Ziarul tău de dimineaţă cu pisicuţe îmbufnate că s-a făcut luni

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Foloseşti reţeaua utilizată azi, la un deceniu de când se năştea într-un dormitor dintr-un campus american, de unul din şase pământeni? Super, eşti în pas cu vremurile. Comunici în mod gratuit cu prieteni din altă ţară? Şi mai bine! Răsfoieşti însă Cartea Feţelor ca pe ziarul de dimineaţă, cum constată Will Oremus de la Slate, în timp ce Twitter-ul a înlocuit CNN-ul care ne dădea, prompt şi de oriunde, ştirea momentului? Asta e de discutat.

Am destule cunoştinţe care n-au mai cumpărat nicio publicaţie în noul mileniu, le lasă rece harababura de pe site-urile deja tradiţionale de ştiri, iar la cafeaua de dimineaţă răsfoiesc Facebook-ul. E un ziar mult mai prietenos, fiindcă e scris doar de prieteni şi de prietenii prietenilor, nu? Şi se scrie la nesfârşit, informaţiile nu sunt înhumate în nişte chenare din care nu mai pot ieşi pentru actualizare, ca în cazul vechiului tipar. În locul unor ziarişti pe care nu-i cunoşti, poate nici nu ţi-ai dori deoarece îi suspectezi aprioric de partizanat sau conflicte de interese, azi, ştirile ţi le dau cunoscuţii.

Ai agenda zilei completă, cu rubrici tradiţionale, numai că nu mai sunt ordonate obositor şi previzibil. În plus,  nu primeşti doar ştirea frustă, ci agregată şi comentată. A fost preluată de undeva – dacă e vorba de meteo, ştirea a apărut când prietenul tău insomniac a observat că ninge. Dar nu-ţi va spune doar că ninge, ci-ţi va oferi un pachet multimedia, cuprinzând mirarea că iarna au loc astfel de fenomene meteorologice, un filmuleţ cu parcarea unde nicio lopată de vecin nu i-a întinat imaculatul, precum şi câteva instantanee de pe o plajă exotică din august (fireşte, la vară vei primi poze cu peisaje hibernale, de la cei care nu vor să se încoloneze în armata care-şi pune vacanţa cu valuri pe Instagram).

Pe Facebook, calendarul zilei e văzut de mai mulţi oameni decât visau jurnaliştii prăfuiţi că puteau fi citiţi, ascultaţi, văzuţi (culeg nişte date dintr-un studiu citat de „New York Times“: se dau şase miliarde de like-uri pe zi, sunt distribuite 400 de miliarde de poze, se trimit 7,8 mii de miliarde de mesaje).

Astfel, nu afli doar că e luni, ci poţi vedea şi o mâţă îngrozită că începe săptămâna.

Sărbătoriţii zilei din presa tradiţională, nişte morţi celebri de care probabil n-auziseşi, se transformă pe Facebook în prietenii tăi, cărora le poţi ura, după miezul nopţii, „La Mulţi Ani frumoşi!“ ori orice altă formulă în vogă.

Bref, ziarul tău de dimineaţă e viu, are de toate, îţi place şi poate afla toată lumea că-ţi place (sincer, pe ce v-aţi risipi un like: pe un articol sec, tradiţional, despre medalia de argint luată de norvegianul Staale Sandbech în competiţia masculină de snowboard Slope Style la JO de la Soci sau pe o poză pe care mi-am făcut-o la Innsbruck cu sportivul, doar noi doi, la masă, vorbind ca băieţii?). În orice caz, noul tău ziar nu e ursuz – aşa a caracterizat, acum şase ani, cotidianul de referinţă la care lucra un şofer care răsfoia doar tabloidele.

Dar lumea nouă nu se clădeşte doar încercând s-o uiţi pe cea veche, zicea Henry Miller. Trebuie să te adaptezi, cum sunt tentaţi să o facă acei lucrători din media care nu se mulţumesc să contemple terenul pierdut şi faptul că noul suport de media e un spaţiu virtual în care toată lumea vrea să împărtăşească ştirea că e acasă şi se uită la un film piratat.

În principiu, cam ştim cum să facem ca să nu ne trimitem chiar toţi cititorii pe Facebook. Să le dăm repede chintesenţa informaţiei pe Twitter, 140 de semne, aproape cât un SMS înainte de apariţia smartphone-urile (iată, trăim vremuri în care s-a învechit până şi SMS-ul, incapabil să se lupte cu Messengerul de pe iPhone unde le poţi scrie şi celor care nu-ţi sunt prieteni!). Să verificăm, să cităm, să captivăm, să uimim, să scriem exact cât se cuvine – conform aşa-numitei curbe Quartz, un articol scurt are musai 500 de cuvinte (cam 2.700 de semne cu spaţii) dacă e scurt, cam 800 dacă e lung (circa 4.300 de semne, ce revelaţie, atât aveau editorialele mele tipărite!). Tot ce e sub, între sau peste aceste paturi procustiene pică la proba netului.

A, mai trebuie să nu ratăm ştirea anului. Veţi îngădui, poate, următoarea speculaţie. Dacă „selfie“ a fost cuvântul anului trecut, ştirea lui 2013 a fost un „selfie“ cu preşedintele american şi premierul britanic, zâmbind fericiţi la o ceremonie funerară, în timp ce prim-ministrul danez, o femeie, face o poză cu tustrei pentru nemurire (delicioasă încălcare de protocol, îl mai şi atinge cu mâna pe obraz pe britanic, ca să intre în cadru).

În cazul în care însă aşa ceva poate fi considerat o ştire, permiteţi-ne să ne regrupăm şi să mai lucrăm un pic la proiectul de recucerire a publicului cititor. Până atunci, vom face feţe-feţe pe Facebook. Like dacă vă place, share dacă mai vreţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite