Trafic de persoane sub protecţia statului român

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
femeie

Statele Unite critică România pentru că nu a luat măsuri pentru combaterea traficului de persoane. Astfel că bărbaţi, femei şi copii români sunt exploataţi sexual, forţaţi la muncă ilegală, tâlhării şi cerşetorie.

În curtea lui din cartierul Strachina, Petre „Traian” Drăguşin răsfoieşte filele unui dosar plin cu probe incriminatorii la adresa stâlpilor comunităţii rome din Urziceni. Neagă categoric orice aluzie la acuzaţiile de trafic de fiinţe umane, nu recunoaşte insinuările referitoare la prostituţia juvenilă şi cerşetoria forţată pe care ar fi coordonat-o, în Marea Britanie. În 2010, „Operation Golf”, o misiune a poliţiilor din Regatul Unit şi din România, a salvat 28 de copii exploataţi de o reţea uriaşă: 126 de persoane au fost atunci reţinute în insulă, pentru alte 25 s-a pornit urmărirea penală în România. Capetele de acuzare: spălare de bani, fraudă cu beneficii sociale, influenţarea justiţiei, tâlhării, comercializarea de produse furate dar, mai ales, trafic de persoane.

În martie 2019, într-o discuţie cu jurnalişti din presa engleză şi germană, Drăguşin spunea că totul nu a fost decât o tentativă a britanicilor de a-i corupe pe poliştii români. „Le-au dat 2,5 milioane de euro ca să ne facă nouă rău”, povesteşte bătrânul staroste al comunităţii din Strachina. Câteva săptămâni mai devreme, Drăguşin şi companionii săi părăsiseră fericiţi boxa acuzaţilor: unii fuseseră achitaţi iar altora li s-au prescris faptele. Pe parcursul procesului, o parte din încadrările juridice au suferit modificări din condeiul magistraţilor. Le-a fost redusă gravitatea faptelor, le-a fost diminuată posibila condamnare şi, în final, au scăpat nepedepsiţi. Practic, nici măcar judecata faptelor comise nu a fost dusă până la capăt.

image

Cazul Ţăndărei este unul dintre exemplele-şcoală de eşec al statului, menţionate într-un raport al Departamentului american de Stat, care acuză autorităţile de la Bucureşti că nu fac nimic pentru a combate traficul de oameni. În Europa, nu mai puţin de 50% dintre victimele fenomenului provin din România.

În Germania, de exemplu, ajung să cerşească sau să se prostitueze în beneficiul unor şefi de reţele; autorităţile au descoperit inclusiv cazuri de minore vândute unor proxeneţi sau direct clienţilor de proprii părinţi; în hoteluri, pe şantiere, sau în abatoare se practică sclavia, fenomen întâlnit şi în industriile sezoniere. Îngrijitoarele de origine română sunt deseori tratate asemănător în casele familiilor la care se angajează, de multe ori la negru. Minorii, în special de etnie roma, sunt obligaţi să fure, indică raportul diplomaţiei de la Washington.

Un alt exemplu, din acelaşi document, vorbeşte despre români traficaţi - alături de nigerieni, indonezieni, brazilieni sau pakistanezi - în Israel. Muncesc în condiţii de sclavie în pescuit, în sortarea gunoaielor, la spălătorii de maşini dar şi în gospodării private.

În Italia, fete plecate din sate sărace ale României alături cu iubiţi care le promit o viaţă nouă, ajung sechestrate în locuinţe în care trebuie să se culce cu străini - pentru a deconta toate serviciile scumpe cu care au fost ademenite de presupusul logodnic.

Drăguşin din Strachina ia în derâdere toate evidenţele culese în fiefurile britanice ale reţelelor criminale de echipa coordonată de Bernie Gravett, de la Poliţia Metropolitană. Nici unul dintre minorii găsiţi ca fiind exploataţi în Regat nu ar fi fost, de fapt, exploatat, cu atât mai puţin traficat. Toţi ar fi plecat cu părinţii, în cel mai rău caz ar fi fost trimişi în câte un grup mai mare dar, cu siguranţă, cu consimţământul familiilor.„Cine poate dovedi contrariul? Şi cu ce suntem noi de vină?”. Că, odată ajunşi acolo, vor mai fi scăpat de sub autoritatea părinţilor şi or mai fi făcut prostii - se mai întâmplă, că aşa-s copiii. Dar nu i-a pus nimeni să fure, să cerşească sau să se prostitueze, aşa cum spun acuzaţiile.

Justiţie pentru abuzatori

În absenţa unor standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane şi în contextul subfinanţării serviciilor de asistenţă şi protecţie, se vorbeşte, în raportul Administraţiei americane, despre o reducere a eforturilor guvernamentale de a combate fenomenul. Dar, şi mai grav, documentul acuză complicităţi instituţionale, corelat cu eşecul justiţiei în a-i pedepsi pe mulţii oficiali care fie protejează aceste reţele criminale, fie chiar fac parte din ele.

image

„Vă amintiţi cazul Caracal? Cazul Caracal se întâmplă în fiecare zi, în fiecare oraş din România”, atrage atenţia Iana Matei, coordonatoarea singurei asociaţii autorizate în România să se ocupe de recuperarea şi protecţia victimelor adolescente ale sclaviei sexuale, Reaching Out Romania. Declarată în 2006 „Eroul anului” chiar de către departamentul de stat, pentru angajamentul ei într-un război inegal cu lumea interlopă din România, Iana salvează fete trecute prin traume inimaginabile. Iar victimele abuzurilor sunt din nou abuzate de instituţiile statului care ar trebui să le apere. Pe de o parte, spune Iana Matei, într-o intervenţie la Digi 24, „în loc să ne unim forţele împotriva acestor reţele, nouă ne sunt puse beţe legislative în roate”. Povesteşte că, de fapt, instituţiile statului par preocupate de documentaţia de funcţionare a misiunilor umanitare lansate în favoarea femeilor abuzate sau a minorilor exploataţi, obstrucţionând demascarea fenomenului.

Pe de altă parte, magistraţilor care judecă astfel de cazuri le lipsesc informaţii despre psihologia sau backgroundul victimelor şi, ca atare, au probleme să relaţioneze cu persoanele traficate în parametrii traumelor pe care acestea le traversează. Traume care ţin şi de corupţia endemică din societate: puternicele şi influentele reţele de proxeneţi controlează într-atât de bine cercurile administrative, politice sau de ordine publică încât finanţează numiri în funcţii - de la şefi de secţii de poliţie până la candidaţi în locuri eligibile pe listele propuse de partide în alegerile parlamentare. „Aceste reţele nu pot funcţiona aşa cum funcţionează şi nu pot câştiga atâţi bani dacă nu sunt protejate, într-un fel sau altul. Şi au fost cazuri în instanţă unde victimele au fost luate direct din centrele de plasament iar reţeaua era protejată de poliţişti. Nu e bârfă, e vorba despre cazuri reale. Iar clienţii erau procurori sau oameni politici”.

În această încrengătură penală, justiţia defectă are propriul său rol. Mulţi magistraţi, unii făcuţi în facultăţi-fantomă, alţii prea slabi psihic şi moral pentru a rezista necorupţi, intră în sau fac jocul reţelelor criminale şi caută soluţii pentru a da pedepse mult mai mici spre inexistente agresorilor, abuzatorilor. De cele mai multe ori, în România, cazurile fetelor traficate sunt încadrate la proxenetism. Iar inculpaţii primesc sentinţe cu suspendare sau suficient de scurte pentru a scăpa repede de ele. Să nu uităm că, după ce parlamentarii au intervenit, din interese de clan politic, în legislaţia penală, numeroşi criminali periculoşi au părăsit, total nejustificat, înainte de termen detenţia şi au recidivat.

Atât de slabă a ajuns justiţia din România şi atât de impregnată cu clişeele culturale anacronice este încât aproape că nu mai surprinde că a eşuat atât de lamentabil în cea mai recentă tragedie devenită publică, în care un liberat condiţionat a violat şi incendiat o tânără. A fost o nouă ocazie să ne amintim de dispreţul cu care statul tratează entităţile sale cele mai defavorizate, abandonate parcă programatic într-o zonă de marasm şi perpetuă sărăcie şi expuse fără protecţie exploatării politică. Dar statul o va face cât timp societatea i-o va permite. Iar societatea nu realizează că este pe atât de bolnavă pe cât îi sunt marginalii şi defavorizaţii.

Cristian Ştefănescu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite