INTERVIU Dirijorul Lawrence Foster: „Te impresionează căldura şi umanismul muzicii lui Enescu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lawrence Foster
Lawrence Foster

Marţi,  3 septembrie, la Ateneul Român, Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Poloneze, dirijată de Lawrence Foster, a interpretat lucrări de Adrian Pop, Chopin şi Lutoslawski. Solist a fost pianistul Szymon Nehring.

Născut în Los Angeles din părinţi români, Lawrence Foster (77 de ani) este un promotor important al muzicii lui George Enescu, ocupând funcţia de director artistic al Festivalului „George Enescu“ între anii 1998 şi 2001. Printre înregistrările sale, se numără opera „Oedipe“ la Warner Classics şi Simfoniile nr. 1 şi nr. 2 la EMI, ambele cu Orchestre Philharmonique de Monte Carlo. „Lawrence Foster pare să se fi născut, pentru a dirija muzica lui Enescu, în care crede necondiṭionat. Îi înţelege fiecare nuanṭă tehnică ṣi fiecare volută expresivă”, scria „The Telegraph“.Vitalitatea ritmică ṣi inteligenta înṭelegere a structurilor din toate stilurile, se pot regăsi ṣi în interpretările date de Lawrence Foster unor dificile piese de muzică contemporană. Marţi, 3 septembrie, de la ora 17.00, în seria Recitaluri şi Orchestre Camerale, la Ateneul Român, Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Poloneze, dirijată de Lawrence Foster, a interpretat lucrări de Adrian Pop, Frédéric Chopin şi Witold  Lutoslawski. Solist a fost  pianistul Szymon Nehring, laureat al Concursului Internaţional „Arthur Rubinstein“  în 2017.

„Adevărul“:Aţi avut un program în mare parte polonez la Festivalul „George Enescu“, alături de Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Poloneze. Ce provocare a impous acest program?

Lawrence Foster: Am devenit de curând directorul artistic al Orchestrei Naţionale a Radiodifuziunii Poloneze, iar aici, la Bucureşti, am susţinut primul concert împreună. 1830, anul în care Frédéric Chopin compune Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră, este considerat unul de referinţă pentru romantismul muzical în ansamblul său, prin apariţia Simfoniei fantastice de Hector Berlioz, adevărat manifest al programatismului în componistică. Adevărata strălucire a expresiei poloneze s-a văzut, în concertul de Chopin, alături de pianistul Szymon Nehring, laureat al Concursului Internaţional „Arthur Rubinstein“ în 2017. Nonconformismul abordării  şi virtuozitatea solistului au impresionat, cu siguranţă, publicul Festivalului Enescu.

Pe vremea când eram director, fiecare orchestră străină trebuia să cânteo operă a lui Enescu. Nu sunt atât de multe lucrări aşa că am fost întrebat dacă aş face o lucrare a compozitorului din Cluj, Transilvania, numit Adrian Pop. Lucrarea conţine teme româneşti, o colindă, pe care o aveţi şi aici, care este cântată în perioada Crăciunului. Piesele ai putea spune că sunt foarte moderne, dar pentru ca oamenii să audă colinda în lucrare, nu este atât de uşor. Dar este acolo. Reprezintă „Colinda Soarelui” precum este numită, o piesă foarte poetică. Apoi l-am avut  pe acest mare pianist al momentului, Szymon Nehring, unul dintre cei mai buni artişti, interpretând Chopin. 

Spre deosebire de unii dirijori, eu îl iubesc pe Chopin şi îmi place să dirijez lucrări de Chopin. Fiind pe o insulă pustie, dacă aş putea să iau doi compozitori, probabil i-aş lua pe Schubert şi pe Chopin.

Deşi, dacă aş cânta Chopin, nu sună foarte bine, pentru că nu sunt un pianist bun. Aşadar, am avut Chopin şi apoi am avut nevoie de o piesă cu adevărat de spectacol, pentru orchestră, şi am ales Concertul pentru orchestră de Lutoslawski, care este un fel de piesă de „paradă”, este chiar ceva ce ei cântă uimitor. Am fost foarte neliniştit la prima repetiţie, pentru că am simţit fiecare muzician stând acolo, cunoscând lucrarea mai bine decât mine, dar, într-un fel, mai degrabă cred că ei au considerat că unele dintre lucrurile pe care le-am făcut nu au fost atât de rele. Fiind atât de asociat Festivalului, dirijând foarte des în România, tocmai am înregistrat „Fata din vestul sălbatic” de Puccini, în Cluj, cu una dintre marile voastre orchestre aş putea să menţionez, mi-ar plăcea ca mai mulţi români să participe. Cel de-al doilea concert al acestei Orchestre Naţionale Poloneze Radio, care este, într-un fel, orchestra reprezentativă a acestei fantastice ţări muzicale, Polonia, a fost dirijat de Cristian Mandeal, pe care îl cunoaşteţi cu toţii. În program au fost Bartok - Bluebeard, precum şi Concertul pentru pian nr. 3 de Prokofiev. Avem doi pianişti, ceea ce este foarte interesant, pentru că ei au obţinut premiul întâi şi al doilea în Concursul Arthur Rubinstein din Tel Aviv. Unul este polonez, iar celălalt român. Coincidenţă? Poate nu.

Cum recomandaţi publicului concertul lui Witold Lutoskałwski?

Concertul pentru orchestră de Witold Lutoskałwski (1913-1994), compus pe durata anilor 1950-1954, reprezintă culminaţia perioadei influenţate de muzica tradiţională în creaţia autorului polonez. Disciplina stilistică, rigoarea construcţiei arhitectonice şi claritatea logicii definesc acest opus de relativă tinereţe şi rămân atribute definitorii ale stilului de maturitate al lui Lutosławski. Aşadar, pentru programul meu, am vrut iniţial un program polonez, dar ei au cerut să începem cu o lucrare românească.  

Ce înseamnă Festivalul George Enescu pentru dumneavoastră?

Festivalul înseamnă foarte mult pentru mine. Am fost pentru prima dată în 1976, ca dirijor asistent al Filarmonicii din Los Angeles, cu Zubin Mehta. Apoi am dirijat prima dată în Festival destul de târziu şi am fost director al festivalului în 1998. Îmi amintesc că am adus Chicago Symphony, pe vremea când avea loc războiul în ceea ce pe atunci era Iugoslavia, şi a trebuit să merg special la Chicago pentru ai convinge să vină.
Festivalul este cu adevărat marea lumină culturală a ţării. Bugetul este foarte mare.

S-a discutat adesea dacă „o parte din aceşti bani nu ar trebui să se îndrepte către instituţiile culturale române.

Festivalul oferă o astfel de amploare, ca să spun aşa, şi o imagine fantastică a vieţii muzicale în lume şi este un cadou pentru poporul român, mai ales pentru că este aproape în întregime disponibil pe televizor şi pe radio, încât nu mai e un Festival doar în Bucureşti. Şi primul lucru pe care l-am făcut când am preluat Festivalul, a fost să-l fac un festival naţional. Aşadar, există multe concerte în toată ţara, cât de multe e posibil, cu unii dintre cei mai buni solişti. Dar în special în celelalteoraşe mari. Iar Festivalul în sine are tot ce vă puteţi imagina acum sub conducerea lui Mihai Constantinescu. Festialul acoperă muzica barocă, acoperă muzica contemporană, explicaţiile, participarea marilor compozitori contemporani. De fapt, unul dintre cei mai importanţi compozitori din acest an este Penderecki, motiv pentru care în programul meu nu am o piesă de Penderecki, pentru că mai târziu există un program complet de Penderecki.

Festivalul s-a deschis cu o Filarmonică extraordinară, apoi cu Orchestra Simfonică din Londra şi apoi au avut o Orchestra Radio din Berlin cu directorul muzical Vladimir Jurowski, care este într-adevăr directorul muzical şi este cu adevărat unul dintre marii dirijori ai zilelor noastre sau ai oricăror zile bănuiesc.

Aşadar sunt foarte mândru de acest Festival. Părinţii mei sunt români, eu sunt de origine română, soţia mea este româncă, aşa că mă simt foarte ataşat faţă de ţară şi de tot ceea ce face acest festival pentru ţară.  

A înregistat integrala Enescu

Lawrence Foster

Nume:Lawrence Foster

Locul şi data naşterii:  23 octombrie 194, Los Angeles, California, Statele Unite

Studiile şi cariera: A studiat muzica şi dirijoratul la Los Angeles, cu Fritz Zweig.

-A debutat ca dirijor în 1960, la vârsta de 18 ani, cu nou înfiinţata Orchestră a Debutanţilor a Fundaţiei Tinerilor Muzicieni din Los Angeles. A devent dirijorul Baletului din San Francisco.

- A dirijat Filarmonica din Los Angeles, Houston Symphony, Orchestra Naţională din Monte Carlo, Orchestra Simfinică din Ierusalim şi Orchestra Simfonică din Barcelona.

-Din 2002, a fost director muzical al Orchestrei Gulbenkian din Lisabona.

-A făcut numeroase înregistrări, dintre care multe sunt consacrate creaţiei compozitorului George Enescu. Integrala Enescu, realizată cu casele de discuri Emi, Erato şi Claves, se numără printre cele mai notabile înregistrări.

A avut numeroase turnee alături de solişti de marcă, precum pianiştii Lang Lang şi Arcadi Volodos, mezzosoprana Angelika Kirschlager, în Germania, Spania, Brazilia etc.

Locuieşte în: Colorado

Showbiz



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite