Festivalul George Enescu

articolul anterior articolul urmator

Orchestra Filarmonicii din Sibiu, dirijată de Cristian Lupeş, concertează la Sala Radio

0
15 Sep 2019 11:06:30
Autor: Redacţia Adevărul
Orchestra Filarmonicii din Sibiu
Orchestra Filarmonicii din Sibiu

Duminică, 15 septembrie, de la ora 13.00, în seria Muzica Secolului XXI, la Sala Radio, Orchestra Filarmonicii din Sibiu, dirijată de Cristian Lupeş, va avea în program lucrări de Dan Dediu, Francesco Tristano, Jörg Widmann şi Constantin Basica. Solist va fi violonistul Michael Barenboim.

Text de Cristina Sârbu

Dan Dediu (n. 1967) a studiat compoziţia la Bucureşti cu Ştefan Niculescu şi Dan Constantinescu, iar la Viena cu Francis Burt. Diverse burse de creaţie sau cercetare (Herder şi Alban Berg – Viena, IRCAM – Paris, New Europe College – Bucureşti, Colegiul de ştiinţe – Berlin, Villa Concordia – Bamberg) au avut un rol hotărâtor în evoluţia să artistică. A compus peste 150 de opusuri ce acoperă aproape toate genurile muzicale. Este laureat al mai multor premii naţionale şi internaţionale de compoziţie (Viena, Dresda, Paris, Berlin, Ludwigshafen, 10 premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Premiul Academiei Române, Premiul Enescu).

Elegia minacciosa – Elegia ameninţătoare (con Gnossienne-Mandala) – este o miniatură orchestrală ce se articulează pe cinci secţiuni bine delimitate, punând accentul pe o trăire interioară intensă şi paradoxală: o stare elegiacă ameninţătoare. Un fragment pianistic de gnossienne[1] imaginară, ce parcă pluteşte în derivă, aduce o boare de artă naivă şi nevinovată, dar care ecranează un eveniment neaşteptat: din fundul sălii se iniţiază o pulsaţie a tobei mari, care bate întâi ca o inimă, apoi creşte monstruos şi tragic, asemenea unei siluete înspăimântătoare. Printr-o surdinată perdea de fum a coardelor iese clarinetul, ca un şoricel, şi lansează chemări disperate împreună cu flautul, utilizând efectul sunetelor diferenţiale în registrul acut. Zadarnic. Cele trei acorduri finale, taie orice speranţă, asemenea unei ghilotine”. (Dan Dediu)

Francesco Tristano (n. 1981) s-a format ca muzician la celebra Juilliard School din New York. S-a făcut cunoscut şi apreciat în ultimii ani mai ales prin felul în care combină pianul şi sintetizatorul în redarea şi prelucrarea originală a unor partituri semnate de Bach, Frescobaldi, Buxtehude, Stravinsky, Ravel, Berio, Gershwin... într-o versiune sonoră pe care o denumeşte Techno music. Oricât ar fi de ciudat, pianistul compozitor evidenţiază în partiturile clasice elemente care le apropie de muzica pop de astăzi : ritmurile de dans, armoniile, energia crescândă  a desfăşurării fluxului sonor… Astfel, autorul realizează o originală sinteză între mai multe limbaje muzicale – clasic, virtuozitate digitală şi deosebite şi rare texturi electronice o originală sinteză între limbajul clasic şi texturile electronice cu care se împleteşte. Motto-ul declarat al întregii sale activităţi pare a fi  cuprins în cuvintele : Muzica este muzică. Indiferent dacă vorbim de muzică barocă sau de modernă, de dans sau ambientală, scopul ei este de a se conecta intim şi intens cu mintea şi cu trupul pentru a conduce către euforie şi sublim

Concertul pentru pianIsland Nation Free” este „o demonstraţie despre cum muzica clasică este capabilă astăzi să atragă atenţia şi interesul publicului” aprecia cronicarul de la Volkszeitung (7 martie 2016) după prima audiţie absolută a lucrării (februarie 2016, Leipzig, dirijor Kristjan Jarvi, solist compozitorul). Partea de orchestră este scrisă în întregime, fragmente din partida solistică la fel, dar există aici încă foarte multe spaţii libere destinate improvizaţiei. Compozitorul a fost inspirat de imaginea unei naţiuni libere (instrumentul solist) care locuieşte pe o insulă înconjurată de apă  în continuă mişcare (orchestra).  

Jörg Widmann (n. 1973) este un clarinetist, dirijor şi compozitor german. Cel care ascultă pentru prima oară muzica lui  Jörg Widmann este uluit de energia şi intensitatea ei. De multe ori fluxul sonor se transformă într-un torent care se revarsă impetuos asupra ascultătorilor: un torent de virtuozitate efervescentă sau de tristeţe adâncă (Markus Fein). Concertul pentru vioară scris în anul 2006 este o comanda a orchestrei Jungen Deutschen Philharmonie. Este o viziune originală de mare forţă asupra posibilităţilor expresive ale formei concertului clasic. Instrumentul solist este solicitat aproape fără pauză. Singurul moment în care vioara tace pentru o mai lungă perioada de timp, este „falsul” final al lucrării: un interval de cca. 30 de secunde de linişte absolută. Apoi, lucrarea continuă. În prima şi în ultima secţiune a unei mişcări unice, vioara cântă singură, în partea mediană, ea este acompaniată de orchestră în culori sumbre. Referindu-se la această partitură, compozitorul mărturiseşte că a fost extrem de tentat să exploreze limitele şi nuanţele extreme ale sunetului şi tempo-ului. Mulţi cronicari au apreciat şi talentul de orchestrator al compozitorului, şi felul impecabil în care este scrisă, tehnic, partea solistică.

Constantin Basica (n. 1985) este un compozitor român, care trăieşte în zona Golfului San Francisco. Lucrările sale recente explorează relaţii simbiotice între muzicieni şi medii electronice audiovizuale. A participat la numeroase festivaluri şi conferinţe internaţionale ca performer, compozitor şi cercetător, iar în 2017 a primit Premiul ICMA pentru „cea mai bună prezentare din Europa” la Conferinţa internaţională de muzică pe calculator de la Shanghai. A predat cursuri şi a organizat workshop-uri în Statele Unite, Mexic, Germania şi România. Este co-fondator al micro-festivalului internaţional interdisciplinar se8tembr10 din Bucureşti şi, în prezent, lucrează ca cercetător postdoctoral şi coordonator de concerte la Center for Computer Research în Music and Acoustics (Centrul pentru cercetarea computerizată în muzică şi acustică) al Universităţii Stanford.

Despre  Concertul pentru dirijor şi orchestră (primă audiţie) compozitorul ne informează: „Vă invităm să participaţi la un experiment. Sistemul nostru de cvasi-inteligenţă artificială a fost antrenat în laborator să analizeze şi să clasifice o gamă largă de gesturi dirijorale tradiţionale şi neconvenţionale. În această seară vom desfăşura a doua etapă a proiectului, în care sistemul va fi plasat pe scenă pentru a putea fi testat şi antrenat într-o simulare de concert. O serie de senzori îi vor furniza date în timp real despre mişcările dirijorului şi sunetele orchestrei. Reacţiile publicului vor fi, de asemenea, scanate şi procesate în sistem. Vă mulţumim anticipat pentru cooperare!”

                                                                                    

MUZICA SECOLULUI XXI  

Duminică 15 septembrie     ora 13.00    

Sala Radio                                                                 

ORCHESTRA FILARMONICII DIN SIBIU

CRISTIAN LUPEŞ dirijor

Dan Dediu – „Elegia minacciosa” (Elegia ameninţătoare) pentru orchestră

Francesco Tristano – Concertul pentru pian „Island Nation Free”

            FRANCESCO TRISTANO pian

Jörg Widmann – Concertul pentru vioară

            MICHAEL BARENBOIM vioară

Constantin Basica – Concert pentru dirijor şi orchestră (primă audiţie)

 


[1] Gnossienne – termen inventat de Erik Satie (1866-1925) pentru un ciclu al său de piese pentru pian.Body

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii