Turnătorii mai mici sau mai mari

Când auzim că Nicolae Ceauşescu apare pe prima poziţie în topul celor mai buni preşedinţi din istoria ţării ne mirăm. Când sondajele ne spun că românii sunt, în mare parte, nostalgici după comunism iar ne mirăm. Când însă privim la televizor consecinţe ale unor turnători mai mici sau mai mari ne bucurăm dar nu facem legătura cu primele două ştiri.

Ce repede se află în România că un fost consilier are datorii la întreţinere, că un actor se chinuie cu ratele la bancă – ca noi toţi de altfel – sau că un candidat la preşedinţie şi-a inundat vecinii.

Vă întrebaţi cum apar ştirile astea? Un vecin, de cele mai multe ori, îl „toarnă“ pe respectivul la „organele de presă“. De ce-o face? Unii din obişnuinţă, că făceau asta şi pe vremea ailaltă doar că atunci turnau la Securitate şi prin asta salvau statul socialist multilateral dezvoltat. Departe de mine să asociez presa cu Securitatea, şi sursele presei cu turnătorii vechi. Doar că unele turnătorii nu sunt de interes public, sunt chestiuni atât de casnice, de intime sau de obişnuite că te şi întrebi ce i-a mânat în luptă pe oameni să le spună mai departe. Invidia? Capra vecinului? Obişnuinţa? Neastâmpărul?

Nu am răspunsul unic pentru că, evident, sunt mai multe motive pentru care oamenii îşi toarnă vecinii mai cunoscuţi sau mai avuţi decât ei.

Unde mai vedem eficienţa acestor turnătorii, de data asta nu chiar nefolositoare. Păi să o ascultăm pe Laura Codruţa Kovesi, şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, într-un interviu acordat publicaţiei Der Standard. DNA a soluţionat în 2013 aproximativ 4.200 de cauze şi dosarele au fost remise justiţiei, iar pentru finalul lui 2014 se aşteaptă la un număr dublu de cazuri. Kovesi a explicat că acest lucru se datorează  „pe de o parte managementului instituţiei şi măsurilor luate şi, pe de altă parte, încrederii crescânde a populaţiei. Este foarte important numărul cetăţenilor care sesizează fapte de corupţie.“
Turnătoriile, în acest caz, sunt justificate de interesul public. Oamenii sesizează posibile infracţiuni şi asta duce, într-un final, la o competiţie mai corectă între indivizi şi infractorii plătesc. Tot de la DNA aflăm că numărul dosarelor de corupţie cu politicieni implicaţi este din ce în ce mai mare pentru că politicienii se toarnă între ei.

Aşadar turnătoria este complexă şi are multe aspecte. Uneori e inutilă iar alteori face dreptate.