Tablele lui Moise. Guran

Jurnalistul Moise Guran (stânga) şi premierul Victor Ponta (dreapta).

La un an şi jumătate de la momentul în care jurnalismul de tip Mihai Gâdea era umilit public, în studioul Antenei 3, de către politicianul Mihai Răzvan Ungureanu, jurnalismul veritabil şi-a luat o viguroasă revanşă faţă de politicieni.

Luni seara, premierul Victor Ponta a fost invitatul unei ediţii speciale pe postul public de televiziune, avându-l ca amfitrion pe Moise Guran. Personal nu am văzut emisiunea, dar am aflat ulterior că site-urile de socializare au explodat şi au revărsat şuvoaie de admiraţie peste realizator. Aşa că am intrat în arhiva emisiunii şi am văzut-o.

Cine se aştepta ca la finalul dezbaterii să vadă sânge pe pereţi şi creieri pe pardoseala platoului trebuie să se fi înşelat amarnic. Dacă e să exprim într-un singur cuvânt locul în care a excelat Moise Guran, acest cuvânt ar fi atitudinea. Politicos şi zâmbitor - fără să fie obedient, ferm - fără să fie obraznic sau inchizitorial, bine informat şi capabil să-şi urmărească subiectul, atent la răspunsuri şi nu doar avid să-şi audă – şi să i se audă - propriile întrebări.

Prin cărţile de jurnalism scrie că un interviu se ratează întotdeauna din cauza reporterului şi niciodată din cauza intervievatului, căci răspunsurile pe care le primim sunt întotdeauna rodul întrebărilor pe care le punem. Prin întrebările pe care le-a pus, s-a văzut limpede că Moise a căutat informaţie şi nu impresie artistică, iar rezultatul a fost că le-a obţinut pe amândouă.

Am aflat lucruri importante chiar şi din întrebările care, în pofida insistenţelor, nu şi-au primit răspuns. Bunăoară, am putut vedea că, deşi a promovat în Parlament controversata lege privind Roşia Montană, premierul Ponta încă nu stăpâneşte bine subiectul. Căci cum altfel putem interpreta faptul că premierul nu ştie că cele trei lacuri existente acum la Roşia Montană nu sunt cu cianuri? Sau că galeriile în care s-au blocat minerii pe care i-a salvat sunt simple obiective turistice şi nimic mai mult? Premierul zice că s-a arătat îngrozit de frigul din aceste galerii, dar nici peşterile nu sunt mai prietenoase cu turiştii, nu?

Tot întrebări bine ţintite au devoalat un premier total nesigur de calitatea respectivului proiect de lege. Exasperat de gravele carenţe de constituţionalitate pe care i le tot semnala Guran, Victor Ponta s-a resemnat să afirme că n-are decât să vină Parlamentul să le corecteze.  Un răspuns cam îngrijorător din partea unui politician care ia decizii în fiecare zi.

În sfârşit, tehnica de interviu a lui Moise Guran l-a făcut în câteva rânduri pe premier ca, de fiecare dată când era realmente pus în dificultate, să se refugieze în singura zonă pe care pare să o stăpânească foarte bine: Băsescu. E şi acesta un fel de răspuns.

Alina Mungiu Pippidi avansa ieri chiar ideea unui schimb: să avem un premier ca Moise Guran. O fi o idee, dar e una neproductivă pentru presă. Căci ar fi mult mai sănătos pentru toată lumea să avem cât mai mulţi jurnalişti ca Moise Guran şi atunci, de bună seamă, şi politicienii noştri ar arăta altfel. Nu s-ar mai năpusti ca neghiobii prin studiouri TV înainte de a fi pus un pic mâna pe carte, emisiuni precum cea de luni seara ar intra în firescul lucrurilor şi n-ar mai fi potopite cu şuvoaie de admiraţie pe reţelele de socializare, iar acest editorial n-ar mai fi apărut deloc.

Risc o comparaţie poate nelalocul ei: aşa cum un alt Moise şi-a scrijelit poruncile pe table de piatră şi şi-a călăuzit poporul, poate n-ar strica deloc ca jurnalismul de tip Moise Guran – sau tip alţi câţiva, înfiorător de puţini - să fie scrijelit pe pereţii redacţiilor sau ai facultăţilor de profil.