Suspiciuni de plagiat în teza de doctorat a noii şefe a Curţii Supreme, Corina Corbu

Există dubii serioase de plagiat asupra tezei de doctorat a judecătoarei Corina Corbu, noua şefă a Curţii Supreme, atrage atenţia Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI).

E vorba despre o lucrare susţinută în 2010, la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, îndrumător fiind profesorul universitar Corneliu Bîrsan, fostul judecător al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). CRJI arată că lucrarea conţine zeci de fragmente preluate fără sursă şi citări incorecte.

 „Victima” numărul 1 a lui Corbu la capitolul furt intelectual este Ana Cristina Lăbuş, un alt magistrat – culmea, prietenă a judecătoarei Corbu şi colegă a acesteia în Consiliul Superior al Magistraturii la momentul susţinerii tezei. Cu doi ani înainte de momentul la care Corbu a devenit doctor în Drept, Lăbuş publicase un articol în Revista ”Drepturile Omului” – ”Cererea individuală în sistemul Convenţiei europene a drepturilor omului. Titulari, calitatea de victimă, condiţii de admisibilitate”, nr. 2/2008, p. 14-23. Paginile 25-62 ale cărţii lui Corbu s-au inspirat copios şi neetic din acest articol: au fost preluate fragmente integral, deseori cu tot cu note de subsol, iar altele au fost reformulate, mai mult sau mai puţin. Nicăieri în teză, inclusiv în bibliografie, nu este citat articolul lui Lăbuş. Într-un limbaj mai plastic, copierea notelor de subsol reprezintă ceea ce, în limbajul juridic, s-ar numi o ”circumstanţă agravantă” – este ca şi cum ai jefui de bani pe cineva în toiul iernii, iar, la sfârşit, i-ai lua şi cizmele”, arată jurnaliştiid e la CRJI.

Jurnaliştii au descoperit şi alte lucrări care ar fi fost copiate fără a fi citate.

„Următorul pe listă este Jean François Renucci, unul dintre cei mai renumiţi specialişti în domeniul analizelor despre CEDO. Corbu a copiat (p. 190-194 din cartea sa) din unul dintre volumele de căpătâi ale lui Renucci, tradusă în România în 2009, la Editura Hamangiu: ”Tratat de drept european al drepturilor omului”. Strategia doctorandei Corbu a fost aici de tipul ”poliţistul bun, poliţistul rău”: volumul este citat de câteva ori, apare şi în bibliografie (chiar dacă în manieră incompletă, fără menţionarea anului apariţiei şi editurii), dar există şi fragmente ale aceluiaşi autor în care a fost lăsată la o parte citarea. De asemenea, la un moment dat, succesiunea paragrafelor citate/necitate, precum şi ordinea ideilor, trădează clar inspiraţia din Renucci (p. 248-256 din volumul acestuia), parţial cu încălcarea regulilor de etică. Fără citare a fost copiat şi un fragment dintr-un articol cu titlul ”Legalitatea, continuitatea şi unicitatea ordinului profesional al avocaţilor din România” publicat de Corneliu-Liviu Popescu în numărul 1 din 2007 al revistei ”Curierul Judiciar”. ”Similitudinile” se găsesc la pagina 7 – Popescu şi 98 – Corbu”, mai arată ancheta celor de la CRJI.

„O altă descoperire care a rezultat din studierea tezei ridică un semn de întrebare şi asupra calităţii acesteia: există mai multe paragrafe care se repetă identic, la distanţă de zeci de pagini! Astfel de situaţii-pereche se întâlnesc la paginile 30/84, 34/99, 71/108, 72/108, 73/108. ”Reluarea paragrafelor în forme identice afectează demonstraţia ştiinţifică, ilustrând o precaritate a stilului. Dacă acele paragrafe sunt obiect al plagiatului, fireşte, este afectată etica oricărei creaţii”, este citat un specialist în Drept care susţine că nu există dubii asupra plagiatului în teza citată.

Profesorul universitar Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti, locul unde a fost susţinută teza, a transmis că ”Vom examina cazul semnalat. (…) Vom reveni imediat ce vom avea un răspuns clar şi documentat.”