Rusofobia, un germene al răspândirii răului

O femeie originară din Rusia la un protest împotriva războiului lui Putin, la Washington

În contextul războiului lui Putin în Ucraina, există minţi înfierbântate care vor să pună la zid literatura şi întreaga cultură rusă. Primarului din Florenţa i s-a cerut să demoleze statuia scriitorului Dostoievski.

Rusofobia este epicentrul scoaterii unui întreg popor pe tuşa istoriei umanităţii. Se întâmplă în toate ţările europene, în Statele Unite şi în genere în toate ţările democratice. După trei săptămâni în care armata rusă a bombardat în Ucraina spitale, maternităţi, şcoli, reactoare nucleare, convoaie umanitare, după ce oraşe întregi au fost rase de pe faţa pământului, Vladimir Putin se bucură în continuare de încrederea marii majorităţi a populaţiei ruse.

Dar studiile sociologice nu pot măsura şi frica din spatele răspunsurilor. Teroarea liderilor de la Kremlin, în speţă a lui Putin asupra populaţiei şi propaganda serviciilor secrete fac din majoritatea cetăţenilor ruşi copiii cuminţi ai unui tătuc autoritar. Dar i-am văzut şi pe cei care manifestau împotriva lui Putin şi erau săltaţi de jandarmi doar pentru că scandau cuvântul război. Zeci de mii au înfundat până acum închisorile. De unii nu se ştie nimic. Vor urma şi alţii. Ei sunt inima Rusiei, cei care au ieşit în stradă, au fost bătuţi, călcaţi în picioare, arestaţi, condamnaţi.

Când Putin spune Rusia, spune „Rusia sunt eu”

Senatul SUA a adoptat marţi în unanimitate o rezoluţie prin care îl condamnă pe liderul de la Kremlin drept „criminal de război“. La fel l-a numit şi preşedintele SUA Joe Biden, iar Tribunalul de la Haga a ordonat Rusiei să oprească imediat invazia Ucrainei.

Oricât ar fi de cenzurată presa de la Moscova, majoritatea poporului rus nu poate să nu ştie de crimele abominabile ale armatei lui Putin în Ucraina. De sutele de copii ucişi. De drama refugiaţilor. De soldaţii ruşi abia recrutaţi, fără să fi ţinut o armă în mână, care îşi pierd viaţa într-un război care nu e al lor. Nu există durere mai mare decât a mamei care îşi pierde copilul. A mamei din Ucraina bombardată de armata rusă, dar şi a celei din  Rusia lui Putin. Moartea nu poate fi supusă discriminării etnice.

Rusofobia se exprimă în diferite moduri în marea parte a lumii. În România, atrocităţile Armatei Roşii asupra populaţiei civile după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial şi mâna lungă a Moscovei care a contribuit la impunerea comunismului nu sunt nici acum uitate de către cei care le-au trăit. Dar au trecut de atunci generaţii peste generaţii şi tinerii de azi nu împărtăşesc ideea conform căreia fiul trebuie să tragă după el vinovăţia tatălui. Nu poţi să pui un popor întreg cu spatele la zid din cauza atrocităţilor şi crimelor săvârşite de o parte a acelui popor.

În România trăiesc aproximativ 30.000 de ruşi lipoveni. Într-un interviu publicat recent de ziarul „Libertatea“, Silviu Feodor, preşedintele Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, vorbeşte despre integrarea acestora în rândul populaţiei majoritare: „Noi, etnicii ruşi lipoveni, suntem pe teritoriul României de aproape 300 de ani. În toată această perioadă, am trăit soarta acestei ţări cu bune, mai puţin bune, şi suntem parte integrantă a acestui popor. În ceea ce priveşte politica externă a Federaţiei Ruse, pur şi simplu, nu avem nicio legătură. Aşa cum n-am avut legătură cu politica Rusiei Ţariste sau a Uniunii Sovietice. Ceea ce ne dorim noi este pace şi stabilitate“. În situaţia de acum, în care Ucraina este sfârtecată de obuzele armatei ruse, tendinţa multora este de a stigmatiza atacatorul până în fibra culturală a poporului. Literatura şi întreaga cultură rusă sunt puse la zid de minţi înfierbântate.

„În loc să anulăm secole de cultură rusă, să ne concentrăm să-l oprim pe Putin”

Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea lui Dostoievski, în decembrie 2021, autorităţile din Florenţa au instalat o statuie a marelui scriitor rus în parcul Cascine. Odată cu invadarea Ucrainei de către armata lui Putin, primarul Florenţei, Dario Nardella, a anunţat pe Twitter că a primit prin poştă o cerere de desfiinţare a monumentului: „Mi s-a cerut să demolez statuia lui Dostoievski din Florenţa. Să nu devenim confuzi. Este un război nebun al unui dictator şi al guvernului său, nu un război al unui popor contra altuia. În loc să anulăm secole de cultură rusă, să ne concentrăm să-l oprim pe Putin.“

În România, rusofobia îşi arată colţii mai ales pe reţelele de socializare. Literatura rusă nu e bună pentru că dezvoltă doar dimensiunea tragică a existenţei. Filmele lui Tarkovski nu sunt bune pentru că nu oferă răspunsuri de-a gata. Şi tot aşa.

A nu se înţelege că pun în balanţă suferinţele crunte prin care trece poporul ucrainean cu ignoranţa lucie a majorităţii poporului rus întreţinută de lacheii lui Putin. Spun doar că nu există popoare vinovate. Există însă dictatori care se caţără la vârful puterii prin servanţi pe care ulterior îi elimină. Iar fobia ca şi idolatria sunt vicii care au creat şi creează monştri.

George Arun - Deutsche Welle