Monte Piano Trio, la Sala Auditorum, pe 1 septembrie, în seria Recitaluri şi Concerte Camerale

Duminică, 1 septembrie, de la ora 11.00, în cadrul seriei Recitaluri şi Concerte Camerale, la Sala Auditorium, Monte Piano Trio va interpreta lucrări de George Enescu, Arnold Schönberg şi Ernest Chausson.

Text de Olga Grigorescu

Manuscrisul Trio-ului în la minor, datat martie 1916, a fost pierdut şi regăsit mulţi ani după moartea lui George Enescu (1881-1955). Descifrată şi completată în 1967 de pianista şi compozitoarea Hilda Jerea, partitura a beneficiat de o a doua revizuire în 1997, mai riguroasă şi mai autentică, realizată de compozitorul Pascal Bentoiu.
Lucrarea aparţine perioadei de maturitate a creaţiei enesciene având marea cursivitate a fluxului muzical şi unitatea materialului tematic ce pare a izvorî din câteva motive iniţiale, transfigurate apoi permanent.
Încă din prima parte, Allegro moderato, cele două teme ale unei sonate destul de libere au acele coborâri şi urcări melodice cromatice, unduitoare, acele umbre şi lumini nostalgice, tipic enesciene. Dezvoltarea desface şi variază motivele expuse într-un discurs ce se amplifică în tensiune, pentru ca reexpoziţia să contopească temele una într-alta. Partea a II-a, Allegretto con variazioni, aduce de asemenea o temă construită din două idei melodice, iar cele trei episoade care le transformă vin cu contraste de mişcare şi caracter, de la un scherzando jucăuş la momente lirice şi ritmuri de siciliană lentă. Ultima parte debutează surprinzător printr-un Andante grav, aproape ca un marş funebru, după care discursul se avântă în mişcare Vivace amabile luând forma unui rondo plin de culoare, densitate polifonică, vervă instrumentală ce solicită virtuozitate.

Arnold Schönberg (1874–1951) muzicianul reformelor severe, a pornit în creaţie de la stilul postromantic al mentorilor săi. Astfel, până în jurul anului 1920, lucrările lui se bazează încă pe legăturile tonale, pe materiale melodice şi armonice încărcate de cromatisme, forţând limitele consonanţei.

Poemul op. 4 „Verklärte Nacht” – „Noapte transfigurată” – a fost scris în 1899, pentru sextet de coarde, autorul inspirându-se din poezia cu acelaşi titlu a poetului german contemporan Richard Dehmel. Schönberg a conceput aici, în mod neobişnuit, un poem simfonic într-un cadru sonor cameral.

Doi îndrăgostiţi se plimbă în noapte printr-o pădure luminată de stele şi lună. Femeia este disperată deoarece aşteaptă un copil făcut cu un om pe care nu-l iubea şi gândeşte că acest fapt îi va distruge fericirea acum când a găsit adevărata dragoste. Dar bărbatul care o însoţeşte îi arată frumuseţea nopţii, a naturii, îndemnând-o să uite suferinţa, asigurând-o în acelaşi timp că iubirea lui va şterge trecutul, că vor creşte copilul împreună, într-o deplină înţelegere. Noaptea feerică transfigurează totul, însăşi viaţa.

Deşi compozitorul urmăreşte destul de fidel conţinutul poemului literar, ceea ce exprimă muzica este în primul rând trăirea personajelor şi intensitatea sentimentelor. De la începutul grav, dominat de o tonalitate minoră (re), se ajunge treptat, prin multiple meandre modulatorii, printr-un adânc zbucium al sonorităţilor gândite într-o densă polifonie, la o zonă mai aerată, mai senină, în tonalitatea Re major. Melodica unitară în perpetuă variaţie, marea diversitate în tratarea instrumentală, a registrelor şi efectelor sonore, frecventa schimbare a tempourilor şi desenelor ritmice, sunt elemente care caracterizează o certă capodoperă, la cumpăna dintre veacuri şi stiluri.

„Noaptea transfigurată” a cunoscut o serie de variante instrumentale, printre care şi transcripţia pentru trio cu pian realizată de elevul lui Schönberg, pianistul şi compozitorul austriac Eduard Steuermann. Deşi pierde o parte din contrastele şi intensitatea dramatic expresivă a originalului, versiunea pentru trio face mai transparente traseele melodice de o mare frumuseţe.

„Sérénade lointaine” – „Serenada îndepărtată” – reprezintă o altă piesă a lui George Enescu descoperită după mulţi ani printre manuscrisele aflate în arhiva Muzeului ce-i perpetuează memoria. Meritul descoperirii îi revine violonistului Sherban Lupu. Acest mic trio a fost dedicat Regelui şi Reginei României, cu ocazia unei aniversări, în 15 noiembrie 1903. Se remarcă atmosfera senină, de un lirism romantic, plin de poezie, amintind de şcoala muzicală franceză, desenul elegant al temelor împletite fluent într-o formă de lied simplu.

Trio-ul op. 3, lucrare a lui Ernest Chausson (1855–1899) din perioada când studia (1881) la Conservatorul din Paris cu César Franck, conţine influenţe destul de pregnante din creaţia celebrului maestru. Secerat de o moarte prematură, Chausson nu a lăsat prea multe lucrări; Poemul pentru vioară şi orchestră, căruia Enescu i-a dat o versiune interpretativă de neuitat, este cea mai cunoscută piesă a sa.

Atmosfera generală a Trio-ului este dramatică, aşa cum o resimţim chiar în introducerea la allegro-ul de sonată din prima parte, notată „Nu prea lent”, prin tema cu profil descendent, melancolică, ce va reveni transformată în părţile trei şi patru. Discursul sonor evoluează apoi din ce în ce mai animat, alternând cu efuziuni lirice, cu opriri bruşte ca nişte întrebări neliniştitoare în stil recitativ.

Vioara şi violoncelul întreţin expunerile şi prelucrările tematice, pianul asigură fondul armonic prin mari volute sonore. Aceleaşi roluri se păstrează şi în partea a II-a, cu menţiunea „Repede” – un scherzo alert având un episod meditativ în centru. Partea a III-a, în tempo „Destul de lent”, are aer elegiac, instaurat prin glasul pianului, mai patetic apoi prin contribuţia coardelor. Începută cu un vals romantic, puţin galant, ultima parte, în mişcare „animată”, a Trioului se întoarce la viziunea depresivă din introducerea primei părţi, urmată de numeroase contraste.

Duminică 1 septembrie,  ora 11.00                

RECITALURI ŞI CONCERTE CAMERALE

Sala Auditorium

MONTE PIANO TRIO

FRANCESCO SICA vioară, CLAUDE FROCHAUX violoncel, IRINA BOTAN pian

În program:

George Enescu – Trio în la minor

Arnold Schönberg – „Noapte transfigurată” op. 4 (ar. pentru trio cu pian de Eduard Steuermann)

George Enescu - Sérénade lointaine

Ernest Chausson - Trio în sol minor op. 3