Un răspuns la articolul de ieri:argumente domnule Pleşu, nu poveşti din trecut

Acest articol este poziţia mea faţă de articolul de ieri a lui Andrei Pleşu "Modele româneşti pentru Europa" articol ce mi s-a părut că vorbea despre o imagine "veche" a reprezentanţilor României în Parlamentul European, un articol pe care l-am considerat lamentabil şi mioritic, atipic pentru discursul pe care îl are d-l Pleşu în general în spaţiul public.

La momentul la care scriu aceste rânduri articolul a devenit viral. Practic orice articol semnat de Andrei Pleşu devine viral. E bine că există astfel de poziţionări publice ale unor oameni grei ai societăţii civile, ai intelectualităţii româneşti. Sunt unul dintre fanii lui Andrei Pleşu, care cocheta cu ideea lansată în spaţiul public anul trecut de către unii publicişti cum că ar fi un candidat bun pentru Preşedinţie, sunt unul dintre fanii care citeşte majoritatea articolelor publicate în ultimii ani în Dilema Veche, i-am citit unele cărţi şi i-am urmărit în mod repetat unele emisiuni pe youtube alături de Liiceanu, ba chiar ediţia “Profesionistii” cu Pleşu e una dintre emisiunile pe care le reiau din când în când. Deci sunt fan declarat Andrei Pleşu şi mă bucur când îl citesc cu luări de poziţie privind diferite probleme ale cetăţii. 

Cu toate acestea articolul apărut ieri, 6 Aprilie, “Modele Romanesti pentru Europa” este slab şi sărac în argumente şi nu face altceva decât să denatureze imaginea românilor din PE şi să slăbească imaginea UE în România. Există o slabă conectare a românilor la procesul afacerilor europene, există o slabă comunicare între UE şi cetăţenii săi, iar acest articol publicat de Andrei Pleşu accentuează aceste discrepanţe.

De ce consider articolul slab şi mult sub calitatea editorialelor lui Andrei Pleşu? Mi se pare total nepotrivit ca la un an de la alegerile europarlamentare să vii cu exemple ale unor europarlamentari din perioada 2009-2014. Oarecum senzaţional şi defazat e articolul domnului Pleşu care vorbeşte de Elena Băsescu, Vadim Tudor sau Gigi Becali. Din 2014 avem europarlamentari tineri, experţi şi foarte activi din punct de vedere al legislaţiei europene, cum ar fi Siegfried Mureşan (a activat ca şi consilier în Bundestag), Sorin Moisă (a făcut parte din cabinetul Ciolos la Comisia Europeană) sau Victor Negrescu (ce are doar 29 de ani şi a fost activ în mişcarea socialiştilor europeni). 

D-l Pleşu vorbeşte despre calificările minimale ale unui politician pentru a ajunge parlamentar european. Sunt total de acord cu dânsul, iar articolul meu publicat în  ianuarie 2014 vorbeşte despre aceste criterii profesionale şi de integritate. Acolo scriam că ne dorim candidaţi competenţi şi integrii, cadidati cu care să nu ne fie ruşine dacă vor ajunge să ne reprezinte. Criteriile impuse de 3 think-tankuri româneşti printr-un raport de politici publice ţin de expertiza candidatului, abilităţile de comunicare şi negociere, integritate, susţinere politică, networking/experienţă internaţională, prezenţă şi discurs public. Pe lângă aceste criterii găsiţi modalităţile de îndeplinire ale acestora  aici.

Apoi d-l Pleşu se ia de Mircea Diaconu că are 16 asistenţi. Treaba lui că are atâţia asistenţi, înseamnă că omul vrea să performeze acolo. Da, Mircea Diaconu e un produs al sistemului politic românesc, el a învăţat bine rolul din „Filantropica” cu mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic. A ajuns acolo şi se străduieşte să ţină pasul cu lumea pe care a descoperit-o. Nu văd care e problema celor 16 asistenţi din moment ce aceştia sunt plătiţi din bugetul său de europarlamentar. Mai bine aşa decât să îţi angajezi rudele. 

Apoi domnul Pleşu se ia de Adrian Severin. Adrian Severin care este pe linie moartă de ceva timp şi anume de atunci de când a fost prins în flagrant, în PE, luând mită pentru influenţarea legislaţiei europene. Aţi mai auzit ceva de Adrian Severin de atunci? A fost dat la o parte de partid şi marginalizat de colegii din PE, deşi era unul dintre cei mai influenţi politicieni români la Bruxelles. Asta e, 12.000 de euro l-au terminat politic. Mandatul i s-a terminat în 2014 şi de atunci nu am mai auzit de el. 

Iar finalul articolului atinge apogeul patetismului cu un citat din Cioran povestit d-lui Pleşu de către Petre Ţuţea: „Doamne, iartă-mă că sunt român!”. Aici aduc argumentele domnului Pleşu dintr-un articol anterior unde scria „Nu poţi fi mândru (sau ruşinat) de o calitate pe care n-ai obţinut-o prin merit sau prin opţiune. Nu te-a întrebat nimeni dacă vrei să te naşti român şi n-ai fost declarat român de un juriu care ţi-a evaluat, în prealabil, virtuţile. Te-ai trezit român, aşa cum te-ai trezit bărbat sau femeie, brunet sau blond, înalt sau scund…..Întrucât a fi român nu e o alegere personală şi nici un premiu acordat prin concurs, ci o determinare înnăscută, nici mândria, nici jena, nici recunoştinţa, nici insatisfacţia n-au ce căuta aici.”

Cu toata consideraţia d-le Pleşu, cred că articolul de ieri este unul slab argumentat, fără zvâcul caracteristic scrierilor dumneavoastră, lamentabil, tipic mioritic si total opus discursului dumneavoastră public, este un articol senzaţionalist, demn de publicaţiile mondene. Această atitudine nu ajută cu nimic pe nimeni, ba mai mult creează probleme la nivelul comunicării UE-România-UE.  Poate dacă era publicat acum 2-3 ani eram de acord cu argumentele dumneavoastră, dar sa publici un articol în 2015, la un an după alegerile europarlamentare şi să te plângi de foşti reprezentanţi din PE, mi se pare depăşit defazat si lipsit de sens.

De ce nu renunţăm la fatalismul românesc odată şi să încercăm o atitudine constructivă şi pro-activă?