Torţionarul Alexandru Vişinescu, acuzat oficial de genocid. Ion Mihalache a murit în penitenciarul în care acesta era şef

Este oficial. Torţionarul Alexandru Vişinescu (88 de ani) este urmărit penal pentru genocid. Fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963, este acuzat că i-ar supus pe deţinuţii politici la bătăi şi alte violenţe, i-ar fi lipsit de hrană şi medicamente. Printre cei care şi-au pierdut viaţa în penitenciarul condus de Vişinescu se numără şi Ion Mihalache.

Dacă va fi găsit vinovat, Vişinescu riscă închisoarea pe viaţă.

Anchetatorii i-au adus marţi torţionarului la cunoştinţă acuzaţiile care i se aduc. Acesta s-a prezentat la Parchetul General în jurul orei 10.00, fiind însoţit de  doi nepoţi.

Aceştia i-au îmbrâncit pe jurnaliştii prezenţi acolo sub pretextul că presa l-a hărţuit pe Vişinescu în ultima perioadă.

Ulterior, cele două persoane le-au dat jurnaliştilor şi o hârtie care ar fi o copie a cuponului de pensie a lui Vişinescu, din care rezultă că în iulie a primit 3.296 de lei. Alexandru Vişinescu a plecat de la Parchet în jurul orei 11.15, cu un taxi, după ce le-a spus procurorilor că are nevoie de un avocat.

Acuzaţiile care i se aduc torţionarului

Pe 30 iulie, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat începerea urmăririi penale a fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat pentru omor deosebit de grav.

Aceştia şi-au bazat cererea pe investigaţiile desfăşurate de reprezentanţii institutului, care susţin că au identificat mai multe probe ce indică faptul că, între anii 1956 şi 1963, când Vişinescu a deţinut funcţia de comandant al penitenciarului de la Râmnicu Sărat, s-au înregistrat cinci cazuri de deces cauzate de colaps cardio-vascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv – în procesele verbale de constatare a decesului fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriţiei.

Printre cei care şi-au pierdut viaţa în penitenciarul condus de Vişinescu se numără şi Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu şi Mihail Romniceanu.

De altfel, şi procurorii Parchetului General susţin că Vişinescu „a supus colectivitatea reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acţiuni ce depăşesc cadrul legal – lipsa medicamentelor şi a îngrijirii medicale refuzul de a acorda asistenţă adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv deţinuţilor, condiţii de detenţie inumane, rele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi“, se arată într-un comunicat de presă al instituţiei.

Lui Ion Mihalache i s-a pus căluş să nu mai strige

Pe 30 august au început audierile în dosarul torţionarului. Anchetatorii i-au luat atunci o declaraţie lui Valentin Cristea (83 de ani), singurul deţinut politic de la Penitenciarul Râmnicu Sărat care mai este în viaţă.

Acesta a povestit cum a fost chinuit Ion Mihalache şi cum se aplicau pedepsele sub comanda lui Alexandru Vişinescu. „Îi puneau lanţuri pe picioare, că se auzea când târa lanţurile alea prin celulă, la un moment dat i-au pus şi căluş la gură, ca să nu mai strige. El tot încerca să mai protesteze, dar nu mai putea. Acest om a fost realmente chinuit”, a relatat Valentin Cristea.

Acesta îşi mai aminteşte că deţinuţii din închisoarea de la Râmnicu Sărat nu aveau voie să se aşeze pe pat în timpul zilei, iar când erau pedepsiţi, aceştia rămâneau şi fără salteaua de paie. Într-o zi normală, hrana nu depăşea 600 de calorii pe zi.

Nu aveau voie să se apropie de pereţii celulei, să comunice cu ceilalţi deţinuţi deoarece izolarea făcea parte din sistemul de tortură. Dacă erau prinşi că încercau să comunice prin codul Morse, erau aspru pedepsiţi. 

„M-au prins de două ori când ciocăneam la perete şi prima pedeapsă a fost de trei zile, aşa-zisul arest sever se numea. Două zile la rând căpătai, dimineaţa, un castron cu apă caldă şi  o bucăţică de pâine, pe toata ziua. Bineînţeles că aceste pedepse erau aprobate de Vişinescu”, a mai adăugat Valentin Cristea.

Vişinescu a negat însă toate acuzaţiile aduse. „Nu eu solicitam cine vine, nu mă implicam în trierea deţinuţilor, nu aveam niciun drept. Nu puteam să hotărăsc ce deţinuţi sunt, tot ce venea la Râmnicu Sărat era dirijat de Direcţia Generală, nici dosarele deţinuţilor nu veneau la mine. Nicio poveste nu e adevărată, mai mult, la Râmnicu Sărat eu am fost ofiţer de contrainformaţii, nu de penitenciare”, a explicat fostul comandant în apărarea sa. ;

Macovei: „Prizonierii erau persoane căzute sub puterea adversarilor“

Potrivit Codului Penal, genocidul, acuzaţia care i se aduce torţionarului, este fapta săvârşită în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios prin: uciderea membrilor colectivităţii sau grupului, vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului, supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică.

Într-o postare pe blogul său, fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei explică pe larg de ce este posibilă anchetarea torţionarului pentru genocid. „Prizonierii erau «persoane căzute sub puterea adversarilor» (politici, în astfel de cazuri), ceea ce scoate cazul Vişinescu din sfera dreptului comun şi îl duce în sfera normelor legale dedicate «infracţiunilor de genocid, crime contra umanitătii şi de război».

În Legea 27/2012, pe care am scris-o pentru a introduce în dreptul românesc imprescriptibilitatea omorului, am prevăzut şi imprescriptibilitatea infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război «indiferent de data la care au fost comise». Aceste infracţiuni pot fi cercetate şi judecate oricând. Există, aşadar, şi varianta încadrării faptelor comise de Alexandru Vişinescu în categoria «crime împotriva umanităţii» care nu se prescriu niciodată, indiferent de legea naţională de la data comiterii lor. Legea 27/2012 şi dreptul internaţional le permit procurorilor să facă ancheta şi judecătorilor să condamne, pe bază de probe. Din martie 2012, discuţia despre prescripţia pentru omor, genocid, crime împotriva umanităţii sau de război este o falsă problemă”, explică fostul ministru al Justiţiei.

Vişinescu, 1 din 35

Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul şef al închisorii. Vişinescu este unul dintre cei 35 de torţionari identificaţi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), ca angajaţi ai Direcţiei Generale a Peniteciarelor în perioada 1950 – 1964. 

Cu toţii au în momentul de faţă între 81 şi 99 de ani şi locuiesc în România. Mai mult, despre Vişinescu se spune că atunci când avea doar 23 de ani a făcut parte din plutonul de execuţie al mareşalului Ion Antonescu, condamnat de un tribunal al poporului pe 17 mai 1946.

A ajuns şi în presa internaţională

Cazul torţionarului Alexandru Vişinescu a fost preluat de mare parte din presa internaţională. Spre exemplu, agenţia Associated Press a preluat detaliile despre torţionarul aflat sub ancheta institutului român pentru investigarea crimelor comunismului, la numai o zi după ce acesta a atacat un cameraman şi a înjurat câţiva reporteri de televiziune, care i-au adresat întrebări. 

Ulterior, cazul a apărut într-o serie de publicaţii internaţionale, printre care şi în cotidianul „Washington Post“.