România îndoliată şi Piaţa exaltată

Mitingul din Piaţa Universităţii  FOTO David Muntean

Parcă prea repede am trecut de la doliu la un soi de veselie indecentă. Sâmbătă au mai murit nouă tineri din Colectiv, iar strada arăta cel puţin ca scena unui teatru de Revistă. E o trecere prea rapidă de la România îndoliată la România exaltată.

Prima manifestaţie spontană - cea care a dus la plecarea Cabinetului Ponta - a fost strigătul necontaminat de revendicări punctuale. Venise în stradă poporul sătul de abuzuri şi furios. Încet, dar sigur, oamenii normali, majoritari în România, s-au retras din nou în micile lor bule din care veniseră. Alţii au ales să-şi plângă morţii sau să-i ajute pe cei care se luptă încă pentru viaţă. În locul lăsat gol au apărut impostorii şi profitorii, aşa cum - din păcate - se întâmplă de 26 de ani.

Acum, prin Piaţa Universităţii sunt tot soiul de scrântiţi: revoluţionari de ziua a şaptea, circari netalentaţi, clovni prăfuiţi şi alţi neînţeleşi şi fugiţi şi ei de-acasă după ce le plecase mintea de mai mult timp. Unul cu o pancartă cu Antena 3 în care a înfipt o varză, altul îmbrăcat în cearşafuri albe, nelegate la spate din păcate, din care trebuie să înţelegem că ar fi un soi de Patriarh. Mulţi, prea mulţi cetăţeni au venit cu mesaje inadecvate momentului.

În spitale încă se moare.

În schimb, în stradă strigă fiecare ce-l doare.

„Romania laică“, zice unul. „Vrem sarmale, nu catedrale“, îl acompaniază un glumeţ. Micii legionari, din alt unghi al pieţei, fac apel la Gheorghe şi Ion să se ridice, ştiţi poezia. Şi, că rimează cu poezia, „Jos Isărescu şi Masoneria care sugrumă România“ stă scris pe o frânghie unde mai sunt şi alte foi spânzurate cu toate revendicările posibile. Să nu-l uităm pe stegarul „psiho-dac“, răpit acum ceva vreme de serviciile secrete şi medicii de la salvare şi redat înapoi Revoluţiei din stradă, nu ştim dacă cu pastilele la el. În fine, totul este acum o brambureală mică, de 2-3000 de oameni.

Când va ajunge, în sfârşit, în această stradă, preşedintele Klaus Iohannis se va întâlni cu Dumitru Dincă şi Teodor Mărieş – actori ai revoltelor din 1989 - şi va face cale-ntoarsă întrebându-se dacă nu cumva coloana oficială l-a dus înapoi în timp, nu în Piaţă. Aşa se întâmplă când întârzii la întâlnirea cu destinul şi naţiunea care te-a votat. 

Din păcate, cu fiecare zi ce trece se mai sting nişte oameni care scăpaseră din clubul Colectiv. Pentru memoria acestor oameni, pentru familiile lor şi pentru alte milioane de oameni traumatizaţi de eveniment e nevoie să îndepărtăm orice urmă de indecenţă din spaţiul public.

P.S. Ştiu că toată lumea îl sfătuieşte zilele astea pe preşedintele ţării, nu vreau să îngroş rândurile, am însă o observaţie. Să dai mâna cu Adi Despot, ca şi cum l-ai fi avut în faţă pe ambasadorul Belgiei (venit cu scrisoarea de acreditare) mi s-a părut cel puţin un semn de inflexibilitate din partea preşedintelui. Poate că nu era greu să-l strângă în braţe pe acest supravieţuitor al atentatului comis de corupţia statului român, pe care preşedintele îl conduce de un an, cerând astfel iertare în numele aceluiaşi stat.