„Mai mulţi membri ai familiei Ursu au fost ucişi la Auschwitz. Gheorghe Ursu a fost ucis în Bucureştiul comunist. Vom provoca, prin nesimţirea noastră, o nouă victimă, de data aceasta în Bucureştiul «liber»? Îmi îngădui să sper că interesul public pentru carierele celor 14 candidaţi la preşedinţie va lăsa loc şi unui interes echivalent pentru viaţa unui om tânăr, care riscă să moară pentru că nu ne pasă de nedreptatea făcută altora şi de onoarea actului de justiţie“, atrage atenţia filozoful Andrei Pleşu. 

Fiul disidentului Gheorge Ursu a intrat, marţi, 21 octombrie, în greva foamei, în semn de protest faţă de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis, iar ofiţerul de la Securitate care a coordonat ancheta ce l-a vizat pe acesta nu este pus sub acuzare.

Andrei Ursu s-a întâlnit miercuri, 22 octombrie, cu Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), pentru a cere ca la soluţionarea plângerii sale să fie avute în vedere şi alte documente din dosarele celor deja condamnaţi pentru moartea tatălui său. Este vorba de dosarele în care s-a dispus trimiterea în judecată a lui Marian Clită, Tudor Stănică şi Mihail Creangă, aceştia fiind condamnaţi ulterior pentru moartea disidentului.

Cu toate că aceştia din urmă au primit câte 10 ani de închisoare pentru participare şi instigare la uciderea lui Gheorghe Ursu, atât Creangă, cât şi Stănică au fost eliberaţi ulterior. Stănică a fost eliberat „temporar” în octombrie 2004, după nici un an de închisoare, pe motiv de boală. În 2008, a fost eliberat şi Creangă, în baza unui decret de graţiere al lui Nicolae Ceauşescu, rămas valabil din 1988, prin care pedeapsa i-a fost redusă la jumătate. De prevederile acestui decret s-a bucurat şi Marian Clită.

Andrei Ursu a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui României Traian Băsescu, dar şi premierului Victor Ponta, ministrului Justiţiei Robert Cazanciuc şi procurorului general Tiberiu Niţu. În document, Andrei Ursu face apel la autorităţile statului pentru a nu mai tergiversa rezolvarea cazului tatălui său.

Ucis la ordinul Securităţii 

Inginerul Gheorghe Ursu a fost ucis la 17 noiembrie 1985, în arestul Rahova, din Bucureşti. Disidentul fusese urmărit de Securitate încă din anii 70, când trimisese scrisori la postul de radio „Europa Liberă”, în care denunţa politica criminală şi cultul personalităţii dictatorului Nicolae Ceauşescu. În decembrie 1984, Securitatea i-a confiscat jurnalul personal, document nerestituit familiei inginerului nici până în prezent.

Anchetat atât de torţionarii Miliţiei, cât şi de cei ai Securităţii, Gheorghe Ursu a fost ucis de un deţinut de drept comun, Marian Clită. Cercetările ulterioare au arătat că acesta a primit ordin de la şefi ai Securităţii pentru a-l extermina pe disident. În 1996, Marian Clită a fost găsit vinovat pentru omor şi condamnat la 20 de ani de închisoare. El a recunoscut că nu a făcut decât să îndeplinească ordinele ofiţerilor de securitate. Clită nu a făcut decât doi ani de închisoare, beneficiind de un decret de amnistie din 1988, dar şi de reducerea pedepsei pentru bună purtare. (Sorin Ghica)

Citeşte şi:

Disidentul Gheorghe Ursu, ucis a doua oară

Cum a făcut praf un judecător militar memoria disidentului Gheorghe Ursu: „Opoziţia“ victimei faţă de regimul comunist a fost nesemnificativă

Andrei Ursu cere reanalizarea unor acte ignorate de magistraţi în dosarele torţionarilor care i-au ucis tatăl
 

Cazul securistului care l-a anchetat până la moarte pe Gheorghe Ursu, amânat din nou de magistraţii militari. Pârvulescu: „A acuza e una, a dovedi e alta“

Povestea unui criminal abject - ucigaşul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu