România la răscruce

Om bun, ai îndurat prea mult şi prea multe. Ţi-ai pus speranţele în ei, crezând mereu că următorii vor fi altfel. Că poate vor înţelege ce înseamnă să te reprezinte şi să aibă şansa de a-ţi face viaţa mai frumoasă şi mai uşoară. Sau măcar să te lase în pace, să nu-ţi pună piedici la tot pasul.

Cu „răul cel mai mic” ai dat din rău în mai rău. Iar ei şi-au bătut joc de tine. Te-au minţit şi te-au ucis puţin câte puţin în fiecare zi. Cu aroganţa lor. Cu incompenţa lor. Prin corupţia lor. Prin prostia lor.

Au trecut aproape 26 de ani, ca într-o clipă parcă. Mai mulţi ani decât aveau mulţi dintre cei dispăruţi dintre noi vineri seara. Mai ştii ce ne ziceau părinţii şi bunicii atunci, în decembrie ‘89? Plângeau de bucurie că măcar noi vom avea şansa să o ducem mai bine. LI-BER-TA-TE se striga într-un glas printre gloanţe. 1.166 de lumânări aprinse în sufletele noastre, una pentru fiecare martir al Revoluţiei Române.

După 26 de ani ne întrebăm amarnic: ce fel de stat e cel care nu ştie să aibă grijă de cetăţenii săi? Oricare dintre noi puteam fi în Colectiv vineri seara, într-un local care n-ar fi trebuit să fie autorizat niciodată. Sau pe Valea Oltului, cu o singură bandă pe sens, în coloană de tiruri, acroşaţi din contrasens într-o clipă de neatenţie. Sau pe un pat mizerabil la Spitalul Judeţean Sibiu, temându-ne să mergem la toaletă şi întrebându-ne dacă mai sunt medicamente. Sau într-o bancă ruptă la şcoala din Fâstâci, judeţul Vaslui, înghetând de frig şi răbdând de foame de cunoaştere, cu visurile noastre cu tot. Sau într-un avion în Apuseni, prăbuşiţi din misiunea de a salva vieţi, aşteptând în zadar să vină alţii să ne salveze pe noi. Se umple ţara de lumânări, din vârful munţilor până la malul mării. Da, corupţia şi incompetenţa ucid.

Un lucru e sigur în aceste nopţi de noiembrie: aşa nu se mai poate. România de azi e la răscruce: ori apăsăm butonul de restart, ori e game over.

Om bun, apasă butonul. Acum ori niciodată. Nu te lăsa păcălit de demisii şi de forme fără fond. Nu e prima dată când se schimbă totul aparent, dar de fapt nu se schimbă nimic. Nici nu se poate schimba nimic până nu ne implicăm, fiecare dintre noi, în schimbarea profundă a României.

Aşa că lasă deoparte temerile. Gata cu pasivitatea. Uită tăcerea. Prinde curaj şi (re)capătă-ţi încrederea în tine, în ceilalţi şi în România pe care o dorim cu toţii. România democratică şi prosperă, România din care copiii noştri nu vor mai fi nevoiţi să plece ca să-şi împlinească visurile.

Implică-te. Schimbă(-i). Trage-i la răspundere. Ai grijă de ţara ta. Curaj! E #vremeacetatenilor.