Teoria lucrului bine conspirat

Atentat la o universitate din Kenya FOTO AP

Din când în când văd oameni altfel inteligenţi care, cu voce gravă, acuză presa că „ascunde sub preş“ evenimente importante. Că-i vorba despre măcelul din Nigeria, unde gruparea Boko Haram a ras de pe faţa pământului sate întregi, sau despre Kenya - unde aproape 150 de studenţi creştini au fost împuşcaţi cu cruzime.

Ni se scot ochii cu „tratamentul inegal“ pe care ziarele şi televiziunile îl acordă unui măcel faţă de alt măcel – fiind favorizat, de exemplu, unul care are loc în Europa.

Teoria conspiraţiei se naşte repede şi se răspândeşte mai ceva ca virusul gripal. Ba, mai mult, ajunge să infecteze logica unor oameni pe care altădată îi credeai întregi la minte, intelectuali valoroşi suspecţi că nu le-ar lipsi simţul măsurii şi al ridicolului. Evaluarea a fost greşită şi nu ştiu care e motivul pentru care acolo unde e multă carte prinde repede şi rădăcina conspiraţionistă. Nu le mai dau numele că se ştiu ei.

Ultima linie de atac a acestor degrabă văzători de conspiraţii este masacrul care a avut loc într-o universitate din Kenya. O prigoană a creştinilor pe care, spun aceşti văzători în stelele conjuraţiei, mass-media din România dar şi din lumea întreagă occidentală o bagă sub preş fără preaviz, aşa cum nu a făcut cu un alt act terorist recent, cel din Paris. Drept susţinere a teoriei se înşiră câteva motive debile, un fel de tocăniţă complotistă: africanii sunt mai puţin oameni pentru presă decât europenii sau americanii, puterea sionistă care pompează bani în marile corporaţii de presă, incorectitudinea politică etc. 

Hârtia suportă multe.

Aceşti apostoli ai complotului universal uită ceva esenţial. Veştile despre evenimentele despre care discută aprins nu au venit cu poştalionul la ei, n-au fost proiectate în stele şi nici n-au fost aduse în cioc de porumbelul călător. Dacă au venit aşa, să-mi arate porumbelul care a venit la ei cu ştirile despre masacrele din Africa că-l mănânc, imediat după Post. Domnii ăştia au aflat despre evenimentele sângeroase pe care presa „le ascunde“ fix din ziare, reviste şi ştiri TV. 

De ce se aprind aşa de tare împotriva mesagerului habar n-am şi nici ei nu spun. Dar le-aş recomanda un moment de reflecţie înainte de a arunca cu acuze în stânga şi în dreapta, gratuit.

Cunoaştem bine problemele presei noastre, unii ştim din interior limitele umane şi financiare grave dar, vă rog, nu mai puneţi în cârca ei şi probleme inventate.