„Amintiri dintr-un loc drag“ se aud la Ateneu

New European String Chamber Orchestra, dirijată de Dmitry Sitkovetsky, va interpreta, la Ateneu, lucrări de Şcedrin, Ceaikovsky, Maistorovici şi Şostakovici

Un text de Olga Grigorescu

Rodion Şcedrin (n. 1932) este unul dintre cei mai renumiţi compozitori ai Rusiei moderne, autor al unei creaţii uriaşe în domeniile simfonic, vocal-simfonic, cameral, vocal, coregrafic şi liic. Folosind atât mijloace clasice cât şi tehnici actuale de compoziţie, el s-a inspirat cu predilecţie din istoria, literatura, tradiţiile patriei sale.

Suita „Fotografii ruseşti (1994), dedicată lui Vladimir Spivakov şi ansamblului „Virtuo-zii din Moscova”, are un substrat programatic plin de dramatism. Prima parte, „Vechea cetate Aleksin” este impregnată de melancolie, având conotaţii autobiografice. Un  tablou schiţat cu linii aspre, în fapt un scherzo puţin grotesc, se derulează în partea a II-a, denumită „Gândaci peste tot în Moscova”. Muzica din partea a treia, „Cocktail-Stalin” împleteşte cântece închinate dictatorului – deformate – cu sonorităţi ce evocă vaiete şi împuşcături. Nici ultimul episod nu se înseninează, redând glasul trist al „Clopotelor de seară”, simbol al unui oraş degradat şi al oamenilor disperaţi.

„Cântec fără cuvinte“

În anul 1878, aflat în Elveţia, Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) compunea Concertul op. 35 pentru vioară şi orchestră. Făcând retuşuri, a înlocuit partea lentă cu una nouă, iar varianta iniţială a lăsat-o ca piesă independentă pentru vioară şi pian, sub titlul de Meditaţie. Întors în Rusia, Ceaikovski a integrat „Meditaţia” într-un triptic, compunând încă două piese pentru vioară şi pian. Cea de a doua, un „Scherzo”, în mişcare Presto giocoso, se remarcă prin exuberanţă şi elocvenţă instrumentală, iar cea de a treia numită simplu Melodie, Andante con moto, a fost considerată de Ceaikovski un adevărat „cântec fără cuvinte“. Tripticul a căpătat nr. de opus 42 şi subtitlul În amintirea unui loc drag deoarece fusese terminat într-o minunată vacanţă petrecută în conacul şi grădinile dnei Nadejda von Meck, protectoarea compozitorului.

Laureat al Concursului Internaţional de compoziţie „George Enescu” din anul 2001, Vlad Maistorovici (n. 1985) are o activitate foarte bogată atât în calitate de creator, cât şi de violonist solist sau în formaţii camerale. După studiile din ţară, a urmat cursuri la Şcoala „Menuhin”, la Colegiul Regal de Muzică din Londra şi la Conservatorul din Lausanne. 

 Concertul Transilvan (2013), pe teme româneşti din secolul XVII din codicele lui Ioan Căianu, a fost gândit ca un concert baroc inspirat de multiculturalismul Transilvaniei secolului 17, virtualizat pentru secolul 21. Folosim o parte din textul explicativ al compozitorului: „Concertul începe cu un Andante da chiesa („Cântecul Voievodesei Lupu”): pe un ison de ţambal virtual, violonistul transilvănean preludează. Apoi îşi transformă vioara într-un fluieraş îngânat de acordeon în Moderato hungarico („Alt dans valah”). În Allegro saxonico („Dansul lui Mikes Kelemen”) devine un fiddler britanic şi culminează în Maestoso inglese („Dansul lui Lazăr Apor”) în ritm aksak. Brusc, ţambalul virtual revine şi îl transformă în klezmorim: Moderato iudaico („Cântecul Voievodesei Lupu”). Urmează un cântec de leagăn Con moto: ‚Colinda’ („Dans valah”). O fugă se ţese în Allegro italiano („Dans din Nireş”), iar în Allegro zingaro („Dans”), viola şi vioara amintesc muzica lăutărească. În Allegro tedesco („Dans al cincilea în şase”) înfloreşte polifonia de Concert Brandemburgic, suprapunându-se cu „Dans din Nireş”, apoi şi cu „Cântecul Voievodesei Lupu”. Ultimul dans rămas aleargă să le prindă pe celelalte din urmă în Presto finale („Dans“).

„Omagiu celor morţi“

Simfonia pentru orchestră de coarde op. 73 nu este decât amplificarea sonoră a Cvar-tetului nr. 3, singura lucrare a lui Dmitri Şostakovici (1906-1975) din anul 1946, născută sub impresiile teribilului război recent încheiat. Celor cinci mişcări, compozitorul le-a formulat şi subtitluri, eliminându-le apoi de teama cenzurii comuniste care le-ar fi considerat prea pesimiste.

Prima parte, Allegretto, „Calma inconştienţă în legătură cu viitorul cataclism“, ne poartă pe traseele unei sonate a cărei primă temă are un delicat caracter de dans. Tema a doua anunţă o nelinişte, iar dezvoltarea în canoanele unei duble fugi atinge deja nuanţe dramatice. Partea a doua, Moderato con moto, care avea notate şi cuvintele „Izbucniri de nelinişte şi anticipare“, aduce două zone sonore care se întrepătrund până la urmă: un vals oarecum senin şi un marş apăsător. În partea a treia, Allegro non troppo,  („Forţele războiului se dezlănţuie“), auzim sonorităţi aspre care amestecă în valul distrugător ecourile de dans şi de marş. Adagio, „Omagiu celor morţi“, este partea a patra, cu o passacaglie în tonuri grave şi linii larg desfăşurate. Cel de al cincilea episod, în tempo Moderato, porneşte brusc readucând sarcasmul, dar şi balansul între visare şi tragism. În punctul maxim al tensiunii revine tema passacagliei din mişcarea anterioară şi de aici totul se linişteşte, lucrarea încheindu-se în sonorităţi eterice.  Şostakovici intenţiona să pună acestui final următorul subtitlu: „Eterna întrebare: De ce? Pentru ce?“.

Muzicieni din est şi vest

Noua orchestră camerală europeană de coarde (NESCO) a fost înfiinţată în 1990 de către violonistul şi dirijorul Dmitry Sitkovetsky şi este alcătuită din distinşi instrumentişti proveniţi atât din estul cât şi din vestul Europei. În 1997 au făcut primul turneu în America prezentând o transcripţie pentru coarde a Variaţiunilor „Goldberg” de Bach. The New Yorker scria: „Orchestra combină interiorizarea cu o execuţie exemplară; chiar cei mai exigenţi stilişti vor sesiza superbul contrapunct pe care pianiştii de abia îl pot sugera“.

A studiat la Paris

Medaliat la numeroase concursuri internaţionale (printre care „George Enescu” în 2003), Eugen Ţichindeleanu este un reprezentant al şcolii violonistice româneşti. S-a perfecţionat la Conservatorul Naţional din Paris cu Dmitry Sitkovetski şi Jean-Jacques Kantorow. A concertat în numeroase ţări europene şi în Statele Unite; repertoriul său cuprinde lucrări de la Bach până la Berg şi Lutoslavski. Actualmente este concertmaistrul orchestrei din Odense (Danemarca). Cântă pe o vioară Montangnana din 1731.

Joi, 10 sept. ora 17.00   

Ateneul Român  

Seria „Recitaluri şi concerte camerale“

NEW EUROPEAN STRING CHAMBER ORCHESTRA 

Dirijor şi solist: DMITRY SITKOVETSKY

Program: 

Şcedrin – „Fotogafii ruseşti“ pentru orchestră de coarde

I.Vechea cetate Aleksin;  II. Gândaci peste tot în Moscova;  III. Cocktail-Stalin;  IV. Clopote de seară.

Ceaikovski – „Amintiri dintr-un loc drag“ pentru vioară şi orchestră de coarde 

I.Meditaţie;  II. Scherzo;  III. Melodie

Solist: Eugen Ţichindeleanu – Laureat al Concursului Internaţional „George Enescu” – ediţia 2003

Maistorovici (Laureat al Concursului Internaţional „George Enescu“, ediţia 2001) – Concert Transilvan, pentru vioară şi ansamblu de coarde, pe teme româneşti din Codexul lui Ioan Căianu (secolul XVII) – p.a.a. 

Şostakovici  – Simfonia de coarde, op.73 

I. Allegretto; II. Moderato con moto; III. Allegro non troppo;  IV. Adagio; V. Moderato.