INTERVIU VIDEO Dirijorul Vladimir Jurowski: Vom invita Corul Filarmonicii „George Enescu“ să cânte Simfonia nr.3 de Enescu la Berlin

Dirijorul Vladimir Jurowski, directorul artistic al Festivalului "Enescu“, vorbeşte despre concertul de miercuri seara de la Sala Palatului, „Die Frau ohne Schatten“, precum şi despre cum s-a pregătit pentru cel de joi seară, care include Simfonia nr. 3 de George Enescu. Au participat alături de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin, Corul Filarmonicii „George Enescu“ şi Corul de Copii al Radiodifuziunii Române.

Între repetiţii, Vladimir Jurowski (47) îşi smulge zece minute pentru vorbi despre cum s-a pregătit pentru „Die Frau ohne Schatten“ a lui Richard Strauss, în compoziţiile căruia a dobândit mai multă experienţă după anul 2013, după cum a explicat în interviul pentru „Adevărul“. „Se poate spune că experienţa adunată îmi îmbogăţeşte interpretarea, aşa că mă simt ca peştele în apă cu această muzică“. Pentru o experienţă completă a compoziţiei lui Strauss, Jurowski a colaborat, pe zona de multimedia, cu regizoarea de teatru Carmen Lidia Vidu, considerând că era necesară o prezentare „care să ajute publicul să aprecieze măreţia acestei capodopere“. 

În legătură cu Simfonia nr.3 de George Enescu, aceasta este prima lucrare a compozitorului român pe care Jurowski a dirijat-o. Se declară mulţumit de faptul că, spre deosebire de cum e interpretată aici, în România, joi seara s-a auzit un concert în care s-a ţinut cont de dorinţele compozitorului, cum ar fi faptul că „Enescu cerea, în a doua parte, ca alămurile să cânte pentru aproximativ zece minute în picioare“. Iar acesta este doar un detaliu. 

„Adevărul“: Cum vă implicaţi în dirijatul de operă, faţă de cel de muzică simfonică?

Vladimir Jurowski: Nu am părăsit niciodată domeniul operei. Am început cu opera când aveam 21 de ani şi am continuat până astăzi. Era doar faptul că pentru mulţi ani am fost directorul muzical al unui festival de operă şi după, am devenit un dirijor freelancer, în sensul că nu eram la un teatru de operă. Dar am continuat să dirijez operă în alte părţi. Iar acum mă pregătesc să preiau (devine directorul muzical-n.r.) o operă, în München, în 2021.  Pentru mine, aceste două zone sunt părţi absolut esenţiale din fiinţa mea şi nu pot să-mi imaginez viaţa de dirijor fără operă, dar de asemenea, nu pot să mi-o imaginez fără dirijatul de muzică simfonică. Deci, am nevoie de ambele tipuri de dirijat.

Aseară aţi prezentat pe scena Sălii Palatului, Die Frau ohne Schatten /Femeia fără umbră. Cum aţi abordat această compoziţie, v-a fost teamă la început de complexitatea ei?

Mi-a fost teamă de complexitatea ei când am început s-o învăţ şi mi-a luat mult timp. Prima dată când am dirijat-o, era acum şase, şase ani şi jumătate. Şi mi-a luat aproximativ un an s-o învăţ, dar, acum, după şase, aproape şapte ani, mă simt absolut împăcat cu această operă. De asemenea, ce mai ajută este că am mai făcut Die Frau ohne Schatten în 2013, la Amsterdam, apoi la Metropolitan Opera din New York. Am dirijat mult din Richard Strauss, atât opere, cât şi poemele sale simfonice. Dar nu am avut multă experienţă cu Strauss înainte de 2012, aşa că se poate spune că experienţa adunată între timp îmi îmbogăţeşte interpretarea, mă simt pur şi simplu ca peştele în apă cu această muzică. Dar această lucrare, Femeia în umbră, este într-adevăr complexă şi foarte solicitantă, şi pentru orchestră, şi pentru public. Sunt foarte încântat că publicul român a putut să audă această compoziţie pentru prima dată în cei 100 de ani de istorie pe care îi are în spate, pentru că a avut premiera acum 100 de ani. A fost scrisă mai devreme, dar din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, creatorii săi au fost nevoiţi să aştepte. A fost un moment istoric, că această operă s-a auzit pentru prima dată pe teritoriul acestei ţări.

A fost a doua oară când aţi colaborat cu Carmen Lidia Vidu, pe partea de multimedia. De unde acest interes, pentru această zonă?

Sunt interesat de teatru, iar teatrul poate să îmbrace multe forme. Când am cântat această operă la Berlin, acum câteva zile, nu am avut nimic în zona de multimedia, dar am avut un fel de prezentare, la Filarmonica din Berlin, care este, evident, mult mai bine echipată pentru astfel de „aventuri“ decât Sala Palatului. Acolo, aveam mai multe intrări şi ieşiri, iar soliştii au fost distribuiţi în diverse puncte ale sălii, ceea ce a creat o experienţă incredibilă pentru public. Aici, în această sală de concerte, din nefericire, din mai multe motive, aşa ceva este imposibil. De asemenea, date fiind complexitatea operei şi faptul că este literalmente necunoscută aici, am căutat o prezentare care să ajute publicul să apreciez măreţia acestei capodopere.

Joi seară urmează să dirijaţi cea de-a treia simfonie a lui Enescu care, chiar şi aici, în România, e cântată destul de rar, din pricina complexităţii sale.  Cum v-aţi pregătit pentru această compoziţie?

Simfonia nr. 3  a fost prima lucrare de Enescu pe care am dirijat-o. S-a întâmplat că atunci când orchestra mea din Londra a primit în mod repetat invitaţii la Festivalul Enescu, în 2013, solicitarea era ca în cadrul unuia dintre programe să prezentăm Simfonia nr.3 a lui Enescu despre a cărei existenţă ştiam, nu cunoşteam compoziţia deloc.  Aşa că am început să o studiez şi s-a dovedit a fi extrem de complexă şi de solicitantă. De asemenea, se pare că unele dintre convenţiile interpretării acestei lucrări, aşa cum a fost prezentată în România, după cum am văzut din înregistrări, nu erau neapărat în ton cu dorinţele compozitorului. De exemplu, în a doua parte, Enescu cere ca alămurile să cânte pentru aproximativ zece minute în picioare. Din câte ştiu, nu s-a procedat mereu aşa. De asemenea, Enescu cere şi participarea corului de copii, alături de corul principal. Sunt, de asemenea, părţi care necesită uneori şase-şapte cântăreţi, în timp ce, de regulă,copiii erau mereu excluşi.

Iar dumneavoastră aţi adăugat aceste elemente, nu?

Da, de fapt, le adăugaserăm deja în 2013. Apoi am cântat această simfonie în Londra, a fost un mare succes şi am decis că de această dată nu numai că vom cânta lucrare în România, cu Orchestra din Berlin, dar o să invităm şi Corul Filarmonicii "George Enescu"  să cânte la  Berlin. Şi ar fi o ocazie, pentru că Enescu e cântat relativ rar, nu este cântat aproape niciodată în afara României. N-aş fi surprins dacă interpretarea noastră ar fi  - poate nu prima - dar a doua sau a treia în Berlin.  În plus, vreau să adaug că organizăm un Festival „Enescu“ mai mic în jurul acestui eveniment, la Berlin, care e ca o mică conexiune, un fel de copil al Festivalului „Enescu“ cel mare. Vor fi evenimente de muzică de cameră şi două concerte ale Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Berlin: unul cu Simfonia nr. 3 de  Enescu, şi al doilea, care include capodopera timpurie a lui Enescu, recent descoperită, „Strigoii“, dirijată de Gabriel Bebeşelea - el a înregistrat această lucrare în Berlin, cu orchestra mea.