Rusia versus România. Provocări şi război hibrid în flancul estic al NATO

Asaltul politicienilor coaliţiei PSD-ALDE împotriva justiţiei, statului de drept şi a valorilor euro-atlantice slăbesc statul român, devenind o pradă uşoară în războiul hibrid pe care Federaţia Rusă îl desfăşoară în regiune.

Drama Ucrainei din anul 2014 este astăzi exemplul cel mai concludent în ceea ce priveşte războiul hibrid. Scutul anti-rachetă de la Deveselu, parteneriatul strategic cu SUA şi NATO sunt cele trei elemente care asigură securitatea României şi, totodată, o plasează în prima linie în războiul geopolitic dintre EST şi VEST.

Flancul estic al Alianţei întărit şi amplasarea scutului anti-rachetă la Deveselu stârnesc o îngrijorare permanentă la Kremlin, care consideră că acestea îi subminează securitatea şi capacitatea de descurajare a propriilor săi inamici. Acest lucru a fost confirmat atât de Vladimir Putin, cât şi de şeful Forţelor Strategice Nucleare ale Federaţiei Ruse, generalul Serghei Karakaiev, care au susţinut public că forţele armate ruse vor dezvolta noi tipuri de rachete intercontinentale pentru anihilarea scutului de la Deveselu.

„Rusia va introduce noi tipuri de rachete intercontinentale, care vor avea traiectorii greu de anticipat; de asemenea, vom avea noi mijloace de a depăşi sistemul antirachetă NATO. Forţele balistice ruse sunt capabile să lanseze atacuri simultane din mai multe direcţii”, sublinia Serghei Karakaiev.

De asemenea, ruşii şi-au întărit forţa militară din Crimeea, anexată ilegal în 2014, cât şi-n enclava Kaliningrad, prin amplasarea rachetelor Iskander şi a unor echipamente militare de ultimă generaţie.

În schimb, oficialii Alianţei au precizat de fiecare dată, că sistemul de la Deveselu nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci împotriva Iranului şi a unor posibile ameninţări din Orientul Mijlociu şi, totodată, au arătat că din punct de vedere tehnic şi geostrategic, rachetele interceptoare nu fac faţă sistemelor balistice ruseşti.

„Acest amplasament din România, ca şi cel din Polonia, nu este îndreptat împotriva Rusiei. Sunt prea puţini interceptori, localizaţi mult prea la sud sau prea aproape de Rusia pentru a putea intercepta rachete balistice intercontinentale ruseşti”, declara secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Pe de altă parte, Rusia nu se teme de exerciţiile NATO desfăşurate cu regularitate în statele flancului Estic (Polonia, Ţările Baltice, România şi Bulgaria) sau de rotaţia periodică a soldaţilor americani din regiune, ci de răspunsul masiv al NATO, în cazul în care ar îndrăzni să depăşească linia roşie.

Destrămarea URSS a devenit o obsesie pentru Vladimir Putin

Pentru Putin şi oamenii cheie ai regimului său, „destrămarea URSS-ului reprezintă cea mai mare catastrofă geopolitică pentru poporul rus”. În această cheie sunt gândite acţiunile de sabotaj din spaţiul euro-atlantic, prin intermediul războiului hibrid şi al GRU (n.r. Serviciul de Informaţii al Armatei Ruse).

Astfel, după anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea şi declanşarea războiului din Donbass, Moscova utilizează o gamă variată de tehnici şi metode subversive non-militare în războiul său hibrid pentru divizarea şi slăbirea NATO, subminarea democraţiilor occidentale şi crearea unor pretexte de război artificiale, prin care se alimenteze ura şi extremismul dintre state.

În acest sens, Kremlinul foloseşte cu succes comunicaţiile strategice pentru modelarea mediului politic din statele situate în flancul Estic al NATO, prin intermediul platformelor media-tv: Russia Today (RT) şi Sputnik, pentru promovarea ştirilor false (fake news) şi a unor informaţii cheie, care să întărească curentele pro-putiniste din aceste state.

Susţinute financiar de Kremlin şi de echipe de troli, aceste canale media răspândesc un volum mare de informaţie, care pun la îndoială valorile democraţiei liberale în spaţiul euro-atlantic.

Concomitent cu răspândirea informaţiilor şi a ştirilor false, planificatorii Kremlinului utilizează şi atacurile cibernetice. Scopul acestora este precis şi vizează: furtul informaţiilor strategice, care să fie reutilizate în alegerile din aceste state, pentru a sprijini forţele politice cu opţiuni clare pro-ruse.

În multitudinea scenariilor războiului hibrid pe care Rusia îl desfăşoară în statele din flancul Estic al Alianţei, cât şi-n democraţiile din Occident sau SUA, GRU are rolul său bine definit. Atacurile cibernetice din SUA, implicarea activă în Ucraina sau otrăvirea spionului dublu Skripal sunt doar câteva din acţiunile desfăşurate de agenţii acestui serviciu de informaţii pe spaţiu.

Condusă din 2016 de către Igor Korobov, care figurează pe lista cu sancţiuni a administraţiei SUA, GRU dispune de o vastă reţea de agenţi ilegali în străinătate precum şi de unităţi militare de elită - Speţnaz, potrivit paginaderusia.ro.

Totodată, Serviciul este acuzat că se află în spatele grupului de hackeri APT28, cunoscut sub numele „Fancy Bears”. Îi sunt atribuite atacuri care au vizat canalul de televiziune francez TV5 Monde, instituţii ale statului german, site-ul preşedintelui francez, Emmanuel Macron sau Agenţia Mondială Anti-Dopping.

Serviciile de informaţii ruseşti au jucat un rol crucial în anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia în martie 2014, în urma intervenţiei unor forţe speciale şi a unui referendum (care nu a fost recunoscut de către Kiev şi Occident), în Siria sau în conflictul din Georgia (august 2008) şi Cecenia (1999).

Citeşte analiza completă pe Jurnaliştii.ro