Orchestra Naţională a Franţei concertează pe 6 septembrie la Sala Palatului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vineri, 6 septembrie, în seria Mari Orchestre ale lumii, la Sala Palatului, Orchestra Naţională a Franţei,dirijată de Emmanuel Krivine, va avea în program lucrări de Liszt şi Musorgski / Ravel. Solist va fi pianistul Evgeny Kissin.

Text de Monica Isăcescu

Franz Liszt (1811 – 1886) a scris 13 poeme simfonice; dintre acestea, Poemul simfonic nr. 6 Mazeppa relatează, prin sunete, legenda lui Ivan Mazeppa, un nobil lituanian născut în anul 1639. Deşi au mai existat încercări de muzică „cu program” (în creaţia unor compozitori precum Felix Mendelssohn-Bartholdy, Robert Schumann, César Franck ş.a.), Franz Liszt este unanim recunoscut drept „inventatorul” poemului simfonic ca gen, datorită consecvenţei cu care l-a cultivat şi a unor parametri pe care îi statuează drept caracteristici pentru noul tip de lucrare (monopartită, programatică, inspirată din literatură, pictură sau alte surse extra-muzicale). Legen-da lui Mazeppa spune că acesta a trăit o poveste de dragoste cu o prinţesă poloneză căsătorită cu un bărbat mult mai în vârstă. Soţul înşelat, aflând, l-a pedepsit pe Mazeppa să fie legat de un cal, care a fost apoi gonit în stepă. Calul a ajuns în Ucraina şi din fericire Mazeppa a supravieţuit grelei încercări. A fost găsit de cazaci, alături de care a luptat împotriva Ţarului Petru cel Mare şi a devenit conducătorul lor.

Această legendă, ce reunea câteva teme romantice predilecte (dragostea, călătoria prin natură, eroismul) a inspirat artiştii romantici. În literatură Byron, Puşkin, Hugo sunt printre cei care au semnat poeme în versuri despre Mazeppa, în pictură a fost portretizat de Géricault, Delacroix, Boulanger, iar în muzică de Loewe, Ceaikovski şi bineînţeles, Liszt.

Deşi cei mai mulţi biografi ai compozitorului de origine maghiară consemnează faptul că acesta ar fi scris mai întâi Studiul transcendental nr.4 Mazzepa (publicat în 1837 şi revizuit în 1852), una dintre cele mai dificile piese din repertoriul pianistic al tuturor timpurilor, şi doar ulterior poemul simfonic, în 1851, Albert Brussee de la Conservatorul din Haga, bazându-se pe caietul cu nr.6 de schiţe al compozitorului, consideră că poemul simfonic datează din 1832. În acel an, Liszt a frecventat casa lui Victor Hugo, unde l-a întâlnit şi pe pictorul Boulanger, cel care în 1827 îşi expusese pictura Supliciul lui Mazeppa  la „Salon du Louvre”. Sub impresia acestei lucrări, Hugo scrisese poemul Mazeppa  în 1829, în colecţia „Orientalii” şi este de presupus că Liszt, la rândul său, a fost sensibilizat de subiect, în întâlnirile cu aceşti artişti.

Muzica poemului descrie goana calului prin sălbăticie, galopul, spaima lui Mazeppa şi punctul culminant, finalul, un marş militar, ce coincide cu momentul în care eroul este găsit de cazaci. Prima audiţie a poemului a avut loc la Teatrul Regal din Weimar, pe 16 aprilie 1854.

Franz Liszt şi-a denumit iniţial Concertul nr.2 în La major pentru pian şi orchestră „Concert simfonic”, după modelul compozitorului Henry Litolff, care a iniţiat dialogul pian-orchestră în cadrul unor tipare neconvenţionale. Folosind aceleaşi procedee de variere tematică din primul său concert, Liszt renunţă la a mai pune virtuozitatea în prim plan şi gândeşte pianul şi orchestra ca pe două entităţi perfect conectate. Dacă în Concertul nr.1, solistul oferea un spectacol uluitor de octave, aici pianul intră cu arpegii blânde, în atmosfera liniştită instaurată la începutul lucrării. În curând pianul se afirmă, dezvoltă şi o cadenţă, chiar dacă de mai mici dimensiuni. Condusă de partida pianistică, muzica evoluează – de la nocturna blândă la scherzo-ul strălucitor şi la finalul marţial – fără a întrerupe continuitatea. Căci partitura, deşi construită din şase secţiuni (Adagio sostenuto assai, Allegro agitato assai, Allegro moderato, Allegro deciso, Marziale un poco meno allegro şi Allegro animato), se cântă fără pauză şi prezintă, în metamorfozări succesive, o unică temă, deghizată în profiluri melodice care o fac uneori de nerecunoscut.

Liszt a schiţat concertul în anul 1839 şi l-a reluat după 10 ani, revizuindu-l în mod repetat, până în 1861. Lucrarea a fost interpretată în primă audiţie pe 7 ianuarie 1857, la Weimar, cu studentul lui Liszt, Hans van Bronsart, solist, şi cu compozitorul la pupitrul dirijoral.

Suita pentru pian Tablouri dintr-o expoziţie, orchestrată ulterior de Maurice Ravel (1875–1937), este un omagiu postum pe care Modest Musorgski (1839–1881) l-a adus în memoria pictorului rus Viktor Hartmann, stins din viaţă în 1873, la vârsta de 39 de ani. La scurt timp după tragicul moment, compozitorul a vizitat o expoziţie retrospectivă şi şi-a scris impresiile sub forma unei suite pentru pian, în 10 părţi. La moartea lui Musorgski, în 1881, partitura nu fusese publicată şi nici interpretată. Este meritul prietenului şi colegului, Nikolai Rimski-Korsakov, de a scoate din uitare manuscrisul şi de a-l trimite către tipografie.

După secţiunea introductivă „Promenada”, ce ne va conduce şi ca intermezzo de la un tablou către celălalt sub forma unei teme a „vizitatorului”, urmează „Gnomul” – un pitic straniu descris cu ajutorul ritmurilor neregulate şi al unor explozii de sunete. Ni se înfăţişează în continuare:  „Vechiul castel” – un tablou solemn, cu trubaduri medievali cântând în faţa porţilor, „Tuileries” – imaginea unor copii jucându-se în celebrele grădini pariziene, „Carul polonez” – cu mişcarea lui anevoioasă în intonaţiile triste ale unei melodii populare, „Baletul puişorilor ce ies din găoace” – o schiţă ce trimite la costumele realizate de Hartmann pentru un spectacol de dans pentru copii, „Doi evrei: unul bogat, unul sărac” – dialog sonor între două personaje imaginate în registre sonore diferite, „Târgul de la Limoges” – descrierea pitorească a unei pieţe însorite din sudul Franţei, „Catacombele” – un joc de lumini şi umbre, „Coliba pe picioare de găină” – un portret grotesc al vrăjitoarei Baba Yaga şi, în final, „Marea poartă a Kievului” – tablou al celebrei porţi bazat pe tema Promenedei, amplificată şi expusă într-un ton majestuos.

Suita Tablouri dintr-o expoziţie a devenit celebră datorită aranjamentului realizat de Maurice Ravel în 1922, la cererea dirijorului Serghei Koussevitsky, deşi partitura a primit înveşmântări orchestrale şi din partea altor autori, precum Sir Henry J. Wood, Leopold Stokowski sau Vladimir Ashkenazy.                                                                 

MARI ORCHESTRE ALE LUMII

Vineri 6 septembrie     19.30                     

Sala Palatului

ORCHESTRA NAŢIONALĂ A FRANŢEI

EMMANUEL KRIVINE dirijor

EVGENY KISSIN pian 

Liszt – Poemul simfonic „Mazeppa”

Liszt – Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în la major

Adagio sostenuto assai – Allegro agitato assai – Allegro moderato – Allegro deciso – Marziale un poco meno allegro – Allegro animato

Musorgski / Ravel – „Tablouri dintr-o expoziţie”

Promenadă – Gnomul – Promenadă – Vechiul castel – Promenadă – Tuileries – Carul polonez –  Promenadă – Baletul puişorilor în găoace – Doi evrei: unul bogat, unul sărac – Târg la Limoges – Catacombe – Con mortuis in lingua mortua – Coliba pe picioare de găină – Marea Poartă a Kievului.

Showbiz



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite