Ucigaşa de la metrou, prima declaraţie în faţa instanţei: Mi-au venit gânduri negre să o împing, apoi am acţionat
0
Magdalena Şerban, femeia acuzată că a omorât o tânără după ce a împins-o pe şinele de metrou în staţia Dristor 1 şi a încercat să ucidă o altă tânără în acelaşi mod, a dat miercuri prima declaraţie în faţa unui judecător de la Tribunalul Bucureşti.
Femeia a povestit ce s-a întâmplat în ziua de 12 decembrie, când a încercat să împingă o tânără spre linia de metrou în staţia Costin Georgian, însă fata s-a opus şi nu a păţit nimic.
„M-am simţit rău în ziua aceea. Am căutat de lucru la metrou, la mai multe staţii, pe la chioşcuri. M-am simţit nefolositoare. S-a întâmplat ce s-a întâmplat şi îmi pare rău (...) Am lucrat şi în Spania, la curăţenie. În Spania am fost internată într-un spital de psihiatrie (...) Am avut gânduri negre, ameţeli. Mă refer la aceste acţiuni făcute de mine (...) Era înainte de sărbători. Nu cunosc bine staţiile de la metrou. Prima fată semăna foarte mult cu cea la care am fost în Spania. Faţa ei îmi era cunoscută. Mi-au venit gânduri negre, să o împing pe staţia de la metrou, pe podea, pe podeaua dintre staţii. După aceste gânduri, am acţionat. Am văzut-o când aştepta metroul. Erau mai multe persoane acolo. Am împins-o o dată, după care m-a împins şi ea, moment în care am împins-o şi eu, să nu cad. După ce am împins-o prima dată, a căzut pe podea. Şi a doua oară tot pe podea ar fi căzut, pentru că nu s-a mişcat, a opus rezistenţă. După aceea, a venit metroul, iar ea a plecat. Eu am ieşit afară, m-am dus şi am mâncat, apoi am mai întrebat pe la magazine dacă au nevoie de vânzător. Nu am găsit şi am plecat la Dristor“, a spus Magdalena Şerban, citată de Agerpres.
Femeia a povestit şi ce s-a întâmplat în staţia de metrou Dristor 1, unde a împins o altă tânără spre liniile de metrou, iar acesta a căzut, fiind lovită de tren.
„Am început să mă uit la mai multe persoane şi vedeam negru în jurul meu. Una dintre tinere s-a apropiat mai mult de mine şi eu am împins-o. Finalul nu l-am vazut, că am plecat. A căzut pe şine. A încercat să se ridice. Distanţa era mai mare de 1,5 metri şi nu se putea ridica. Era cu mâinile întinse pe plafonul pe care aşteaptă călătorii şi avea o geantă în una dintre mâini. Eu am lovit geanta, nu pe ea. Nu ştiu dacă încerca să se ridice. Nu am încercat să o ajut, pentru că voiam să plec. Numai de un bărbat putea fi ridicată de acolo“, a afirmat femeia.
„Aţi căutat un bărbat?“, a întreabat-o judecătorul, iar Magdalena Şerban a răspuns: „Nu. Am plecat“.
„Toate persoanele au văzut că era cineva pe şine, dar nu au ajutat pentru că au văzut că vine metroul. Eu nu am văzut că vine metroul. Am plecat de acolo, dar am auzit nişte ţipete. Când le-am auzit, eram pe scările rulante de afară. După aceea, am fost să îmi cumpăr nişte pantaloni şi apoi m-a luat Poliţia. Nu eram curioasă ce s-a întâmplat cu persoana pe care am împins-o pe şine, pentru că voiam să îmi cumpăr nişte pantaloni şi, neavând bani mulţi la mine, căutam unii mai ieftini. (...) Prima persoană am împins-o pentru că semăna mult cu prietena mea din Spania. La a doua persoană mi s-a făcut negru în faţă (...) Prima a opus rezistenţă, a doua nu. Nu ştiu de ce nu a opus rezistenţă, era mai slăbuţă. Nu le-am împins la fel (...) În ziua aceea, mi-a fost rău mereu şi nu m-am calmat neapărat după ce am împins-o pe prima persoană. (Care a fost factorul declanşator?) Se mişca într-un fel, asculta muzică tare, semăna foarte mult cu fata la care am fost în Spania. (A fost ceartă?) Dacă cineva face un rău şi altcineva îi răspunde cu acelaşi rău, eu îi spun ceartă. Regret faptele comise“, a încheiat Magdalena Şerban.
„Mă gândeam că o să mor“
Tot la acest termen de judecată a fost audiată şi Alexandra Costache, fata care a scăpat cu viaţă, după ce Magdalena Şerban a încercat să o împingă în staţia Costin Georgian.
„Mă gândeam că o să mor. Când m-a împins a treia oară, m-am gândit că o să mor şi atunci am avut acel reflex să mă întorc şi am fugit câţiva metri. Au venit oamenii şi au început să strige şi să urle la ea: 'De ce ai încercat să faci asta?'. Eu nu mă uitam la ei, am avut un moment de confuzie. Ea tot repeta: 'Nu, nu, a vrut să-mi ia banii'. Era foarte calmă şi hotărâtă. Am întors privirea şi lumea pleca. Am fugit şi eu să prind metroul. Îmi era frică să rămân cu ea pe peron. Am luat metroul şi atunci am realizat ce putea să se întâmple. Nimeni nu mă băga în seamă. I-am spus prietenului meu că o femeie a încercat să mă omoare. La Dristor, plângeam foarte tare, dar nimeni nu mă băga în seamă. Am ieşit din staţie şi am început să fug spre dentist, că acolo mergeam. L-am sunat pe tatăl prietenului meu să mă ia repede pentru că nu mă simţeam în siguranţă. A venit, i-am povestit şi a sunat la 112. Mi-a zis: 'Nu îmi vine să cred că ei ne pun să cercetăm noi ce se întâmplă şi să mergem la Poliţia Metrou'. Casiera a zis să mergem la Unirii, poliţistul a zis: 'Staţi să rezolv cazul de dinainte'. Am aşteptat o oră şi jumătate, două. Poliţistul tot venea şi spunea că mai durează 10 minute. Ne-au invitat în camera unde erau înregistrările video. A durat foarte mult, pentru că nu mergeau majoritatea camerelor video. Am găsit momentul în care femeia m-a împins. Nu îmi imaginam că e aşa rău, cu câtă ură a încercat să mă împingă, cât de puţin mai avea să reuşească“, a declarat Alexandra Costache.
Se încarcă comentariile...
