Urgent. În atenţia Guvernului PSD-ALDE. Document oficial: noile acuzaţii împotriva României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
captura

Politicienii noştri au trăit, timp de trei zile, un neaşteptat moment de respiro în care le-a cam fost ruşine să se înjure de mamă, aşa că, plini se smerenie politicoasă, s-au uitat cu uimire la puhoiul de omenire venit să audă şi să vadă cum poate să arate prestaţia de normalitate şi excelenţă ecleziastică a unuia dintre cele mai puternice personaje ale planetei, coborât, aşa cum mărturisea, în Grădina Maicii Domnului.

A adus un mesaj extrem de complex şi în acord cu priorităţile europene, cu ceea ce ştie foarte bine că urmează să devină marile axe ale dezbaterii fundamentale a următorilor ani, cea în jurul marilor valori europene.

Dar zilele în care am fost lăsaţi să ne bucurăm în puritatea mesajului pontifical au trecut şi, dintr-odată, a trebuit să revenim în cotidianul neiertător cu o ţară care, în ochii Europei, continuă să ignore sau să încalce principiile şi valorile europene fundamentale. Nu e vorba doar despre binecunoscuta problemă gravissimă a justiţiei, cea pentru care suntem nespus de aproape de invocarea procedurilor de sancţionare, ci despre un nou domeniu, la fel de grav şi cu perspective directe să ne transforme din nou în ţintă predilectă din momentul în care noile structuri ale instituţiilor europene vor fi completate cu noi actori şi vor începe să lucreze.

Iar noii comisari europeni, noii europarlamentari, vor găsi printre dosarele ce le vor fi supuse cu prioritate atenţiei pe cele legate de sancţiuni posibile pentru ţările care încalcă prevederile elementare ale statului de drept. Vor găsi pe mesele lor de lucru nou raport privind România redactat de experţii din Comisia Europeană împotriva rasismului şi intoleranţei din cadrul Consiliului Europei.

În finalul acestui articol puteţi accesa traducerea Raportului în limba română precum şi una dintre variantele sale oficiale de lucru, cea în limba franceză. Aşa cred că este corect deoarece veţi putea vedea şi dumneavoastră care sunt, pe de o parte, motivele de satisfacţie constate după vizita de anul trecut în România a experţilor de la Strasbourg dar, în acelaşi timp, in extenso, multele şi gravele observaţii care, formulate în limbajul sec al administraţiei comunitare, sunt deosebit de grave şi, după părerea celor cu care mă consult de câteva zile de când am primit textul, ar fi absolut suficiente să declanşeze, din parte unui grup politic din PE sau al Comisiei Europene, rezoluţii sau notificări preventive înainte de demararea de sancţiuni.

Observaţia generală, ce poate fi uşor conexată cu Rezoluţia pe justiţie din Parlamentul European, este următoarea:

„Codul Penal Român continuă să nu fie încă aliniat în totalitate cu Recomandarea de Politică Generală Nr. 7 a ECRI privind legislaţia naţională pentru combaterea rasismului şi discriminării rasiale. Mai există lacune în legătură cu prevederi legale civile şi administrative.

Discursul de incitare la ură, rasist şi intolerant, ţinut în public ori pe internet, rămâne o problemă larg răspândită: principalele ţinte sunt romii, minoritatea maghiară, comunitatea LGBT şi cea evreiască. Au loc sporadic atacuri violente împotriva acestor grupuri sau asupra proprietăţii lor.

Există relatări despre presupuse cazuri de discriminare rasială şi comportament neadecvat din partea poliţiei în special împotriva romilor. Nu există încă un organism independent însărcinat cu investigarea acestor cazuri.

Răspunsul autorităţilor române în legătură cu aceste incidente nu poate fi considerat pe deplin satisfăcător. Nu există o bază de date coerente şi sistematice privind discursul de incitare la ură şi violenţa bazată pe ură. Nu se întreprind aproape niciodată acţiuni penale, iar prevederile privind motivaţia rasistă drept circumstanţă agravantă sunt de asemenea rar aplicate. De multe ori, aceste infracţiuni nu sunt raportate, iar lipsa de acuzaţii nu oferă un inhibitor efectiv. Nivelul insuficient de cunoştinţe şi expertiză din partea organelor de drept şi organismelor judiciare în recunoaşterea infracţiunilor bazate pe ură împiedică o încadrare adecvată a acestora.

În plus, nivelul de sensibilizare a publicului privind egalitatea şi nediscriminarea, în special privind drepturile şi accesul lor la justiţie, este relativ scăzut. Autorităţile nu au adoptat încă proiectul «Strategia naţională privind egalitatea, incluziunea, diversitatea (2018-2022)», care cuprinde măsuri în acest scop.“

Exemplele sunt multe şi pot să fie, pentru analistul străin de spaţiul românesc, motive de mare îngrijorare. Subliniez că mă refer cu îngrijorare la percepţia analistului politic străin care citeşte doar aceste rapoarte, fără îndoială exacte, asupra unor momente şi poate relativ uşor să treacă la generalizări tocmai fiindcă abordările sesizate la nivelul societăţii româneşti au destul de multe puncte comune cu ceea ce se petrece acum în întreaga Europă. Şi, mai departe, redactează un raport de constatare care va ajunge pe mesele înalţilor responsabili politici înainte de a fi o problemă şi a se transforma într-un caz.

Nu există acum preocupare comună mai importnată la nivelul centrelor de comandă ale politicii europene, sau mai urgentă, decât construirea de bariere de apărare împotriva valului provocat de extremismul de toate felurile. Înainte să se vorbească despre un proiect european revizuit, trebuie să se recalibreze valorile identităţii umanist construite după cel de-al doilea Război Mondial. Într-adevăr, poate plin de prea mult prea multă încredere în esenţa umană dar căruia vin să i se opună acum valorile contrare, odinioară ieşite din cazanul fascismului şi naţional-socialismului, reuzitate acum de extrema dreaptă ultra-naţionalistă.

Iar îngrijorarea mea este că în acest raport există acuzaţii concrete care pot servi drept argumentaţie solidă nu numai în faţa altor instituţii europene, ci, cu siguranţă. Riscul este ca ele să fie preluate de alte instituţii internaţionale şi vor fi integrate în alte materiale de sinteză, exact aşa cum se întâmplă acum cu problemele justiţiei din România, contribuind la permanentizarea unei percepţii negative sau extrem de negative.

Spre exemplu, iată un fragment al analizei din Raport:

Societatea civilă a arătat că limbajul de ură este predominant în mass-media tradiţională şi socială, în special împotriva romilor, comunităţii LGBT, minorităţii maghiare, comunităţii evreieşti şi musulmanilor.38 S-a constatat că unele canale de televiziune emit comentarii discriminatorii, precum canalul B1TV, unde prezentatorul a făcut remarci vădit rasiste în numeroase episoade ale programului său – Lumea lui Banciu – privind minoritatea maghiară şi musulmanii. Arestarea a doi extremişti maghiari care au încercat să detoneze explozibil de Ziua Naţională a României în 2015, la Târgu Secuiesc, a generat de asemenea materiale negative în media despre întreaga comunitate maghiară.

Conform unui proiect privind discursul de incitare la ură online, condus de Institutul Naţional pentru Studiul Holocaustului Elie Wiesel (INSHR-EW), în România sunt prezente discursuri inflamatorii împotriva comunităţii evreieşti. Ele apar mai ales pe platforme anonime, site-uri naţionaliste sau reţele de socializare, implicând în special expresii de natură clasic rasistă şi antisemită, sau teorii ale conspiraţiei, inclusiv materiale care glorifică Mişcarea Legionară.“

Mare atenţie, fiecare dintre asemenea exemple, în traducerea lor politică în instituţiile europene, face să sune multiple clopoţele de alarmă. Mai adăugaţi, aşa cum veţi găsi menţionate în Raport, cazuri multiple de violenţă rasistă şi homo/transfobică precum şi violenţă care însoţesc discriminarea persistentă şi complexă împotriva Romilor.

Vă mai rog să citiţi şi răspunsurile date de autorităţile noastre şi, cred eu, veţi avea o primă şi foarte clară explicaţie a faptului că nu ne ia nimeni în serios şi ne pocneşte cum şi când le vine bine. Adăugaţi şi lipsa cronică a oricărui embrion de ştiinţă a comunicării publice la nivelul instituţiilor româneşti care ar fi trebuit să ofere replica necesară şi, poate, să explice ceea ce era de explicat, dacă mai este ceva de explicat.

Desigur, poate să existe, ca de atâtea ori, reacţia de tipul „raport insignifiant, părtinitor, irelevant, construit la îndemnurile conspiraţiei oculte care lucrează împotriva României şi Guvernului său PSD-ALDE“. Este foarte posibil. Numai că, dacă citiţi atent Raportul, veţi vedea că, în profunzime, textul trimite direct la tema arzătoare a Europei momentului, pregătind, cum am auzit, o toamnă politică dintre cele mai interesante pentru România şi guvernanţii săi.

Versiunea în română:


Versiunea în franceză:

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite