Ungaria-România: de la revizionismul asimetric la toleranţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Katalin Novak, preşedinta Ungariei
Katalin Novak, preşedinta Ungariei

Dezvelirea statuii principelui maghiar Gabriel Bethlen de la Alba Iulia arată paradoxul relaţiilor româno-maghiare: potenţialul multicultural din Transilvania vs. naţionalismul alimentat politic.

Noua preşedintă a Ungariei, Katalin Novak, instalată în funcţie acum zece zile, s-a grăbit să-şi arate ataşamentul faţă de Transilvania. O conservatoare din cercul de apropiaţi ai lui Viktor Orban, Katalin Novak, la fel ca predecesorul său, nu aşteaptă să primească o invitaţie oficială pentru a vizita România, fiindcă ar dura mult prea mult, ci preferă să găsească cea mai bună ocazie.

Născută şi crescută la Szeged, oraş situat la doar 50 de kilometri de graniţa dintre Ungaria şi România, Katalin Novak înţelege, poate, mai bine decât alţi politicieni de la Budapesta felul în care ar trebui construită mai departe relaţia dintre cele două state. Preşedinta Ungariei s-a aflat la Alba Iulia pentru dezvelirea statuii principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen, care a condus provincia între 1613 şi1629, şi pentru aniversarea celor 400 de ani, câţi au trecut de când Bethlen a înfiinţat la Alba Iulia Colegiul Academic, una dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ din Ardeal.

Omagierea lui Bethlen la Alba Iulia scoate la iveală potenţialul de toleranţă al românilor şi maghiarilor. Un principe maghiar calvin, care a ştiut să jongleze cu alianţele externe pentru a se menţine la putere şi cu banii pentru a-şi dezvolta micul regat, Bethlen a fost nu doar un mare general, ci şi un intelectual iubitor de artă.

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a spus de altfel la dezvelirea statuii lui Gabriel Bethlen din Alba Iulia că preţuieşte faptul că „o comunitate care este majoritară în oraş a acceptat eroul unei comunităţi minoritare” şi că statuia nu a fost ascunsă de autorităţile locale într-un colţ periferic: „Monumentul principelui Bethlen Gabor a primit loc în cetate, un loc care, pentru noi, semnifică perioada de aur a Transilvaniei, iar pentru prietenii noştri români evocă naşterea României moderne”.

Un eveniment rar

Statuia a fost dezvelită de Katalin Novak, de episcopul Eparhiei Reformate din Ardeal, Kato Bela, şi de primarul municipiului, Gabriel Pleşa. A fost un eveniment rar, în care un fragment al istoriei comune a părut că poate lega cele două comunităţi de care se folosesc în egală măsură liderii de la Bucureşti şi cei de la Budapesta pentru câştiguri politice.

Pentru o clipă naţionalismul de ambele părţi a fost lăsat deoparte pentru a elogia o perioadă luminoasă a Transilvaniei, în care Bethlen a construit câte ceva important aproape în fiecare oraş ardelean.

Trecutul acestei provincii a fost distorsionat în manualele şi cărţile de istorie ale celor două ţări, iar istoricii români şi maghiari nu s-au aşezat încă la masă pentru a scrie împreună o istorie comună. Reconcilierea nu a avut, încă, loc, dar poate în viitor vor exista mai multe momente ca cel de la Alba Iulia, în care un primar român nu se mai ruşinează să vorbească despre „perioada înfloritoare” a principatului transilvănean sub un principe maghiar.

E adevărat, pe de altă parte, că senatorul PSD de Alba, Călin Matieş, a vrut să strice sărbătoarea şi a venit cu un tablou al lui Avram Iancu, spunând că vrea o statuie cu liderul moţilor. Gestul social-democratului era pentru televiziuni şi pentru întreţinerea naţionaliştilor, fiindcă localnicii ştiu bine că la mai puţin de jumătate de kilometru distanţă de noua statuie a lui Gabriel Bethlen se află una dedicată lui Avram Iancu.

Ceva mai subtil, preşedinta Ungariei a transmis la rândul ei mai multe mesaje: o fotografie sugestivă în care se sprijină de borna vopsită în tricolorul Ungariei de pe Piatra Secuiului, făcută după momente oficiale de la Alba Iulia, şi declaraţia care a supărat ministerul român de Externe, potrivit căreia prioritatea ei este să reprezinte „toţi maghiarii, indiferent dacă trăiesc înăuntrul sau în afara graniţelor”.

Diplomaţia de la Bucureşti a răspuns prompt printr-un lung comunicat de presă că „potrivit dreptului internaţional, un stat nu poate să îşi aroge drepturi de orice fel în raport cu cetăţenii altui stat”.

Katalin Novak a răspuns ferm, spunând că Ungaria „nu va tăia niciodată cordonul ombilical dintre patria-mamă şi maghiarii care au ajuns să trăiască în afara graniţelor” şi că Budapesta „nu va permite, niciodată, ca acesta să fie tăiat”.

Relaţiile dintre România şi Ungaria s-au răcit în ultimii ani tot mai mult, ceea ce nu înseamnă, însă, că Bucureştiul nu-i dă voie Budapestei să investească în Transilvania şi să-şi extindă influenţa în această provincie istorică. România face aceste concesii, fiindcă la rândul său îşi întinde puterea politică, economică şi culturală în Republica Moldova. Aşa cum cetăţenii români din R. Moldova votează în alegerile din România, la fel şi cetăţenii maghiari din Ardeal votează în scrutinele ungare. Aceste distorsiuni nu sunt doar electorale şi vor avea efecte politice în viitor. Deocamdată în comunităţile maghiare din Transilvania dictează Budapesta, într-un soi de revizionism asimetric, pe care Ungaria îl întreţine în măsura posibilităţilor ei economice.

Sabina Fati - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite