateliţi, rachete refolosibile, telescoape cu tehnologie de vârf, etc.

Ştiu că pare literatură SF şi că guvernanţii noştri au cu totul şi cu totul altă treabă. Numai că exact aceste priorităţi sunt pe lista de urgenţe absolute alte ţărilor citate drept "performante", cele care şi-au asumat eforturi investiţionale absolut uriaşe tocmai pentru că liderii lor sunt perfect conştienţi că mişcarea asta se face în previziunea Saltului care va reface structurile de putere şi influenţă ale lumii de mâine. Cine nu face asta, fie riscă pur şi simplu să dispară, fie să rămână în zona de jos a "supravieţuirii", viitoare piaţă exclusiv de consum şi, în cel mai bun caz, producătoare de materii prime şi generatoare de forţă de muncă majoritar necalificată, prost plătită şi profund desconsiderată, precum categoria "căpşunarilor" noştri.

Iată noul raţionament al sferelor viitoare de putere:

"Noile modele economice viitoare ar putea, foarte rapid, să altereze nivelul de atractivitate al unor pieţe de producţie, conducând la o foarte mare concentrare a activităţii manufacturiere internaţionale într-un foarte mic număr de ţări şi de companii, bulversând viaţa acelor ţări în care activitatea manufacturieră va scădea în mod considerabil. "Dublii câştigători" sau "dublii pierzători" ai mondializării şi ai celei de-a Patra Revoluţii Industriale ar putea duce la o creştere a inegalităţilor şi agitaţiei sociale...Avansul tehnologic aduce cu sine potenţialul pentru saltul înainte, numai că sunt puţine ţări care pot capitaliza acest lucru. Ţările rămase în urmă pot, la modul potenţial, să intre în industriile emergente într-o etapă ulterioară fără asumarea costurilor moştenirii reprezentate de investiţiile din stadiul iniţial, dar asta numai dacă vor dispune de setul adecvat de capacităţi şi vor dezvolta strategiile efective pentru a "captura" oportunităţile de salt care le sunt cele mai relevante pentru propria dezvoltare".   

Avertisment mai realist şi mai sincer nici că se poate. Nu este vorba doar despre un simplu exerciţiu teoretic, ci despre cheia întregului proces de construcţie a puterii în lumea de mâine. Recitiţi cu mare atenţie acest avertisment şi veţi putea evalua la justa sa non-valoare (totodată primejdie directă pentru securitatea naţională) rezultatele politicii dezastruoase în domeniul învăţământului din România, desfăşurată efectiv în ritmul dement de schimbare anuală a miniştrilor, veniţi fiecare doar cu ambiţiile şi ideile lor despre cum ar trebui pregătită forţa de muncă din ţara noastră. Context în care ce spun băieţii de la Davos pare într-adevăr un discurs adresat unei realităţi din altă galaxie cea din care nu facem şi nici măcar nu avem minima ambiţie de a face parte.

Şi, mai ales, cine de la noi va înţelege că eventuala cantonare a României în zona "piaţă de consum" este echivalentă cu o condamnare la disoluţie şi cu intrarea noastră în categoria inferioară a "rămaşilor în urmă", cei care, în aceste condiţii, vor deveni cei "din ce în ce mai tare rămaşi în urmă"?