Tiberiu Niţu, demisia!

Având în vedere că subiectul participării cu arma-n mână la Revoluţie a actualului procuror general al României, Tiberiu Niţu, a trecut aproape nevăzut în negura arestărilor şi a ştirilor care ne tot cântă că ne paşte nu ştiu ce război, trebuie cumva şi cineva să îi ceară demisia şefului procurorilor. O fac eu, în calitate de tânăr siderat vizavi de neclaritatea istoriei recente a ţării în care m-am născut.

Revoluţie sau lovitură de stat? E o întrebare pe care nu mi-o pun doar eu, ci mulţi alţi colegi de generaţie. Mă refer la generaţia născută după 1990, care învăţă în şcoală mult prea puţine lucruri despre evenimentele din 1989. O lecţie, iar aia pe final de semestru, taman atunci când atenţia tuturor elevilor şi profesorilor e centrată pe inutilitatea numită bacalaureat.

Totuşi, ce ar putea fi predat în şcoală despre Decembrie 1989? Ceea ce se cunoaşte şi se admite la scară largă despre căderea regimului Ceauşescu este adevărul sau doar o istorie falsă, formulată de-aşa manieră astfel încât mulţi dintre dinozaurii comunişti (nu dăm nume), care au făcut politică şi după '89, să fie identificaţi drept nişte eroi sau cel puţin să ocupe şi astăzi funcţii în fruntea statului român? Iar dacă nu ei, măcar copiii lor? Sunt întrebări la care nu am răspuns. Am 22 de ani şi nu ştiu ce să cred despre trecerea la democraţie a României. Poate va reuşi să ne lumineze justiţia. Justiţia condusă de militaro-revoluţionarul Tiberiu Niţu.

Am zis justiţie? E clar, deja încep să aud aplauze în fundal şi urale la adresa celor care, iată, bagă în sfârşit corupţii la puşcărie. Că îi bagă preventiv, selectiv sau după ce sunt lăsaţi din braţele de cei cu ochi de culoarea cerului, asta nici nu mai contează pentru mulţimea doritoare de sânge pe pereţi. Cătuşe să fie!

Totuşi, o să-mi asum înjurăturile şi o să-mi permit să pun la îndoială prezenţa lui Tiberiu Niţu în fruntea Parchetului General al României. Când fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat (poate puţin cam târziu şi într-un context nefavorabil) că Tiberiu Niţu a tras la Revoluţie, toţi apărătorii statului de drept au sărit ca arşi şi au început să-i vopsească lui Traian Băsescu statuia de nebun care se plictiseşte acasă. Aşa-i la noi, în democraţie. Când începi să spui nişte lucruri altfel, grave şi poate adevărate, eşti automat pus la colţ. Deranjezi starea de fapt şi nu e bine ce faci! Atentezi la "securitatea naţională"! În mintea multor deontologi şi securişti de modă nouă, şefii de instituţii "strategice" n-au voie să cadă nici dacă greşesc, de dragul stabilităţii şi al imaginii frumoase în faţa "partenerilor externi".

Surprinzător, Tiberiu Niţu, într-un interviu acordat pentru Adevărul, n-a negat afirmaţiile lui Traian Băsescu: 

Adevărul: Dumneavoastră aţi tras?
Tiberiu Niţu: Era concepţia aia că se trage din casele din apropiere. Şi când s-a zis foc spre casele alea..., am executat foc! Eu, civilii de pe lângă mine care aveau arme, colegii mei, toată lumea. Am tras acolo, dar nu era nimeni. Atât. Alea au fost singurele momente, în noaptea de 22 spre 23 decembrie.

Delirul continuă spre finalul interviului:

Tiberiu Niţu: În 1995 veneam de la Ploieşti la Bucureşti pentru un examen. Şi în tren mă întâlnesc cu un coleg de-al meu din Armată. Şi vine „naşu“ să ne ceară biletele la control. Eu scot biletul şi el scoate nişte cupoane din alea. Zice „tu n-ai? Nu eşti revoluţionar?“. „Nu“. Zice „eu sunt, ne-am luat toţi certificate“. M-a învăţat să mă duc la Asociaţia Club 22, am fost la ăia acolo şi mi-am făcut dosar. Mi-a ieşit certificatul în 1996, în noiembrie. Am declaraţii în dosar de la comandanţii mei, am fotografii. Păi am o fotografie făcută de o franţuzoaică venită cu ajutoare în care aia mă pupă pe mine peste gardul Televiziunii. Dacă mâine se dă lege că se abrogă legea revoluţionarilor, sunt primul care îmi depun certificatul. Dar atât timp cât eu ştiu oameni care n-au călcat pe la Revoluţie şi au certificat, eu de ce să-l dau?

Concluzionând, avem un procuror general în funcţie care:

• la "Revoluţie" a făcut parte din trupele de Securitate (UM 0596 Bucureşti);
• a tras la Revoluţie spre nişte case din Dorobanţi în care, spune el, nu se afla nimeni (click pentru declaraţia proprie);
• are certificat de revoluţionar, chiar dacă Revoluţia l-a prins militar;
• în baza certificatului de revoluţionar, a primit 8.000 de metri pătraţi de teren în judeţul Prahova;
• are pe mână dosarele Revoluţiei;
• recunoaşte că certificatul de revoluţionar e luat la grămadă, fără a deţine această calitate. Ăsta nu cumva e fals şi uz de fals?

Tiberiu Niţu, demisia!