Tur educaţional al Ambasadei SUA în şcolile româneşti. 26 septembrie, la Sudiţi

Profesorul de istorie Marius Boitan şi eleva sa preferată

Marţi, 26 septembrie 2017, şcoala gimnazială din satul ialomiţean Sudiţi a primit oaspeţi de seamă. Evenimentul organizat s-a intitulat „Holocaustul - o tragedie a istoriei“, făcând parte dintr-o amplă campanie educaţională de sensibilizare şi aducere aminte a ororilor din al doilea război mondial, demarată în societatea românească la începutul anilor 2000.

Învingătorii scriu istoria, iar învinşilor li se predau lecţii. O dată cu asumarea participării României la Holocaust, tinerele generaţii învaţă din greşelile celor de dinainte. La disciplina ISTORIE, în clasele gimnaziale, au fost introduse o serie de programe de curriculum la decizia şcolii sau a profesorului prin care se fixează în memoria elevilor termeni precum genocid, holocaust, pogrom, totalitarism, xenofobie, rasism etc. Cuvinte cheie ce alcătuiesc tabloul terifiant al secolului trecut, cel mai sângeros din istorie.

Cu patru zile înainte, Marinela Veronica Ene se întorcea la şcoala din Săveni, cea în care a făcut primii paşi spre formarea personală, de data aceasta la catedră, pentru a le povesti elevilor experienţa sa după ce a vizitat lagărul de la Auschwitz, astăzi doar martor al unui trecut odios, unde fostele camere de gazare păstrează urmele scrijeliturilor pe pereţi făcute de prizonierii în agonie.

Auschwitz a fost un loc pe care mi-am dorit să îl văd cu proprii mei ochi încă de când eram în liceu

Ieri a venit rândul şcolii din satul vecin, Sudiţi, invitată fiind de mentorul său, profesorul de istorie Marius Boitan. Pragul instituţiei a fost călcat şi de un reprezentant diplomatic al Ambasadei SUA la Bucureşti, Ron Hawkins, cel care a ţinut să aducă un omagiu lui Elie Wiesel, evreu american, supravieţuitor al lagărelor naziste. De asemenea, a făcut cunoscute câteva programe ale Ambasadei SUA adresate elevilor români. Cel mai ofertant este cel intitulat „1 an de liceu în America“.

Pentru captarea atenţiei, lecţia ţinută de Veronica (studentă la Ştiinţe Politice) a debutat cu câteva secvenţe dintr-un film inspirat de cartea „Băiatul cu pijamale în dungi“, destul de cunoscută în rândurile elevilor de astăzi. Demersul acesteia nu s-a încadrat în tiparele clasice: elevii au fost organizaţi în patru echipe şi s-au încurajat discuţiile libere, urmărindu-se un feed-back eficient.

Memorabilă a fost impresia de final a unui elev de clasa a VI-a, aflând pentru prima dată că şi România a luat parte la crimele de război ale Germaniei Naziste. La fel de memorabilă rămâne pentru masteranda facultăţii de Ştiinţe Politice din Bucureşti reîntâlnirea profesorului de istorie din gimnaziu, actualmente director al şcolii din Sudiţi.

DESPRE ELIE WIESEL STUDY TOUR - Marinela Veronica Ene

Vizita de studiu Elie Wiesel s-a aflat anul acesta la prima ediţie, şi a avut ca scop oferirea posibilităţii de a înţelege forţele politice, sociale şi culturale ce au contribuit la Holocaust, prin experienţa directă a unei vizite la Auschwitz. Acest program s-a adresat tinerilor cu vârste între 18-25 ani pasionaţi de istoria secolului XX, studiul regimurilor totalitare şi al Holocaustului. Pe parcursul vizitei de studiu tinerii au primit o serie de materiale despre Holocaust, regimuri totalitare şi perioada comunistă în România. Principalele puncte ale turului au fost: vizita la Memorialul Sighet, Memorialul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei, vizita de la Casa Memorială Elie Wiesel din Sighet, turul Cracoviei şi vizita de la Auschwitz-Birkenau.
   

Programul a fost realizat de American Councils Romania, prin Ambasada SUA în România, cu sprijinul Ambasadei Israelului în România şi INSHR Elie Wiesel.

Auschwitz I e un loc tăcut, în pofida sutelor de turişti care mişună peste tot. Aceasta fost prima impresie-tăcere, pustiu şi sârmă ghimpată-care se află peste tot. Auschwitz I, care a fost lagărul iniţial de concentrare şi a servit drept centru administrativ pentru tot complexul, relevă cât de organizat şi sistematic a fost gândit tot procesul soluţiei finale.

Aici există o serie de clădiri ai căror pereţi sunt plini de portrete ale deţinuţilor aduşi în primii doi ani. Fiecare deţinut care era adus era înregistrat si fotografiat. Când intri acolo te scufunzi într-o mare de chipuri triste-unii deţinuţi au ochii goi, alţii plânşi, unii au urme proaspete de lovituri. Apoi sunt aşa numitele camere de duşuri unde te izbeşte chiar şi acum întunericul, frigul şi aerul sufocant. Şi lângă acestea crematoriile. În unele camere sunt expuse bunurile confiscate de la deţinuţi: fotografii, căni, linguri, pantofi, oglinzi, câteva sticluţe de parfum, şi multe geamantane inscripţionate toate cu nume evreieşti. Practic, totul are un aer industrial, de fabrică.

Auschwitz II –Birkenau. Acesta este locul unde au murit cei mai mulţi oameni. Situat pe un câmp întins, mlaştinos, unde poţi vedea barăci de lemn cât cuprinzi cu ochii. Când intri în aceste barăci din nou frig, întuneric, umeazeală şi aer sufocant. Şi multe aşa numite paturi-practic nişte scânduri înguste. Aici şi-au petrecut ultimele zile peste 1,1 milioane de evrei.