Suferinţele cutremurătoare din subteranele siberiene, evaluate de judecătorii români la 50.000 de euro

Preşedintele de onoare al Forumului Democrat German - Petroşani Ernest Ulrich (83 de ani) a obţinut în instanţe daune morale morale de 50.000 de euro, pentru chinul îndurat în lagărele sovietice de muncă din Siberia.

Ernest Ulrich a fost trimis la muncă, împreună cu tatăl său, în lagărul nr. 1031 Dzerjinsk, Regiunea Dombas, timp de aproape patru ani, în perioada 16 ianuarie 1945 – 31 octombrie 1949. Singura vină a celor doi a fost că erau cetăţeni de origine germană. Statul român a rămas cu obligaţii politice faţă de U.R.S.S., stabilite prin Armistiţiul de încetare a celui de-al doilea război mondial şi a luat măsuri de ridicare forţată a cetăţenilor români pe considerente etnice şi trimiterea lor la muncă forţată în Siberia.

Tranportul s-a făcut în vagoane de animale


Ridicarea acestora s-a făcut de către autorităţile române, iar etnicii germani au fost duşi flămânzi, numai cu hainele de pe ei, în vagoane de transport animale, în  călătorie de 19 zile şi acolo au fost ţinuţi în friguri mari, cazaţi în barăci fără foc, alimentaţi sărăcăcios şi puşi la muncile cele mai grele din subteran. Au fost lipsiţi de cele mai elementare condiţii de viaţă, inclusiv de apă. La 1 noiembrie 1945, tatăl său a fost repatriat, întrucât era bolnav grav, suferea de dizenterie, pierdea sânge prin scaun şi avea anemie. Sovieticii au fost  nevoiţi să -l returneze în ţară cu primul transport de bolnavi.


Ajuns la 26 de kilograme

La sosirea acasă, tatăl lui  Ernest Ulrich  a avut greutatea de 26 kg. Medicii au renunţat  la a-i mai administra tratament, considerându-l iremediabil. A rămas mai mult timp imobilizat în pat şi a fost alimentat de mama reclamantului cu biberonul, precum un bebeluş. După o lungă perioadă a început să meargă, după care şi-a mai revenit, însă a decedat înaintea împlinirii vârstei de 56 de ani.

Meniul zilnic: 300 de grame de pâine neagră şi un castravete murat


Calvarul lui  Ernest Ulrich a continuat în lagărul din Siberia. În lagăr, alimentaţia era sărăcăcioasă, primind timp de un an, câte un castravete murat, ciorbe de gogonele, de castraveţi şi de varză murată, 300 grame de pâine neagră pe zi. Pentru această hrană trebuia să muncească în mine extrem de primitive, pentru a extrage cărbuni. Alături de cărbuni scoteau aproape zilnic şi câte unul – doi morţi. Apa pe care o consumau venea pe un pârâiaş din afara lagărului, în care s-a descoperit ulterior că erau aruncate gunoaie şi numeroase cadavre de animale aflate în putrefacţie. Apoi, au obţinut apă din topirea zăpezii.


Lupta cu frigul de minus 40 de grade


În lagăr, pe corp le-au apărut umflături purulente şi foarte dureroase, de culoare neagră, unii dintre ei dobândind tifos exantematic, ploşniţe şi paraziţi au avut aproximativ 3 ani. Bolile au curmat viaţa a 30% din numărul persoanelor din Valea Jiului care au fost împreună, fără a primi niciun fel de tratament.
Alături de lipsa de hrană, de apă potabilă, de prezenţa paraziţilor şi de infecţii, au avut de suferit şi de un frig siberian, peste suportabilitatea organismului. Temperatura scădea la minus 30 – 40 de grade Celsius, iar îmbrăcămintea era de vară şi uzată. În picioare purtau saboţi de cauciuc, în care puneau hârtie cu paie.


Urechile morţilor erau devorate de şobolani


Din numărul de 1.750 de etnici germani deportaţi din Valea Jiului în U.R.S.S., au murit în perioada de deportare  471 de persoane. În prezent, mai sunt în viaţă încă 36 de persoane. Zeci de oameni au ajuns adevărate schelete-vii şi aveau doar 26 de kilograme. Foarte mulţi dintre aceştia decedau. Deţinuţii erau obligaţi să evacueze pe rând cadavrele celor decedaţi, iar Ulrich a evacuat, când a venit rândul său, un număr de 19 morţi, majoritatea fără urechi şi fără nas, deoarece erau devoraţi de şobolani.

Călcâiele i-au putrezit din cauza degerăturilor


În cazul lui Ernest Ulrich, acesta a povestit că iarna avea călcâiele picioarelor putrezite din cauza degerăturilor, iar vara , în talpa piciorului avea iritaţii supurente din cauza puroiului, timp de 5 ani cât a stat acolo. Din cauza condiţiilor mizerabile, expuse doar sintetic, a ajuns bolnav, cu suferinţe pentru toată viaţa. A rămas cu boli de stomac şi cu distrugerea în întregime a organelor interne.

Preţul celor patru ani de suferinţe


Tribunalul Hunedoara  a decis că atât Ernest Ulrich, cât şi tatăl acestuia au avut de suferit de pe urma măsurii administrative a deportării lor în fosta U.R.S.S. în lagăre de muncă, măsură care are caracter politic. Instanţa a decis că suma de 50.000 de euro acoperă suferinţele îndurate. “Aceste despăgubiri  trebuie să  aibă rolul de a  oferi o satisfacţie morală celor prejudiciaţi, în sensul de a fi susceptibile să atenueze suferinţele acestora şi  nu să realizeze o îmbogăţire fără justă cauză”, se arată în decizia instanţei.


„Prejudiciul moral prin esenţă nu este susceptibil de evaluare bănească”


“Potrivit  practicii judiciare şi doctrinei în materia daunelor morale, se reţine că prejudiciul moral prin esenţă nu este susceptibil de evaluare bănească, despăgubirea acordată neputând avea drept urmare repunerea celui prejudiciat în situaţia anterioară, întrucât suferinţele suportate direct sau indirect nu mai pot fi şterse, curgerea timpului fiind ireversibilă”, au mai arătat judecătorii.