În Festivalul enescian al muzicii, în compania L.S.O., dirijorul Ion Marin a condus întâlnirea celor mari

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Două seri la rând, la Sala Palatului, dirijorul Ion Marin a condus concertele celor mari, pianistul Lars Vogt, violonistul Renaud Capuçon, violoncelistul Gautier Capuçon, în compania acestui minunat colectiv orchestral care este Orchestra Simfonică din Londra, unul dintre cele mai vechi, mai prestigioase colective simfonice din lumea actuală a muzicii.

Din capul locului, trebuie menţionat, autoriotatea şefului de orchestră s-a impus aici într-un repertoriu ce consacră identitatea artistică atât a dirijorului cât şi a colectivului orchestral; mă refer în primul rând la versiunea integrală a muzicii baletului  Pasărea de foc de Igor Stravinsky, la prezentarea acestui mare opus post-romantic care este simfonia a 5-a, în do diez minor, de Gustav Mahler, lucrări stilistic net diferite, compuse ambele la distanţă de câţiva ani, în acelaşi prim deceniu al secolului trecut.

In adevăr, Ion Marin dispune de o mobilizatoare forţă a imaginaţiei, cea care difineşte lumi atât de diferite, zone spirituale distincte ale celor două capodopere, lumea de fantasme, de basm, a baletului lui Stravinsky, şi – pe de altă parte – acel tumult copleşitor al îndoielilor, al întrebărilor fără de sfârşit privind relaţia personală cu natura, cu divinitatea, cu lumea… aspecte ce întreţin creaţia mahleriană. A stăpâni aceast univers spre a-l revela mai departe, nouă celor care dorim a-l pătrunde, a-l înţelege, se constituie într-un act al responsabilităţii umane şi – iată! – artistice pe care Ion Marin şi-l asumă în chip magistral. Căci edificarea acestui colos, aducerea sa în fapt sonor şi artistic presupune imaginaţie şi forţă constructivă etalate aici la proporţii ample. Inclusiv lucrul asupra amănuntului rămâne semnificativ; mă gândesc la relieful pe cat de clar pe atât de firesc conturat al temelor duble din prima parte a simfoniei.

image

Nu poţi să nu observi eficienţa relaţiei şefului de orchestră cu acest fantastic colectiv simfonic; în mod direct, plastica gestului dobândeşte reflexul muzical potrivit la nivelul aparatului orchestral.

Am audiat pentru prima oară, la noi, varianta completă a muzicii baletului  Pasărea de foc de Igor Stravinski; subtilităţile culorilor timbrale sunt de-a-dreptul seducătoare. Iar evoluţia orchestrală, cea care sugerează mişcarea scenică-coregrafică, dobândeşte calitatea unei povestiri cursive, detaliate în culori a căror luminozitate capătă valenţe pregnant sugestive.

image

Rar am avut ocazia de a fi audiat cea de doua Suită enesciană pentru orchestră, un extins opus neoclasic, realizat de această dată cu ajutorul unui aparat instrumental atât de amplu; …şi care să fi valorificat rafinamentele, detaliile timbrale, de o manieră atât de transparentă.

Este de observat cu specială aplecare relaţia dirijorului cu cei trei solişti prezenţi pe podiumul de concert. Inclusiv în cazul celebrului Concert în la minor de Edward Grieg, solistul serii, pianistul Lars Vogt a realizat o subtilă exploatare a sonorităţilor instrumentului său pe direcţia sonorităţilor sugerate de orchestră, de dirijor. Este un muzician care gândeşte şi care interpretează la propriu datele partiturii pianistice pe direcţia imaginată de autor; …dar detaşându-se net de tradiţia clasico-romantică privind viziunea asupra acestui opus atât de popular.

Intr-un sens apropiat, dublul Concert pentru vioară, violoncel şi orchestră de Johannes Brahms a fost împlinit în sensul unei viziuni simfonice ample; viziune care integrează unitar evoluţia celor două instrumente solistice susţinute de Renaud şi Gautier Capuçon, veritabile vedete ale vieţii muzicale actuale; …evoluţia violonistică este gândită drept extensie în acut a vocii violoncelului; şi invers. Frumuseţea tonului celor două instrumente solistice s-a evidenţiat de o manieră unitară drept emancipare timbrală a sonorităţii corzilor orchestrei!

image

Este îmbucurător de observat, Ion Marin se apropie treptat, cu credinţă, de opusurile enesciene importante cum este cea de a doua Suită enesciană.

Imi permit a face o dezvăluire obţinuă pe surse sigure! Există deja un proiect ca în viitoarea stagiune pariziană, Ion Marin şi Gautier Capuçon să prezinte împreună acest captivant opus enescian care este Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră. Sper să avem parte de această versiune şi în cadrul viitoarei ediţii a Festivalului.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite