VIDEO Sergiu Nicolaescu duce misterele Revoluţiei pe lumea cealaltă. Decembrie '89 - ca un film de aventuri

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sergiu Nicolaescu, la 22 decembrie 1989, în mijlocul revoluţionarilor FOTO: ONLYROMANIA
Sergiu Nicolaescu, la 22 decembrie 1989, în mijlocul revoluţionarilor FOTO: ONLYROMANIA

Despre morţi numai de bine? Nu. Despre morţi aşa cum au fost, cum au trăit, cum au luptat, cum au trădat. Despre Sergiu Nicolaescu şi Revoluţia sa ca un film de aventuri

Sergiu Nicolaescu a murit joi, la vârsta de 82 de ani. Fără să-l glorifice şi fără să-l denigreze, „Adevărul“ îşi propune să schiţeze un portret complet al regizorului în zilele Revoluţiei din decembrie 1989. Pentru că Sergiu Nicolaescu a făcut multe la Revoluţie: în noiembrie 1989 a văzut, din Germania Federală, cum cade Zidul Berlinului.

În decembrie s-a întors în România, a ordonat şi a adus un regiment de armată de la Ploieşti la Bucureşti – armata sa personală la Revoluţie. A fost între primii oameni care au luat cuvântul la Televiziunea Română Liberă. L-a ajutat pe Ion Iliescu să intre în Studioul 4 al TVR, l-a salvat câteva ore mai târziu în balconul Comitetului Central.

A făcut cel mai important montaj din viaţa sa: montajul execuţiei Ceauşeştilor. A fost părtaş la uciderea unor bucureşteni nevinovaţi, apoi a ascuns crimele Revoluţiei, deşi a fost însărcinat să le desluşească. A dat declaraţii contradictorii despre Revoluţie, pentru a încurca şi mai mult iţele şi aşa încurcate ale acestui moment.

„Adevărul“ a realizat mai multe interviuri cu Sergiu Nicolaescu pe tema Revoluţiei. Atunci când începea să spună câte o silabă de adevăr se oprea la timp: „Hai, că şi aşa v-am spus prea multe“. Acesta a fost Sergiu Nicolaescu. Un om care a trăit cu frenezie şi curaj, chiar dacă, în ultimul interviu pentru „Adevărul“, a încheiat aşa: „Pe viaţă nu dau două parale!“.

„SIMŢEAM CĂ O SĂ AM NEVOIE DE ARME“
În noiembrie 1989, Sergiu Nicolaescu era în Germania Federală. Spune el că ajunese acolo pentru a face un film. Film care n-a mai apărut, însă, niciodată. Ce a aflat Nicolaescu în Occident? Ce a aflat el în urma discuţiilor cu ambasadorii Americii şi Franţei la Bucureşti, cu care era prieten? Cu ce scop şi-a procurat arme în călătoriile pe care le făcea prin Europa? Despre aceste lucruri, fostul regizor a vorbit mereu cu superficialitate: „Simţeam că trebuie să se întâmple ceva. Simţeam că o să am nevoie de arme“.
 
În 1988 se împrietenise cu Ion Nicolescu, comandantul unei mari unităţi de armată din Prahova. Îl va folosi pe Nicolescu pentru figuraţie în filmele istorice. Dar, mai important, regizorul îl va chema pe comandant, la Bucureşti, la 22 decembrie 1989. Cei 1.600 de militari ai colonelului Ion Nicolescu au declanşat un război teribil în Capitală în zilele Revoluţiei.

Sergiu Nicolaescu i-a întâmpinat personal la intrarea în Bucureşti şi a fost părtaş la crimele pe care aceştia le-au comis în zona Otopeniului. Militarii prahoveni au ucis cinci bucureşteni nevinovaţi care treceau prin zonă. Sergiu Nicolaescu ne-a conjurat să nu scriem niciodată despre acest eveniment. Tocmai el, care trebuia să dezlege fiecare crimă a Revoluţiei din poziţia de preşedinte (1990-1992) al Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 şi mai apoi vicepreşedinte (1992-1996).
 
I-A SCOS PE ROMÂNI ÎN FAŢA GLOANŢELOR
„Vreau să veniţi aici milioane!“, striga Sergiu Nicolaescu din Studioul 4 al TVR, în ziua de 22 decembrie 1989, imediat după fuga lui Ceauşescu.

„Fac apel în primul şi în primul rând la muncitorime. Rog muncitorii din fabrici să întrerupă lucrul. Dacă nu întrerupeţi lucrul imediat, dacă nu veniţi aici, în fosta piaţă Stalin, dacă nu veniţi aici la Televiziune să vă alăturaţi nouă, să ştiţi că ceea ce vedeţi acum ar rămâne un foc de paie. Şi eu nu vreau să rămână un foc de paie. Vreau să veniţi aici milioane. Bucureştiul are două milioane, un milion să fie aici!“, continua el.

Şi, într-adevăr, milioane de români au ieşit în stradă, însă o mie dintre ei au fost împuşcaţi. Nu i-a ucis Nicolaescu, dar şi el a făcut parte din gaşca emanaţilor Revoluţiei − cea care a înarmat civili, a scos Armata în stradă, a lansat zvonuri terifiante despre terorişti. Scenariu!

SERGIU NICOLAESCU, SALVATORUL LUI ION ILIESCU
O amintire a doctorului Florin Filipoiu, care la 22 decembrie 1989 era şi el revoluţionar în TVR: „Atunci l-am auzit pe Sergiu Nicolaescu strigând «Domnule Iliescu, în sfârşit, aţi venit!»“. Venise Iliescu. Venise chemat de Sergiu Nicolaescu.

Regizorul a recunoscut: „Domnule, eu l-am chemat pe Iliescu la Televiziune! Şi nici nu-l cunoşteam! Nu ştiam, a venit unul (n.r. - Mihai Bujor-Sion) la mine şi mi-a spus să-l chem pe Ion Iliescu“.

Chiar şi aşa, „străin“ cum îi era Iliescu, regizorul face un gest de o importanţă uriaşă câteva ore mai târziu. Emanaţii Revoluţiei deja se conturaseră. Iliescu ia cuvântul în balconul Comitetului Central şi îşi începe discursul cu „Tovarăşi şi dragi cetăţeni“.

Mulţimea huiduie. Nicolaescu ia microfonul şi spune: „Sunt Sergiu Nicolaescu! De azi înainte să strigaţi doar: «România!»“. Şi oamenii au strigat: „România! România!“. După asta, Iliescu şi-a putut continua discursul şi a devenit cel mai important om politic al României post-decembriste.

Regizor la procesul Ceauşeştilor: „Să vadă lumea cât sunt de stupizi“

La 25 decembrie 1989, toţi românii au putut vedea caseta procesului şi execuţiei Ceauşeştilor. Era o casetă cu montaj semnat Sergiu Nicolaescu. Acesta a explicat: „Caseta era o înşiruire de imagini. Idiotul ăla de operator filmase tot. Când vorbea judecătorul, îl filma pe judecător, când vorbea Ceauşescu, pe Ceauşescu. Cine vedea caseta ştia exact care erau probabilităţile să fie răzbunat Ceauşescu. Aveau procurorul, avocatul, îi aveau pe toţi. Măi, fraţilor, păi voi faceţi un film despre moartea lui Ceauşescu şi îi focusaţi pe ăia care i-au judecat pe Ceauşeşti? Nu! Arătaţi doar legatul la mâini şi execuţia! Şi ce spunea el ca apărare, ca să se vadă cât e de stupid“.

ÎNTRE MARI MINCIUNI ŞI MICI ADEVĂRURI
Declaraţiile lui Sergiu Nicolaescu trebuie luate cu precauţie. De-a lungul ultimilor 23 de ani a spus lucruri care par desprinse din filmele de acţiune. Bunăoară, Sergiu Nicolaescu a declarat, în urmă cu un an, că a declanşat, el, personal, haosul de la ultima cuvântare a lui Nicolae Ceauşescu. „Am luat câteva grenade ofensive de la unitatea militară a lui Ion Nicolescu, din Prahova. Eu nu ştiam de ce mă pregătesc, dar mă pregăteam de ceva, fără discuţie. M-am oprit acasă, am lăsat armele la un vecin. Am plecat în Piaţa Palatului, unde era mitingul lui Ceauşescu. Acolo, evident că am folosit grenadele. De ce altceva le luasem dacă nu să le folosesc?“.

Pe scurt, regizorul susţine că ar fi aruncat grenadele în zona Pieţei Palatului, provocând dezordinea care a dus la întreruperea discursului prezidenţial. Tot în acest registru, Nicolaescu a susţinut la un moment dat că a vrut să fure un tanc şi să tragă cu el în Ceauşescu. Uneori, prins la mijloc în discuţii televizate fierbinţi, Nicolaescu a slujit ca martor la descifrarea unor momente importante. În urmă cu doi ani, fostul fotbalist Cornel Dinu (participant la Revoluţie şi el) spunea că l-a auzit personal pe Petre Roman dialogând cu consulul Uniunii Sovietice la Bucureşti. „De faţă era Sergiu Nicolaescu, şi îl rog să confirme“. Nicolaescu a întărit spusele lui Dinu.

Iliescu e comunist convins şi e bine că e aşa, pentru că are caracter. Nu e comunistul ăla hoţoman, e un om de stânga puternic. Sergiu Nicolaescu Pe viaţă nu dau două parale! Sergiu Nicolaescu

„MAREA UNIUNE SOVIETICĂ“
Chestiunea discuţiilor cu oficialii sovietici este importantă pentru a înţelege de unde a pornit şi către ce s-a îndreptat Revoluţia Română din decembrie 1989. Şi iată ce spunea Sergiu Nicolaescu în 22 decembrie 1989, în discursul său televizat: „Credeţi că Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, marea Uniune Sovietică, toate ţările vecine nouă care ne-au fost prietene… credeţi că de câteva zile ne sunt duşmane? Nu! Ei au păşit pe o cale de eliberare“.

iliescu

Sergiu Nicolaescu l-a respectat mereu pe Ion Iliescu: "E un comunist convins", spunea regizorul despre fostul preşedinte

Noaptea filmelor lui Nicolaescu
Mai multe filme semnate de marele regizor vor rula, gratuit, vineri noapte, la cinema Patria din Capitală şi la cinematograful „Sergiu Nicolaescu“ din Târgu-Jiu. Astfel, între orele 22.00 - 5.00, cei care l-au îndrăgit pe marele cineast vor putea urmări filmele „Dacii“, „Revanşa“, „Ultimul cartuş“ şi „Nemuritorii“. Evenimentul este organizat de Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor-RADEF România Film, în semn de respect pentru celebrul regizor.

Soţia nu vrea presă la funeralii
Dana Nicolaescu, soţia regizorului Sergiu Nicolaescu,  a interzis presei să publice fotografii sau filme de la ceremonia de incinerare a soţului său. Ea a mai solicitat ziariştilor să trateze cu decenţă şi respect decesul soţului ei. Mesajul Danei Nicolaescu a fost transmis, sub forma unui comunicat, prin intermediul Cameliei Cavadia, PR manager la Pro TV. Sergiu Nicolaescu a vândut trustului Pro TV drepturile asupra celor mai multe dintre filmele sale.

Toate cuvintele lui Sergiu Nicolaescu

Ultimele interviuri acordate de Sergiu Nicolaescu publicaţiilor din România sunt încărcate de o tristeţe vagă, constantă, cum sunt toate cuvintele spuse la vârsta bilanţului. Multe dintre aceste ziceri vor rămâne, poate chiar vor deveni „virale“, altele se vor pierde şi vor fi uitate. Acestea sunt câteva stop-cadruri din seria ultimelor cuvinte ale regizorului, scrise cu cerneală de tipografie.

De când eram copil de ţâţă, mama mă legăna şi îmi cânta cântece patriotice. Azi, poate părea o scenă stupidă. O mamă tânără, de 20 şi ceva de ani, care-şi iubea copilul şi ţara.(Revista „Tango“, aprilie 2010) La grădiniţă, aveam două iubite. Una avea mâinile calde şi una mâinile reci. Ce să zic, mi-au plăcut fetele. Acum sunt căsătorit pentru a treia oară. Prima oară a durat câteva luni, a doua oară 10 ani. (Revista „Tango“, aprilie 2010) Mi-a dat cineva o motocicletă veche şi eu am refăcut-o, am aranjat-o şi mă plimbam cu ea. Iar în Bucureşti am fost, cred, al treilea ins care am avut motocicletă. („Playboy“, iulie 2012) Când eram la liceu, citeam Biblia la căpătâiul răniţilor care erau în comă. Erau oameni simpli, majoritatea ţărani, dar care ştiau să moară. („OK! România“, februarie 2011) Uneori, când sunt singur, stau şi mă gândesc la ce vârstă am ajuns şi mă sperii. Dar nu cedez. Lupt în fiecare zi şi nu aş vrea să mă las vreodată de meseria mea. Pe de altă parte, sunt convins că sfârşitul nu este foarte departe… ”  („Prosport“, martie 2010) Deşi sunt un luptător şi nu mă sperie nimic, acum nu mai am cu cine să mă lupt. Mă omoară timpul pierdut şi neputinţa. Ce ştiu eu să fac nu mai pot face.(„Playboy“, iulie 2012) Să rămână filmele, în rest, de mine să se aleagă pulberea! Dacă regret ceva, regret că nu am făcut un film în care să prezic cât de cât românilor viitorul de dupa Revoluţie ("Bună ziua Iaşi", ianuarie 2012) Nu am fost un om materialist, dar am avut bani. Nu sunt zgârcit. Dar sunt cumpătat. N-am fost la niciun restaurant după ’89. Nu beau, nu fumez. Nu am copii, nu am nepoţi, nu am strănepoţi. Din păcate, regret acest lucru. Cam asta...“ („Historia“, decembrie 2009)
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite